3,037 matches
-
urbanism), într-un mediu atât de convertit la nevroză. Inevitabil, în acest creuzet al numelor sonore diversitatea exagerează uneori prin consecvență. Rămâne destul de discutabil îndemnul adresat unui Marcus Aurelius, unui Cusanus, sau unui Leibniz de a se încolona în șirul înaintașilor filosofiei austriece. Cu atât mai mult cu cât justificările unor atari categorisiri se remarcă mai ales prin fragilitate: o călătorie, o impresie, o anecdotă. Peter Kampits scrie totuși prea inteligent pentru a lua foarte în serios asemenea improvizații: în loc să insiste
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
a furat nu numai pămînturile, casele, anii, credința, viața, ci și - mai ales - basmele copilăriei. În Postfață, Ana Blandiana trage anumite concluzii, printre care: "Tulburător și tonic în felul lor de a gîndi este atît refuzul de a uita ceea ce înaintașii lor au trăit, cît și refuzul de a semăna acestora: Deși am trăit în comunism numai șapte ani, cei zece ani care au urmat revoluției din 1989 m-au ajutat să înțeleg că abia după trecerea în neființă a oamenilor
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
citim presa cotidiană, ca să dăm, din nefericire, peste apologii ale luptei oarbe, peste rezultatele ei... Orice război are profitorii lui. Aceștia pot fi scriitori, editori, oameni politici, mai ales. E absolut necesar să vorbim despre război, să vorbim altfel decât înaintașii noștri. Este singura cale de a declara război războiului. Există și războaie făcute în liniște sub / cu gloanțele mizeriei, ale foametei, ale unei sărăcii care te îndeamnă să recurgi la crimă, furt, perversiune, la vinderea și cumpărarea copiilor, a tinerelor
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
cărora se pronunță astfel, cu o jovialitate acrișoară: Descoperirea lor e, ca să zicem așa, naturalismul ludic, o contradicție în termeni pentru gravii și greoii naturaliști de odinioară, nu și pentru tinerii noștri cărora bogzianul "Jurnal de sex" le este un înaintaș depășit ca expresie și care fac să se rîdă din orice. "Hliziții" - i-am și numit, fără să precizez însă că "hlizirea" aceasta, extinsă dinspre proză la poezie și chiar la critică, e o formă de bășcălie textuală limitînd artisticul
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
de T. Maiorescu). Importanța pentru actualitatea imediată a cronicilor lui Z. Ornea rezidă însă, în primul rînd, în susținerea consecventă a ideii conform căreia valorificarea patrimoniului cultural național trebuie înțelească ca un act de restituire critică și integrală a operei înaintașilor, reprezentînd, în fapt, ,,un act de profund și substanțial patriotism", pentru a relua o sintagmă prin care Mircea Iorgulescu caracteriza, în 1985, activitatea literară și culturală a lui Z. Ornea. Cronicarul edițiilor face dreptate muncii ostenitoare a unor cercetători deloc
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
lui Z. Ornea nu sînt numai niște cronici în sensul strict al termenului; ele reprezintă, în numeroase cazuri, adevărate profiluri literare ale autorilor editați: altfel spus, ,,cronica ediției" nu vizează doar judecata de valoare referitoare la calitatea reconstiturii operei unui înaintaș, ci reprezintă și un bun prilej pentru disocieri subtile (ca, de pildă, aceea dintre ,,delectabil" și ,,instructiv" în literatura de călătorie a pașoptiștilor), pentru completări și nuanțări ale unor lucruri atinse altădată numai tangențial, pentru vehicularea informației de istorie literară
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
direcției sale, o direcție cu atît mai importantă cu cît e mai generoasă, permițînd și chiar stimulînd diferențierile individuale, adaptarea cea mai lejeră la imprevizibilul dezvoltării domeniului creator de care avem de dat seamă. Să observăm mai întîi că marele înaintaș e sabotat în modul cel mai păgubitor în privința revizuirilor. Acestea au alcătuit una din pîrghiile cele mai relevante ale discursului său, date în vileag în deceniile al doilea și al treilea ale secolului al XX-lea, cînd firescul mediului nostru
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
gen literar major; a fi lovinescian înseamnă pentru mulți dintre noi a gîndi liber și modern, a fi european, raționalist și umanist. E o lecție triplă de conduită care nu poate fi uitată fără riscuri mortale de care, dintre toți înaintașii noștri, Lovinescu a fost cel mai conștient.
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
1901-1946) face parte din cea de a treia "generație maioresciană", după clasificarea celebră a lui E. Lovinescu, o generație care "s-a născut estetică cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dînsul exegetic" (T. Maiorescu și posteritatea lui critică, 1943). Aprecierea rămîne valabilă și după mai bine de jumătate de secol. Mezinul generației fiind Ș. Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, născut doar cu un an mai
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
de mână forte (despre asta e vorba, în fond!) pentru a guverna. Ascunzându-se îndărătul ordinelor, al jurământului și al pseudonimelor, securiștii de școală nouă se vor lepăda de ei cu aceeași grație (și greață) cu care au făcut-o înaintașii lor când Ceaușescu scăpase din mână sceptrul puterii! Știu că e prea târziu ca vreunul din combatanți să facă pasul înapoi: ei vor mărșălui frenetic în direcția propriei pierzanii pentru că nu înțeleg un lucru fundamental: în timp ce politicienii au crescut cu
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
lăsase o solidă documentație, în sute de pagini, publicate simultan, în 1780, în germană și italiană, la Viena și Veneția. Poate broșura lui Cosma ar fi fost mai cu miez și mai sobră, dacă ar fi luat aminte la textul înaintașului italian. Referindu-se la zona Banatului, în primul paragraf al Scrisorii I (tratatul științific are, prin incipitul și finalul capitolelor, o ramă epistolară) adresate comandantului chezaro-crăiesc al Timișoarei, Griselini scria: Ar fi de dorit să o descrie cineva, deoarece are
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
mai apropiat de "generația războiului" decât de "leatul" său, Cornel Regman observă că mai degrabă este vorba despre o "înrudire cu Șerban Cioculescu, urmaș direct al școlii lovinesciene, prin pasiunea pentru glosarea faptelor de istorie literară (...), cu precizarea că la înaintaș, implicarea susținută a eului, cu toate ale sale: orgolii, resentimente, incriminări, joacă un rol cu totul secundar în țesătură narativă". Toate acestea, după ce exclamase la un moment dat: Stranie alcătuire mai e totuși Alexandru George!" Despre Grigurcu vorbește ca despre
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
din timpurile răposatului). Ce e adevărul, ce e dreptatea? Mai au ele vreun rost pe lume? Sunt chestiuni care ne minează echilibrul interior. * Pentru că ne îndoim de preceptele morale care au ghidat până nu de mult viața noastră și a înaintașilor lor. Ne întrebăm cât prețuiesc onestitatea și loialitatea și dacă mai merită să fie cultivate, când sunt flagrant păgubitoare. Cum răspunsul este neclar, starea noastră de neliniște și disconfort se agravează; Am auzit, rostit cu convingere, refrenul "înainte era mai
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
pe coperta a IV-a a volumului de teatru scurt: "n-am scris niciodată pentru a oglindi realitatea, ci dintr-o necesitate ironică de a visa(...)". Autorul, într-adevăr, în cursul celor 16 texte antologate, visează eficient, branșat la mari înaintași, cum ar fi Ionesco sau Beckett. Tragicomedii în fond ale comunicării și comuniunii, într-o realitate devastată de stereotipii și convenții abuzive ce nu vor zăbovi să-și probeze côté-ul aberant și absurd. Personajele suferă de frustrare, de unde și labilitatea
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
situația economică a României nu se va redresa căutând vinovați în dreapta și în stânga și, după dibuirea lor, întemnițând pe unii dintre ei. Prejudiciul provocat de aceștia trebuie recuperat integral prin sechestrarea tuturor averilor dobândite pe căi necinstite! Și încă ceva. Înaintașii noștri au stat „în calea tuturor răutăților” pentru a-și apăra „sărăcia, și nevoile, și neamul”, astfel creându-le apusenilor posibilitatea să-și edifice cultura și civilizația, iar românii cu funcții publice din zilele noastre nu-s capabili să exploateze
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
și văzute sunt pline de farmec". Să luăm, deci, cartea lui Papazoglu drept ceea ce a fost: o carte de memorialistică despre ceea ce era cîndva Bucureștiul. Să spicuiesc, în consecință, din această atrăgătoare carte de memorialistică (amintirile autorului și cele ale înaintașilor săi) momente din străvechiul București. Pe unde e astăzi grădina Icoanei era, pe vremuri, o baltă care alimenta cu apă o parte a orașului. "Acea apă pleca de la balta menționată și trecea prin suburbiile Oțetari, Batiștea și Scaunele și forma
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
Parada dascălilor, ci cu o suită de portrete morale surprinse în experiența sa de profesor în liceul din Galați. Fără, poate, să știe și oricum s-o dorească, Holban reia, aici, o tradiție a unor astfel de scrieri satirice ale înaintașilor (Caragiale, Delavrancea, Vlahuță etc.), ducînd-o spre culmea izbînzii. Profesorii, abuzați de meseria lor pe care nu o iubesc, practicînd-o mecanic plictisiți, sînt mai toți, figuri ridicole, autorul știind să le surprindă magistral comportamentul, ticurile, izbutindu-i, ca niciodată altcîndva, portretele
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
de mult în legendă, evocați bunăoară în povestirile hasidice din care citisem multe pagini, ca niște embleme ale Înțelepciunii. Omul care m-a întâmpinat în prag avea înscrise, într-adevăr, în chiar făptura sa fizică, ceva din aura spirituală a înaintașilor săi, - o luminozitate tandru-învăluitoare, fratern-comunicativă, a unui adevărat om de omenie. În această atmosferă s-a desfășurat convorbirea noastră, care evocă mai puțin opera cărturarului și stăruie mai mult asupra experienței sale umane, de responsabil față de destinele unei comunități primejduite
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
este doar un reflex prin care ne gândim la ceea ce s-a petrecut altădată, un paseism. Memoria este un act care ne face, ne obligă să retrăim, în toată autenticitatea lui, un eveniment pe care l-am trăit noi sau înaintașii noștri, așa încât, la lumina învățăturii sale sau a avertismentului său, să acționăm în prezent, astăzi și mâine, aici și acum. Memoria nu este doar un gest psihologic, intelectual; memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor. Desigur
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
opere populare, muzică pentru balet și coruri, poeme simfonice și muzică de teatru și film. A fost președinte al Asociației Corurilor și Fanfarelor Române din Banat. Prin activitatea sa, a continuat tradițiile de valorificare superioară a folclorului bănățean, începute de înaintașii săi. Biserica Ortodoxă Română 12 aprilie - Sf. Mc. Sava de la Buzău; Cuv. Vasile Mărturisitorul; Sf. Antuza (Pomenirea Morților); 13 aprilie - Duminica a V-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca). Sf. Sfințit Mc. Artemon, Cvintilian și Dada; 15 aprilie - Sfinții
Agenda2003-15-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280895_a_282224]
-
preot și ca pe o expu nere de fapte în folos social; pentru că s-a dovedit un străjer de nădejde al Ortodoxiei, veghind să nu se știrbească nici cea mai mică parte din credința ce ne-a rămas moștenire de la înaintași; pentru că apără, trup și suflet, lucrurile drepte, fiind dușman neîmpăcat al minciunii, ignoranței și conservatorismului exagerat; pentru admirația și dăruirea sa înspre largile și variatele armonii creștine, în scopul de a desțeleni acele suflete împovărate cu plantații parazitare dintr-un
Inima de sub reverendă. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
București (CNDB), am avut posibilitatea să vedem o serie dintre producțiile mai vechi și mai noi ale unor artiști din câteva generații, care aparțin filonului deosebit de activ al dansului contemporan românesc. În sala amenajată anul trecut, care poartă numele unui înaintaș al genului, Sala Stere Popescu, am urmărit cinci dintre cele șapte spectacole prezentate la acest Festival de Dans Contemporan, , un adevărat evantai de performance-uri, de o diversitate extremă, plus un film legat de apariția la noi a cărții despre Teatrul
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
poate fi moștenită, ci dobândită printr-o grea strădanie, dacă vrei să contezi ca poet după 25 de ani, este absolut adevărat - și nu doar în cazul lui Berryman. Dacă urmărim traiectul său intelectual putem vedea cum asimilează poezia unor înaintași precum Yeats („umbra măreață” din Cântecul 312) până la studiile despre poezia unor Pound sau Stephen Crane, ca să nu mai vorbim de Shakespeare; dar s-a spus ca a fost influențat și de poeți ca Auden și Hopkins. Căci Berryman, dincolo de
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
aceea prezența revistelor se va face simțită atâta cât va fi și existența omului. Nu se poate imagina nici cultura noastră fără reviste literare care să țină pas cu vremea și, în același timp, să păstreze vie lumina aprinsă de înaintașii noștri și să răspundă nevoii de a comunica ceea ce simțim și trăim într-o țară în care trebuie să ne luptăm pentru adaptare și pentru a ostoi dorul de ceea ce am lăsat în urmă, după ce am închis ușa după noi
Candela de Montreal – la 15 ani de la apariţie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/93_a_111]
-
sau școlile de arte și meserii care au dat muncitori calificați excepțional pentru profesii aducătoare de servicii de încredere și venituri bune. Fusese un alt rost al lucrurilor bine așezate la locul lor, cu înțelepciune și experiență de viață a înaintașilor noștri pe care sălbatecii invadatori l-au distrus cu un scop anume : de a ridica pleava și gunoiul la nivel de intelectualitate prin inversarea valorilor. Noi, îndopați cu limba rusă și duși cu sapa la semănat, prășit sau scos cartofii
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]