58,220 matches
-
obrazul lui Chip. Degete reci descoperiră plicul mare cu bani de sub tricou. "Poliția" îi cercetă și portofelul, fără a-i fura însă litaii sau cărțile de credit. Nu voiau decît dolarii. Cu sîngele închegîndu-i-se pe cîteva sectoare ale capului, Gitanas înaintă un protest căpitanului de "poliție". Discuția care urmă, în decursul căreia și Gitanas, și căpitanul făcură gesturi repetate spre Chip, folosind cuvintele "dolari" și "american", se încheie cînd căpitanul îndreptă pistolul spre fruntea lui Gitanas , iar Gitanas ridică mîinile, admițînd
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Constanța Buzea E ceva timp de când am citit cu creionul în mână, înaintând anevoie în textul întins preț de câteva tomuri. Vreo două mii de pagini scrise cu asprime didactică într-un stil care mi s-a părut naiv, poate în gustul vremii. Autorul, om al bisericii, trăitor pe la începutul celuilalt veac, știa totul
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Tradiția Bisericii Îl înfățișează pe Dumnezeu fiind oricând dispus în a ieși din transcendența Sa, pentru a-l mângâia sufletește și a-l ajuta pe cel amenințat de iminența morții. Deci, creștinul nu este singur, părăsit sau izolat. El înaintează spre bucuriile veșnicei Împărății cu și în Hristos, aflând în El pe Cineva care poate să-l înțeleagă, să-i aline sufletul și să-l ajute. Bunul creștin concepe slujirea plină de iubire a semenilor și ca pe o slujire
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
căzându-i pe primul tablou care o întâmpinase, a exclamat: ,Admirabilă lucrarea asta a ta, îmi place!" După o scurtă clipă de stupoare, încurcat, Gherasim i-a replicat: ,Dar nu e a mea, e a lui Paraschiv!" La care Bernea, înaintând cu un pas, își pironi privirea asupra unei alte pânze: ,E într-adevăr în formă Paraschiv, și tabloul acesta îmi place!" A urmat o pauză de fracțiunea unei secunde: Nu e de Paraschiv, e de Mihai Sîrbulescu" preciză Gherasim, iremediabil
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
în mod direct cu Dumnezeu. Aceasta este starea pe care, cu o intensitate din ce în ce mai sporită, o vor experia, în veșnicie, sufletele iubitoare de Dumnezeu și de cunoașterea Lui, căci, după cuvântul Sfântului Grigorie, „adevărata bucurie de Cel dorit e să înainteze pururea în căutarea Lui și să nu înceteze niciodată din urcuș dorința împlinită totdeauna născând altă dorință a Celui ce se află deasupra”8. „Zborul sufletului”. Cadrul multifațetat al utilizării sintagmei Imaginea sufletului zburând pe Aripile Duhului în aerul Divinității
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
să se împartă: limbile, cetele de îngeri, culoarele de aer ale spațiului. Recuperarea la care tinde el ține, oricum, mai mult de o nostalgie de eon în declin decît de-un totalitarism revanșard, pus pe ,amenzi". Cumva pe aceeași potecă înaintează Simone Weil, făcînd din credință un mijloc de slăbire a mecanismelor antireflux pe care viața, de bună seamă, le are. Un fel de-a educa, vreau să spun, cerbiciile firești, ca să te poți întoarce, fără împotriviri chinuitoare, la Adevăr. Cunoașterea
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
fața aspră a unui cărămizi, o țeavă rece, apoi, un gemuleț și un obiect lung, rotund, care nu se mai termina și care, fără îndoială, era extinctorul. Mâna descoperi butonul automat de lumină, apăsă și butonul țăcăni inutil în beznă. (...) Înainta orbește cu capul dat pe spate, cu mâinile întinse, făcând pașii mici, cât mai mici cu putință; era o înaintare înșelătoare, întoarsă parcă spre el, și atunci în vârful degetelor simți că îl împinge îndărăt zidul." (p. 20). Printr-un
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
morți la Auschwitz, cu Kennedy care renaște într-o secundă pe străzile Dallasului, cu femei care cedează de la prima întîlnire, cu ploi care se întorc în cer și mașini care se repară miraculos, cu vapoare care își șterg urmele pe măsură ce înaintează adînc în mare. Cu păcate care devin fapte bune și crime care devin isprăvi taumaturgice. Prozatorul britanic nu știe fizică și e bine că nu știe (ne ajunge Pynchon!), altfel ideea lui s-ar fi prăbușit în eșec, parazitată de
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
deschide cu imaginea unui cimitir însorit. Urmează două catrene asupra tendinței spre echilibru al elementelor vieții, a întregului real - plecând de la imaginea antică a zilei și a nopții ca două cuminți și blânde vite sub jug, trăgând timpul, atente să înainteze cu pas deopotrivă. Elementele existenței sunt măsurate, fructele - fie și abstracte (rodul / de argilă, visul și umbra verii), până la amintire, care-i o povară pentru orice creatură, sunt cântărite. Astfel, poetul își oprește privirea și asupra greutății oamenilor, trup și
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
de departe un pietroi. Măsura în pași dacă l-a aruncat mai departe decât în celelalte dăți, dacă și-a bătut singur, ca orice adevărat atlet, recordul. Și iar ridica pietroiul și iar îl arunca și iar măsura cu pașii. Înainta nestăvilit. Imagine a noastră braț la braț cu hohotul. Sisif-de-mahala." (Hohotul). Boala proprie reverberează înspre și dinspre boala societății și a timpului istoric, recuperând totodată un fond omenesc inalterabil, o lumină cu atât mai strălucitoare, cu cât este învelită în
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
urlă Pavese / și galbenele coline / se umplu de morți,/ obsedanți, pretutindeni. Cadavre de fasciști trădători/ ieșite din gropi/ și Nuto reia mereu / firul roșu al istoriei, / ce curmă viața tiranilor./ Irene, Silvia, Santina, / căi de salvare / baricadate./ Cinto, singurul supraviețuitor, / înaintează trudnic/ pe drum / iar durerea-i bufnet / de broască în mîl. Poezie ermetică? Nu, doar construită din nume și scene din romanul Luna și focurile, publicat de Pavese în 1950, în ultimul său an de viață.. Arat a fost pămîntul
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
Dimov sau din desenele lui Florin Pucă: Încet-încet, frica de care parcă se eliberase prinde a-i strânge iar inima. Pe vale, nici un punct alb. O primă picătură de ploaie cade undeva pe aproape. Între timp cele două păsări au înaintat mult spre el, se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva metri distanță. Nu, nu sunt ciori. Sunt două păsări răpitoare, ceva între șoim și vultur, păsări de mare altitudine. Îl cercetează cu ochi
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
cu trăsura. O plimbare prin pădurea cufundată în noapte, vegheată doar de luna învăluită în nori... Până la urmă, ne-am urcat trei inși; cu pas domol, calul s-a pus în mișcare. Nu se mai auzea decât zgomotul copitelor lui, înaintam lent, înconjurați de o liniște încărcată de mister. În fața mea se profila spatele uriaș al vizitiului tăcut, care dirija monotonia calmă a ritmului. Ici și colo, câte un felinar își împrăștia lumina câțiva metri de jur-împrejur... călătoria "trăsurii fantomă". În
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
adevărată, noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume, dar niciodată pe de-a-ntregul, întotdeauna parțial. Calul înainta alene, cu pas egal, auzeam bocănitul regulat al copitelor lui pe asfaltul șoselei, în timp ce, cuprins de un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea atee. O trăiam acum. Eram pregătit pentru această experiență. Noaptea urca în mine
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
Tismăneanu pune capăt unei polemici care a inflamat vreme de mai mulți ani lumea intelectuală românească. Dacă în capitolul dedicat începuturilor mișcării socialiste în România sursele sunt pur livrești, iar stilul este cel al unui studiu clasic de istorie, pe măsură ce înaintăm în timp, situația se schimbă. Sursele bibliografice sînt dublate de amintiri, reflecții, relatări ale participanților la evenimente făcute autorului sau publicate sub formă de interviuri. Chiar dacă istoria curge ca o poveste, Vladimir Tismăneanu este întotdeauna lucid, vigilent, iar întrebările pe
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
lentă (...) Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
lui într-o nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un zeu flămând și nesățios care devoră întregul univers, creația fiind damnată să existe încă o vreme în burta acestui monstru gigantic, plutind prin și luând forma intestinelor sale puturoase, înaintând spre dejecția finală care o va arunca în neant. Câmpul gravitațional format se ghidează de acum după o nouă ecuație eâM, unde e este lumea, întotdeauna mai mică decât M, runa ce îl desemnează pe Melmont, emblema noii (non)existențe
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
multe, dar nici atât de puține încât să fie neglijabile cantitativ. Promit să mă opresc într-una din cronicile viitoare și la aceste cazuri fericite. E o observație destul de la îndemână constatarea că edițiile critice din operele clasicilor și modernilor noștri înaintează foarte lent. Există explicații obiective, printre ele fiind prioritară aceea a dificultăților filologice și documentare de realizare a unei asemenea misiuni. Uneori, pur și simplu după decesul unui îngrijitor de ediție nu există un succesor, deci nu poate fi predată
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
cât mai curând. Doar confuzia planetară de după 11 Septembrie a făcut posibil ca un bolșevic impenitent precum Ion Iliescu să semneze în numele nostru aderarea României la NATO. Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din decizia noastră de-a îmbrățișa normalitatea n-ar mai rămâne decât rictusul enigmatic al colhoznicului Ion Ilici.
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
militar care l-a condamnat pe tatăl meu la opt ani închisoare, Gheorghe Șerbănescu, a fost ridicat în gradul de general pe timpul cînd M. Ionescu-Quintus era ministru de Justiție. Vasile Ciolpan, comandantul închisorii de la Sighet, a fost de două ori înaintat în grad și era să fie decorat... pentru merite în munca depusă. Iată cum sînt răsplătiți cei care au servit terorismul de stat pe timpul comunismului... Privitor la afirmația dv. că «volumul ar fi un proces al comunismului la scară redusă
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Ion Simuț Eediția de Scrieri Ilarie Chendi, ca toate seriile de Opere ale clasicilor din colecția „Scriitori români”, înaintează greu. A fost inițiată de Dumitru Bălăeț, un mai vechi truditor pe tărâmul istoriei literare, în 1988, la Editura Minerva, unde au apărut și următoarele trei volume (în 1989, 1990 și 1995), pentru ca volumul al cincilea să se mute în
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
în 1949, la Verificări, am provocat cu bună știință excluderea mea, despre care am mai scris. Repet, spre a întări ideea, că pentru mine Cartea, Cultura cu majuscule contau mai mult decât realitatea și că ele m-au ferit să înaintez pe un drum greșit... În 1940 devenisem un troțkist fără să știu. Ideea că marea cultură de la Homer la Shakespeare este una singură, după specificul fiecărei țări, dar una! După cum am mai arătat și nu voi obosi să repet - evreii
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
eventual sprijin necondiționat dinspre Palatul Cotroceni. Faptul că Uniunea Europeană a pus ochii pe Justiția din România n-a impresionat-o, se pare, cîtuși de puțin pe dna Stănoiu. Fiindcă, dacă ar fi luat în calcul acest lucru, i-ar fi înaintat cu de la sine putere demisia premierului. Dar luată cu grija întîlnirilor și seminariilor internaționale, e de înțeles, omenește, de ce doamna ministru al Justiției și-a închipuit că are altceva mai bun de făcut decît să ia în serios avertismentele Uniunii
Adio. La Justiție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13050_a_14375]
-
acesta nu-l înțelege. Își duse totuși până la capăt întrebarea. Celălalt ridică neputincios din umeri și dădu din mâini.ș...ț Din cauza frigului nu-și mai simțea degetele, aproape alerga. Pe stradă observă o vitrină, cea mai luminată dintre toate. Înaintase spre ea mai mult din dorința de lumină și culori, decât din curiozitate. Era un magazin obișnuit, unde erau expuse pe rafturi o mulțime de mărfuri colorate. Vedea prin geamul puternic, întărit de gratii, alcool cu etichete cunoscute, cutii, dulciuri
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
le însoțește: “Pe strada Scoufa, nr. 23 în Atena,/ între Kolonachi și Lycabet, am să merg într-o zi, la casa lui Elytis.// Cînd pun punct, după această propoziție ochii mi se umplu de lacrimi și chiar mai departe, cînd înaintez aici pe coala de hîrtie, plîng.// L-aș fi putut întîlni, am ratat din grabă și inconștiență întîlnirea cu el.// Să-l vezi pe omul care scria «gura ta rostește cu patru sute de trandafiri...», să-ți imaginezi că numai dacă
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]