1,037 matches
-
să facă cu regularitate expuneri în fața cadrelor ce lucrează în securitate și miliție, de probleme ale politicii interne și internaționale a partidului și statului, să le informeze cu principalele preocupări ale organelor de partid respective. O atenție deosebită trebuie acordată înarmării tuturor lucrătorilor organelor de securitate și de miliție cu cunoașterea temeinică a realităților economice, politice și sociale din țară, a situației internaționale, educării lor în spiritul vigilenței și combativității revoluționare față de orice acțiune îndreptată împotriva orânduirii noastre sociale și de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
o așteaptă soarta Cehoslovaciei și nu este exclus ca la un moment dat trupele sovietice să ocupe toate țările Tratatului de la Varșovia, pretextând acest lucru din necesități tactice. El susține că agravarea situației internaționale se observă și din creșterea cursei înarmărilor și a consecințelor pe care le-a adus chiar în România, și anume scumpirea costului vieții, care vor continua și în viitor. Numitul MEDINȚU NICOLAE, fost membru în Comitetul Județean P.N.Ț. Teleorman, actualmente pensionar, domiciliat în orașul Alexandria, a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
eficiența muncii politico-educative asupra îndeplinirii exemplare a sarcinilor profesionale, rolul acesteia în cultivarea unui climat de combativitate față de abaterile de la disciplina de partid și de stat, de la normele eticii și echității socialiste. -În mod distinct va fi prezentată activitatea de înarmare a comuniștilor, a tuturor efectivelor cu concepția științifică, materialist-dialectică despre lume și viață a partidului nostru, acțiunile întreprinse pentru lărgirea orizontului de cunoaștere științifică și culturală. Totodată, se va analiza modul de desfășurare a activităților în cadrul Festivalului național „Cântarea României
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
fiind trimis undeva, sau lăsat să plece (mijlocirea, momentul de legătură). X) Căutătorul acceptă sau se hotărăște să întreprindă contraacțiunea (contraacțiunea incipientă). XI) Eroul pleacă de acasă (plecarea). XII) Eroul este pus la încercare, iscodit, atacat etc., pregătindu-se astfel înarmarea lui cu unealta năzdrăvană sau cu ajutorul năzdrăvan (prima funcție a donatorului). XIII) Eroul reacționează la acțiunea viitorului donator (reacția eroului). XIV) Unealta năzdrăvană intră în posesia eroului (înzestrarea, obținerea uneltei năzdrăvane). XV) Eroul este adus în zbor, călare, pe jos
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Viena se arăta pregătită să împartă Polonia (de altfel mutase și bornele de graniță) cu Prusia și Rusia, numai ca aceasta din urmă să nu capete teritorii și influență pe Dunăre, în vecinătatea Austriei și a popoarelor ortodoxe. Între motivele înarmărilor austriece, la Stockholm se enumera, în aprilie 1771, și intenția de a constrânge pe ruși să părăsească Principatele și să-i împiedice să treacă Dunărea. Iată de ce, în aprilie 1771, Viena respingea categoric propunerea lui Alexei Orlov privitoare la independența
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a aripei moderate a guvernului provizoriu. Ceea ce Zablocki doar începuse, Adam Czartoryski proiecta să amplifice în august, urmărind „dezvoltarea militară” a Țării Românești, el propusese: să trimită la București un ofițer de artilerie, care să înființeze ateliere și manufacturi necesare înarmării, un alt ofițer care să organizeze și să dirijeze o bună școală militară, un ofițer de cavalerie etc. Adam Czartoryski numise pe căpitanii Nieprzecki și Izbicki pentru cele două misiuni indicate mai sus și oferea spre alegere un ofițer de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unii mari boieri moldoveni, a căror atitudine antisturdzească și-au propus s-o utilizeze polonezii, și invers. Deși privită cu neîncredere și chiar blamata de unii emisari polonezi din afara partidei democratice, tabăra poloneză a cunoscut un început de organizare, de înarmare (cu puști și chiar cu tunuri din lemn de cireș), neajungând însă la încheierea pregătirilor și declanșarea acțiunilor din cauza reacției țariste. Reacția comandantului armatei țariste de ocupație, ajutat de autoritățile locale, s-a produs fără întârzieri și în mod hotărât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu cel al destinderii în relațiile Est-Vest, primele semne în acest sens apărând după dispariția lui I.V.Stalin, la începutul anului 1953, semnele apărute neidentificându-se cu procesul destinderii, dar constituiau un început, dar slab; continua încă cursa furibundă a înarmărilor, inclusiv a celor nucleare și definitivarea constituirii blocurilor militare, integrarea celor două state germane în alianțe militare internaționale opuse, promovarea diplomației pe "marginea prăpastiei", ca răspuns la acțiunile URSS împotriva occidentului; cursul ducea, de fapt, la criza rachetelor din Cuba
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
însă, îngrădea inițiativa agenților economici, carențele de ordin calitativ ale economiei de comandă erau evidente și se manifestau în toate domeniile. În privința domeniului militar, era clară competiția acerbă, îndeosebi între cele două superputeri care alocau surse incredibil de mari pentru înarmări și afectau toate celelalte domenii de activitate, în primul rând nivelul de trai. În special, în a doua parte a sec. XX, avea loc o revoluție științifică nemaiîntâlnită, cu precădere în știință și tehnologie, cu aplicare, în special, în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
O. Negocierile pentru dezarmare Acumularea de armamente peste orice limită a raționalului reprezenta, în epocă, problema majoră a politicii mondiale. Nu era for sau conferință mondială, în care să nu se dezbată sau măcar să se amintească, printre preocupările lor, fenomenul înarmărilor, efectele lui și mai ales, neputința de a îl stopa. De fapt, el continuă și astăzi, poate nu la aceleași proporții și anvergură și nu mai apare la fel de vizibil. Gândesc adeseori că omenirea s-a obișnuit, ca la fiecare nod
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
se spunea că, dacă ar trebui să găsim o emblemă reprezentativă pentru Comitetul de dezarmare, aceasta trebuia să fie farfuria cu două tacâmuri încrucișate. La acea vreme, România era una dintre țările cele mai vocale, când venea vorba de cursa înarmărilor și de dezarmare. În afară de gravitatea în sine a fenomenului cu efectele lui, care nu puteau lăsa indiferent nici un stat responsabil, tema se întrepătrundea și cu politica de mare putere și de bloc care domina domeniul și împotriva căreia România se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
responsabilități personale onorante. Am fost numit pentru două mandate membru în Consiliul consultativ al Secretarului general al ONU pentru studii în domeniul dezarmării; am fost ales președinte al grupului de experți ai ONU privind "consecințele economice și sociale ale cursei înarmărilor și cheltuielilor militare" și am întocmit, împreună cu experții din diverse țări, două rapoarte ale ONU pe aceste teme; am făcut parte din comitetul director al Institutului ONU pentru dezarmare nou creat. Comitetul pentru dezarmare de la Geneva Problema mea rămânea, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ONU Ținta era introducerea Comitetului sub influența politică a Adunării generale a ONU care, sub impulsul majorității statelor membre, începuse să se miște destul de bine ca factor de presiune asupra puterilor care purtau responsabilitatea pentru maladia jumătății de secol cursa înarmărilor. După numeroasele documente declarații, apeluri, programe de acțiune pe care le adoptase ONU, Comitetul de dezarmare, ca organ de negocieri, reprezenta veriga centrală a angrenajului dezarmării pentru ca acesta să înceapă să se afirme prin rezultate concrete. Semnalul așteptat a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
neposesoare de arme nucleare devine tot mai profundă. La aceasta contribuie în mod deosebit faptul că puterile nucleare nu și-au onorat o obligație fundamentală înscrisă în tratat: aceea de a desfășura negocieri cu bună credință conducând la încetarea cursei înarmărilor nucleare, adoptarea unor măsuri efective de dezarmare nucleară și elaborarea unui tratat de dezarmare generală și completă. Semnatarul rândurilor de față nu intenționează să procedeze la o examinare a situației create, care este realmente îngrijorătoare. O analiză critică a crizei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în "Clubul puterilor nucleare" din care făceau parte Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franța. Din acel moment, toți cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate posedau arma nucleară, încheindu-se astfel ceea ce poate fi considerat drept primul ciclu al înarmărilor nucleare. În ceea ce privește atitudinea Franței față de acordul parțial, ea a fost exprimată de președintele Charles de Gaulle la conferința sa de presă din 29 iulie 1963. Calificând tratatul drept "satisfăcător în sine", șeful statului francez a subliniat însă că acesta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Delegațiile celor opt state au introdus în Comitetul celor 18 state pentru dezarmare, la 19 august 1966, un memorandum comun prin care se cerea ca tratatul de neproliferare să fie conectat sau urmat de măsuri efective de stopare a cursei înarmărilor nucleare și de limitare, reducere și eliminare a stocurilor de arme nucleare și a mijloacelor de transportare a lor la țintă. Erau menționate, în context, interzicerea tuturor experiențelor cu arme nucleare, încetarea completă a producției de materiale fisionabile pentru fabricarea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
noastră, noile stipulații ale tratatului se prezintă, după cum urmează: a) În privința negocierii unor acorduri ulterioare de dezarmare, s-a făcut o completare în paragraful 9 din preambul, care consfințește intenția părților de a realiza, cel mai curând posibil, încetarea cursei înarmărilor nucleare și " de a întreprinde măsuri efective în direcția dezarmării nucleare ". Menționăm că o prevedere similară a fost inserată și în proiectul de rezoluție. Articolul 6, referitor la angajamentul părților de a purta negocieri în domeniul dezarmării, a rămas neschimbat
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
acest spirit se spunea în încheiere în virtutea unei astfel de înțelegeri a principalelor prevederi ale tratatului, din împuternicirea guvernului Republicii Socialiste România, delegația română a votat în favoarea rezoluției. Votul reflectă dorința noastră nestrămutată de a se pune neîntârziat capăt cursei înarmărilor nucleare, de a se întreprinde noi pași concreți în direcția dezarmării. El exprimă speranța că acest important acord va fi urmat fără întârziere de alte măsuri eficiente îndreptate spre lichidarea pericolului nuclear, către realizarea dezarmării generale. Va fi nevoie să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și să accepte evenimentele, s-a apelat la noțiunea de competiție. Întrecerea între Est și Vest, între socialism și capitalism, între Tratatul de la Varșovia și NATO, între cele două superputeri, URSS și SUA Așa s-a ajuns la legiferarea "cursei înarmărilor", care a condus la dezvoltarea, perfecționarea celor mai absurde mijloace de distrugere în masă, în cantități greu de imaginat. Fiecare competent putea și poate încă să distrugă de 15-20 de ori viața pe pământ. De ce?, cui îi folosește? Ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Fiecare competent putea și poate încă să distrugă de 15-20 de ori viața pe pământ. De ce?, cui îi folosește? Ca întotdeauna, au abundat, și în această perioadă, ideile, unele acțiuni contra politicii antiumane de încurajare, susținere, chiar finanțare a cursei înarmărilor, în ciuda deșănțatei propagande de luptă pentru pace, care, în fapt, tainic se conducea după dictonul, "si vis pacem, para bellum" (vrei pace, pregătește-te de război). "Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa era, trebuia să fie o cale de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
probleme economice și sociale, moștenite din perioada colonială, pentru a căror rezolvare solicitau, pe drept temei, ca în relațiile lor cu țările dezvoltate să fie tratate pe bază de egalitate și nu ca obiect de exploatare. Factorii implicați în cursa înarmărilor, polarizați în jurul blocurilor militare, create pe criterii ideologice Alianța Nord-Atlantică și Organizația Tratatului de la Varșovia căutau cu asiduitate noi aliați pentru extinderea sferelor de influență și a bazelor lor militare. În aceste împrejurări, când situația internațională era tensionată de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ideologice Alianța Nord-Atlantică și Organizația Tratatului de la Varșovia căutau cu asiduitate noi aliați pentru extinderea sferelor de influență și a bazelor lor militare. În aceste împrejurări, când situația internațională era tensionată de acest curs periculos spre confruntare militară, iar cursa înarmărilor, având ca protagoniști pe SUA și URSS, a dat naștere "Războiului Rece", statele mici și mijlocii, majoritatea în curs de dezvoltare, au adoptat o atitudine de neidentificare cu politica marilor puteri, încercând să formeze un front comun în lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
URSS, a dat naștere "Războiului Rece", statele mici și mijlocii, majoritatea în curs de dezvoltare, au adoptat o atitudine de neidentificare cu politica marilor puteri, încercând să formeze un front comun în lupta pentru pace și securitate, împotriva escaladării cursei înarmărilor nucleare. Mișcarea de Nealiniere a luat naștere ca rezultat firesc al marilor prefaceri politice, economice și sociale, care au avut loc în lume, în perioada postbelică. Fondatorii Mișcării au fost oameni de stat remarcabili, vizionari și diplomați străluciți ca Jawaharlal
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
au fost evocate, de asemenea, principalele inițiative ale României la ONU.: ● Acțiuni pe plan regional în vederea dezvoltării relațiilor de bună vecinătate între state europene aparținând unor sisteme social-politice diferite (august 1960 și septembrie 1963); ● Consecințele economice și sociale ale cursei înarmărilor și efectele sale profund dăunătoare asupra păcii și securității în lume (iulie 1970); ● Creșterea rolului ONU în menținerea păcii și securității internaționale (noiembrie 1972). Diplomații români au subliniat, totodată, sprijinul permanent acordat de România acțiunilor inițiate la ONU de către țările
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
sesiunea specială a Adunării generale a ONU din 1988 privind relația dintre dezvoltare și dezarmare, când am fost șeful delegației române. Am subliniat uriașele oportunități care s-ar deschide pentru dezvoltare dacă s-ar crea resurse pentru ea din reducerea înarmărilor. Am menționat exemplul pe care România l-a dat în acea perioadă prin reducerea bugetului său militar. La această sesiune am promovat memorandumul " Dezarmarea pentru dezvoltare", distribuit în cadrul Adunării generale de către România. Am reliefat întotdeauna în activitatea mea diplomatică amplitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]