10,995 matches
-
cuvînt nemțesc pe care îl reține este adverbul zurück (înapoi) și, în ciuda ambiției de a fi mereu premiantă, adverbul poate fi privit ca un indiciu lexical al zodiei actriței (racul), dovadă că toată viața i-a fost un șir de înaintări urmate de reculuri dramatice. Un rac îndrăgostit de idealuri spre a se retrage în bolgii. În cei trei ani de educație sub catapeteasmă catolică, Maria va prinde un smalț minuțios ce-i va defini ființa, și chiar dacă părinții o vor
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
un obstacol în calea fetei care dorește să iasă din apartament, iar apoi slăbește lațul și o lasă să plece pentru a-l strânge din nou într-un ultim gest care îi va asigura succesul. Toate aceste tensiuni, retrageri și înaintări, hărțuirea prăzii niciodată lăsată să respire, provocată mereu, silită să recunoască înfrângerile parțiale fac parte dintro exersată și rafinată practică a seducției. Dacă există ceva teatral pentru prima parte a acestui film atunci este felul în care își joacă rolul
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
semnul introspecției, gest agreat atît de scrisul denotativ, cît și de cel conotativ. Apoi, după această „punere în temă”, notația prinde la un moment dat chipul reportajului. Este urmărită amănunțit călătoria cu trenul de la București la Pietroșița. Scriitorul surprinde peisajul, înaintarea trenului („Trenul urcă sensibil.”), chipuri feminine foarte pregnant observate și consemnează apariția unor idei... Într-un periplu cu prozatorul M. H. S. întîlnește „În șosea, un om (care, n.n.) tîrăște de frînghie cîinele negru otrăvit ieri de stăpîna sa, apoi
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
a existenței, atribut al oricărui scriitor, ci aceea care vizează propriul act, propria justificare a prezenței sale în lume. Se întreabă retoric: „Dar dacă e o nebunie, obligația de a scrie...”? Numai că retorica aceasta nu mai rămîne în suspensie. Înaintarea vieții, descinderea acesteia spre straturile precare ale existenței zădărnicesc retorica. Constată lucid: „Înaintez atât de încet încât poate ca ar trebui să abandonez.” Pierde legătura cu cărțile, cu toate cărțile: „Cărți de care am nevoie și nu le mai găsesc
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
spre cei traumatizați în copilărie, ca în piesa care dă titlul volumului, sau spre persoane care cad în „copilăreală”, o salvare de la servituțile vîrstei a treia (ca în Ultimul dans al libelulei) sau spre însingurarea în cuplu care vine odată cu înaintarea în vîrstă (Familia Roseti trece la ora de iarnă). Persistă, parcă, în trama pieselor sale un mesaj „ocult”, acela al personajului care se sacrifică pentru ca viața să continue, indiferent de modul în care consimte să o facă. Toți se chinuie
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
Este un cuvînt impropriu, el nu exprimă nimic. Două alte cuvinte exprimă tot - prezență și absență. Primul este evident prin sine însuși. Al doilea confirmă existența primului și constată dispariția lui. Realitatea acestor reprezentări este de natura fluxului și refluxului. Înaintare și retragere a aceleiași mări de viață și moarte. Viața și moartea sunt legate între ele în același fel și se cuprind între ele pentru că nu pot fi despărțite. Trebuie să înțelegem că lucrurile nu pot fi concepute în altfel
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
luptă pe viață și pe moarte. Evreii cu o gîndire hiper-evoluată și care văd mai mult relațiile dintre lucruri decît esența lucrurilor, - treaba metafizicienilor germani, de obicei. Noțiunea de relație. Noțiunea de esență. În acest raport se află totul, ca înaintare a cunoașterii. Ancheta episcopului Jacques Fournier de Pamiers, sec. XIV. Despre Catherism, sectă religioasă avînd ca reguli: Pentru că totul este interzis, nimic nu-i oprit!" Sau: Cînd bornele sînt depășite, nu mai există nici o limită". Paradoxurile unei secte care luptă
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
a reușit să sape, în decursul a zece ani, un tunel prin zidul de piatră al temniței lui. Totul este ca la sfârșit Gheorghe Grigurcu să nu constate, ca și personajul lui Alexandre Dumas, că a calculat greșit direcția de înaintare... De ce nu este ovaționat un erou al revizuirii Indiferent cât de mult ne incomodează prin atitudinea lui de trouble-fête, se cuvine să recunoaștem că Gheorghe Grigurcu s-a angajat într-o acțiune critică necesară. Cineva trebuia să-și asume acest
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
nu-l durea de loc... Liniștit parcă de propriile-i gânduri, nici nu-și dădu seama că a ajuns pe malul apei Moldovei. Un zăvoi des se întindea de-o parte și de alta a râului. Lăstarii încâlciți îi împiedicau înaintarea. Tot mai spera să poată găsi leacul. Cu toată foamea ce-l chinuia, continua să înainteze prin hățișul sălbatec. Deodată simți în nări miros de tutun. S-opri în loc. Cine putea să fumeze tocmai în hățișurile astea? Cuprins de curiozitate
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
jurnalului face înainte de toate o cronică a aventurii lui spirituale. El se supraveghează în timp ce învață, își gândește propria sa gândire și povestește în cuvinte inspirate - care aparțin uneori poetului, alteori filosofului și nu de puține ori ironistului - cum se desfășoară înaintarea în necunoscut. Rezultă un reportaj cu adevărat senzațional, mai captivant decât unul care ar fi avut drept subiect erupția Vezuviului sau războiul din Cecenia. Un reporter care să se apropie de un vulcan activ sau să meargă într-un loc
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
lui Grigore Hagiu dezamăgește, neoferind altceva decît "spectacolul dezamăgitor al diluției neînfrînate și chiar al confecției, încît cîștigarea pe parcurs de către poet a unei anumite autonomii, prin accentuarea notelor particularizante (ton și material liric), nu devine implicit și factor de înaintare. Volum după volum (și sînt vreo șapte) se înșiră sporind sentimentul cititorului că nimic surprinzător nu se mai poate aștepta". Ceea ce nu-l împiedică pe cronicarul prob a prețui ipostaza postumă a poetului șaizecist, prematur dispărut, întrupată de culegerea Liniștea
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
lucrare introductivă la teza de doctorat - și multe altele. Descoperim astfel un autor al sugestiilor, chiar și în locurile comune ori mai puțin inspirate. Intuițiile sale desfășoară în permanență un război de gherilă cu cantitatea. Importantă mi se pare însă înaintarea constantă și erudită a gânditorului către un filon al reflecției personale. Indiferent de scopul (sau de scopurile) pentru care va fi scris, Sorin Pavel s-a plasat de timpuriu la nivelul unei hibernări auctoriale. Cu rare excepții, el a fost
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
prin ceva - fie și prin insolență -, decât la lucrările de sinteză. Dar principala responsabilitate revine lui Dumitru Micu însuși, cu mentalitatea lui de proletar al cercetării literaturii. El este atât de preocupat de străbaterea unor spații literare vaste, printr-o înaintare silnică, epuizantă, încât nu mai are resurse - și nici nu mai încearcă - să vadă totul de sus, să guverneze autoritar, cu biciul ideii, lumea luată teoretic în posesie prin explorare. Citindu-i cărțile, ni-l închipuim roșu la față, gâfâind
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
a stabili originalitatea acestei poezii care, pînă la un punct, merge - oricît de onorabil - pe trasee prestabilite. Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relația cu universul este una predominant erotică, precum o proiecție a unui impuls germinativ fundamental, precum o înaintare a unui flux simpatetic ale cărui unde, izbindu-se de peisajul fastuos al materiilor, se reîntorc, reverberînd asupra subiectului emitent. Femeia e resimțită ca o plăsmuire telurică, după cum pămîntul roditor însuși nu e decît o femeie fabuloasă, Geea. Ca în
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
al ilogismului lor, nu mai mic decît al expresiei pletorice. * Maxima inteligență presupune a percepe difuz limitele, iar nu a le trasa exact, cu rigla și compasul. * Cochetăm cu termenele lungi, nu doar din teamă, ci pentru că simțim instinctiv că înaintarea în timp înseamnă acordarea unor șanse în plus purificării. * A pune punct: una din cele mai anevoioase operații, ținînd, în fond, de o gramatică transcendentă. * Culorile extreme sînt cele mai sensibile la pete: albul și negrul. * Artistul se vrea mai
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
precum un foetus. * Crezi cu inocentă că, rezolvînd o dificultate anume, viața ta își va regăsi cursul, se va normaliză. Dar dacă ai șansă de a depăși dificultatea în cauză, o mie altele răsar că din pămînt, siderîndu-te. * Boală: o înaintare crispata spre moarte. Sănătatea: o înaintare senina. * "Majoritatea ateilor sînt cucernici revoltați" (Rivarol). Că și atîtea personalități ce și-au pierdut credință în cultul comunist, trecînd prin experiență acestuia. "Ateii" intru comunism - cei mai convingători. * Punctul vulnerabil al libertății: îndoială
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
că, rezolvînd o dificultate anume, viața ta își va regăsi cursul, se va normaliză. Dar dacă ai șansă de a depăși dificultatea în cauză, o mie altele răsar că din pămînt, siderîndu-te. * Boală: o înaintare crispata spre moarte. Sănătatea: o înaintare senina. * "Majoritatea ateilor sînt cucernici revoltați" (Rivarol). Că și atîtea personalități ce și-au pierdut credință în cultul comunist, trecînd prin experiență acestuia. "Ateii" intru comunism - cei mai convingători. * Punctul vulnerabil al libertății: îndoială. Dar există și o supralibertate care
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
sub conducerea mareșalului Mackensen, și la sud de bulgari) și cu ea întreg aparatul de stat, inclusiv Curtea, guvernul și parlamentul. În 1917 s-au înregistrat, pe liniamentele din Moldova, victorii memorabile (Mărăști, Mărășești, Oituz) ale armatei care a oprit înaintarea inamicului german. Dar și aceste victorii erau numai fapte de arme ale rezistenței ofensive. Toată lumea politică era aspră în critica acestui dezastru militar și politic, învinuind guvernul și, în mod special, primul ministru Ion I.C. Brătianu. Era învinuit că a
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
între ei, al scriitorilor importanți se mîntuie, ca orice lucru din acest univers (literar), prin rutină. Cînd întîlnești, de pildă, pilula lui Julien Gracq referitoare la autorul Tinerei Parce ("colos al cugetării de album"), dai din umeri. * Greu de explicat: înaintarea în vîrstă mă face să încerc două simțăminte socotite incompatibile: economia și risipa (de materie temporală). Sînt totodată limitat și "nemărginit" în timpul ce mă organizează. * Un fapt uimitor: printr-o anume "angajare" în procesul bolii, diferența între existență și nonexistență
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
am făcut războiul, am fost cam două săptămîni pe poziții, din întîmplare. La 23 august școala din Bacău, unde mă repartizaseră ca moldovean, a fost mutată la Inău, în județul Arad, ca să fie pusă la adăpost, să fie păzită de înaintarea glorioasei armate sovietice, glorioasa armată de hoți de ceasuri. La Inău m-a prins și 23 august. Au atacat ungurii și au înaintat fără să întîmpine absolut nici o rezistență. Pot spune deci că rușii ne-au salvat ajungînd acolo. Am
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
și Sfântului Pavel, care murea în fiecare zi (I Cor. 15, 11), fiindcă mereu trecea la o viață nouă, făcându-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând uitării cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în bine, ci doar de săvârșirea răului, de care chiar îi pare rău, pe când de împlinirea binelui și a virtuții nu regretă niciodată. Aici este iarăși vizată teoria platonic origenistă despre săturarea sufletelor de bine în preajma lui Dumnezeu și despre
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
dar de a și înainta în această împărtășire are la bază și învățătura despre deosebirea între ființa și energiile lui Dumnezeu. În energiile trăite ale lui Dumnezeu e dată și simțirea infinității ființei din care ele pornesc, dar și putința înaintării neîncetate și nesfârșite în împărtășirea cu ele”35. Sufletul este satisfăcut, însă pe măsură ce cunoașterea crește, crește și dorința Cu toate acestea, nu trebuie să considerăm că sufletul este total lipsit de satisfacții. Dimpotrivă, pe măsură ce progresează, el obține în mod constant
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
va arăta spre cunoaștere fața Împăratului, Cel dorit trecuse, încât a scăpat de înțelegerea miresei ... Dar nu părăsind sufletul ce-L urmează, ci trăgându-l spre sine”38. Progresul perpetuu este descris sub chipul miresei ce a îmbrăcat pe Hristos Înaintarea continuă a sufletului este asemănată în Cântarea Cântărilor cu urcușul neîncetat al miresei, care din neagră la chip, cum se făcuse din pricina păcatului, își recapătă strălucirea inițială prin purificări succesive. Devenind din ce în ce mai frumoasă, ea se face prin aceasta tot mai
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
intimitatea cu ea nu se sfârșește niciodată, dar e un urcuș în intimitatea aceleași persoane, pe care am cunoscut-o până acum, care ne este familiară și ne întreține bucuria prin această familiaritate. E un progressus in idem. E o înaintare, care e totodată o stabilitate, o rămânere în aceeași casă. E un motus stabilis, un status mobilis. E o adâncire în același indefinit familiar, sau infinit inepuizabil, în aceeași bucurie pe care ne-o întreține. E o îmbogățire a noastră
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
-a, în PSB, vol. 29, p. 258-260. Norme de redactare text, scrie: „Urcușul spre Dumnezeu nu se isprăvește niciodată; el nu ajunge la un hotar, pentru că Dumnezeu însuși nu are hotar în ființa Lui, în iubirea Lui. De altfel, chiar înaintarea în unirea cu o persoană omenească nu are hotar. Iubirea crește din ea însăși în măsura în care se afirmă, întrucât este o relație de la persoană la persoană, apropierea unei persoane de alta. Iubirea crește la nesfârșit pentru că persoana care se apropie de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]