560 matches
-
m-aș fi simțit ciudat: închizându-mi propriul dosar, ca la anchetă. L-am împins pe rândul lui, în exact același loc. Cheia s-a răsucit în broască și prima ușă s-a deschis cu binecunoscutul ei zgomot de lemn înțepenit și zdruncinat. Am ridicat cu grijă ușile metalice și-am împins dulapul din spate, amortizând mișcarea cu mâneca. Yala a clănțănit scurt, după care s-a fixat pe șanț. Dulapul decanului era din nou sigilat. Musafirul a introdus cheia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu tresări. Acum. Cu o smucitură a Încheieturii, copilul aruncă pumnalul. Paznicul rămase În aceeași poziție, dar un firicel de sânge i se prelinse pe piept. Avea gâtlejul străpuns dintr-o parte În cealaltă. Ștefănel se ridică Încet, trase trupul Înțepenit al paznicului din dreptul ușii și luă arcul și tolba cu săgeți. Împinse ușa care se deschise cu un scârțâit ușor, dar zgomotul părea a fi al rafalelor de vânt. - Nan ja?1 se auzi o voce din capătul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înăuntru. În cameră era cald. Pe pereți erau țesături, iar pe masă o icoană a Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Rănitul fu Întins pe pat. Jovanka ceru apă caldă și feșe curate. Femeia se duse să Îi deplinească rugămintea. Bărbatul rămase Înțepenit, privind. „E de-al nostru, spuse Jovanka În limba sârbă. E un Apărător.” Bărbatul tresări și Își făcu cruce. „Un Apărător, În casa mea... Apoi se repezi după nevastă, strigând. - Mai repede! Omul ăsta e pe moarte! Erina și Jovanka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a fost altul, ca să fie cu mine, ca un câine credincios, fad, fără voință. Sau: ca un copil care caută mereu fața și căldura unei imaginare mame, pentru că mama lui adevărată, nobila doamnă Y, e la fel de frustrată ca și el, înțepenită, de o rigiditate endemică, fără voința de a da drumul demonilor ei acumulați, a se goli de infern cu repetate mișcări voluntare. Incapabilă de naturalețe. Bănuiesc că interiorul acestui tip de persoane nu ascunde vreun paradis al liniștii, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
coți diametru Începuse să Încetinească, iar reînvierile mortului deveniseră mai sporadice. În cele din urmă, se opri de-a binelea. Doi străjeri se cățărară cu grijă peste schelăria de bârne care o susținea, până când ajunseră la punctul unde trupul rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capetele cu coarne, mițoase, toate păreau a împărtăși un raison d’etre aproape mort, inutil, brutal, sau nu păreau decât o grămadă informă, o harababură, când ea nu se simțea bine. Iar ea, la rândul ei, arăta obosită, cu gâtul înțepenit, și umerii încovoiați. Nici măcar mirosul ei nu era cel normal. Și era împresurată de sus până jos de cea mai cumplită gelozie; dorea, tânjea să îmi facă rău. Am crezut, nu știu de ce, că starea asta o să îi treacă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a și fost. Eu am plecat departe am aflat mai târziu că a făcut tot felul de minuni dar parcă mai știi ce spune ba unul, ba altul ?! Eu atâta știu: l-a vindecat pe unchiu-mio, știți, ăla cu genunchiul înțepenit dar nu de asta am venit. Din câte știu, omul ăsta n-a făcut nimic rău. Și e atâta de sărac, că n-are nici unde-și pune capul să se odihnească. Cu ce să plătească judecata ?! Ai lui au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era Honor. Stătea puțin întoarsă într-o parte, cu picioarele acoperite de un cearceaf. Partea de sus a corpului era goală și cafenie ca a unei statuete de la prora unui vas. I-am remarcat sânii ascuțiți, părul negru ciufulit, trăsăturile înțepenite și lipsite de orice expresie, ca ale unui chip sculptat în lemn. Nu era singură. Lângă pat, un bărbat gol își punea în grabă un halat. Mi-am dat seama imediat și fără nici o urmă de îndoială că întrerupsesem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ce convenții! repetă ea și râse din nou. Am râs și eu și apoi am reintrat amândoi în aceeași stare gravă și încordată. Din cauza efortului de a-mi concentra asupra ei toată forța privirii și a voinței mă simțeam complet înțepenit. Ea stătea acolo în costumul ei vechi, verde închis, cu picioarele depărtate, cu mâinile la spate, privindu-mă intens. — Dragostea ta pentru mine, rosti ea, nu ține de lumea reală. E dragoste, desigur, nu neg. Dar nu toate iubirile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu dădusem de urma ei. Am sunat și la Rosemary acasă, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am stat treaz cu sticla de whisky alături așteptând să apară și am adormit pe canapea. M-am trezit de dimineață, foarte devreme, înțepenit și amărât. La ora șapte am sunat-o din nou pe Rosemary, apoi la Rembers, fără mari speranțe, și tot n-am dat de nimeni. La ora nouă am sunat la coafor și mi s-a spus că doamna Lynch-Gibbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urmă. Acum revedea totul limpede. Se ridicase de pe pietrele ude și reci, de pe chei, ca să constate că mașina dispăruse, și pentru câteva momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fug. Acum mi-e teamă mie că dumneata ai să fugi. Erau zorii dimineții de duminică și, așa cum spusese Hattie, noaptea fusese doar o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se cutremură și gemu. Apoi spuse: — Eram atât de fericită la Papuc. Mi-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțelegea prost cu ai lui și, cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acum după război. Nu e ușor să ieși dintr-o calamitate și să intri în secetă, adică în altă calamitate, adăugai savant. - Vă dați seama... începu femeia tocmai în clipa când conductorul de tren, brusc, aproape, cu violență, deschise ușa înțepenită a compartimentului și ceru biletele la control; părea a-și face datoria apatic, strivit de căldura ucigătoare a zilei, era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stâlpii sculptați, priveliști sincopate, tu însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi îmbătrâniți, trăiți fără rost, cu visele înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi în puterea vârstei, la rândul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămâne tânără, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nebunul se duce să ia toporul ori ciomagul, Însă se liniștiră și-l trimiseră În mă-sa de prostălău. Gogoașă vorbea Întruna, zâmbea aproape cu Înțelegere și numai câțiva care-l cunoșteau de-aproape Își dădură seama, după colțurile cam Înțepenite ale gurii lui, că Îi fusese și puțintel frică. Însă tăcură, ca și ceilalți bărbați, și-l lăsară să-și descarce năduful. „Eu n-am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din mine s-a răscolit, dându-și seama că eram pe moarte, și m-a Împins, m-a azvârlit În sus din groapă ca dintr-o țeavă de tun. Alergam bezmetic, mă prăbușeam, mă ridicam și cădeam iarăși, din pricina Încheieturilor Înțepenite și a pâslarilor din picioare. Urlam, cântam, cuprins de o bucurie imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul Băloi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede, să nu se strice -, iar taraful Căloi a intrat În repaus medical din pricina vocilor gâjâite și a degetelor Înțepenite; Titel Meșteru se fălește - În așteptarea unui investitor serios și cu posibilități financiare solide - că a născocit o mașinărie de tundere automată a ovinelor: oaia intră printr-o deschidere a utilajului, plină de lână cu scaieți și ciulini, și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumpere vin pe datorie de la fostul notar sătesc, zgârcitul bunic al lui Ectoraș. Peste ani, cu puțină vreme Înainte de a i se răspândi prin sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să vrea sporovăiala femeilor care, după datină, scăldau trupul Înțepenit al bătrânului ce murise de dimineață, pe când aștepta să i se Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astăzi, în condițiile în care microistoria a ajuns să desemneze, practic, orice subiect particular de anchetă. „Micșorarea” obiectelor cercetării este apreciată ca deosebit de utilă metodologic, prin capacitatea ei de a-l elibera pe istoric de vechile inerții și de conceptele „înțepenite”, îndreptându-i atenția spre adevărata natură - fragmentată și multiplă - a realității sociale. Mai mult chiar, partizanilor microistoriei ea le apare și ca un semn îmbucurător al aprofundării obiectelor de studiu, al unei noi viziuni, mai ample, asupra faptului social, care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
înțelegea prost cu ai lui și, cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
După-amiaza asta, dineul, timpul de după dineu când trebuie să mă arăt, să fiu, să mă fac cunoscută, să cuceresc sufragiile feminine, iată o perspectivă care mă îngheață de spaimă, presimt că voi rata, că va fi o decepție. Renunț. Sunt înțepenită, bat în retragere. Simt că voi fi criticată, chiar detestată de la bun început, fără o examinare prealabilă. De fapt îmi este indiferent, este o fază necesară prin care sunt obligată să trec ori de câte ori trebuie să fac cunoștință cu o femeie
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
tehnologie a extincției, iar perspectiva lui Marlowe este a martorului împietrit, a ființei devenite ea însăși parte a mașinăriei morții. Aplecându-se asupra cadavrului, el nu are nici cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii îi erau ridicați, dar inerți. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
indicibilă, poate ca alte femei de amintirea sfâșietoare a unui trecut iremediabil, definitiv pierdut. Cea "care vine de la Castel" are ochii albaștri "obosiți" ea este ca un înger transparent cu eșarfa ei de mătase. Această "frumoasă imagine tristă și imuabilă", înțepenită, îl duce pe K. la un somn hipnotic. El va afla că ea este poate bolnavă datorită aerului din ținut care nu-i priește 585. Această oboseală de a fi acolo, această paloare și această slăbiciune îl îndeamnă pe K.
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]