183 matches
-
after you» și așa mai departe. Cred că venise pe lume numai ca să spună «after you» și să se ducă, fiindcă ne-a luat o înainte la toți : s-a curățat, primul, la nouăsprezece ani...“. Îmi ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria. „De mică mă sufocau...“ Pesemne însă că mi-a intuit neliniștea, s-a gândit să mă cruțe. „De data asta ne-am născut greșit, dar nu-i nimic“, a oftat ea. „Poate că data viitoare...“ Pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu puteau să doarmă, iar el le atașa fire la cap să vadă ce nu era în regulă. Mma Ramotswe rămăsese nedumerită: era o fotografie cu doctorul Shapiro și un bărbat și o femeie somnoroși, cu pijamalele șifonate, cu o încâlceală de fire care parcă le ieșeau din cap. I se făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai fi zis că-i silită să participe la o procedură groaznic de obositoare, dar n-are încotro. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei, văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Și același răspuns l-am fi dat și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la destinație, de ce ne-a scos din hibernare Mama? Până când Lambert să propună un argument, un sunet de corn însemnând alertă-la-stație răsună imperativ în pasarelă... Aproape de pupa lui Nostromo se găsea o sală mare, în mare parte ocupată cu o încâlceală indescriptibilă de mașini complicate. Aici se adăpostea inima navei. Un sistem de propulsie enorm permitea lui Nostromo să devieze și să răsucească spațiul, să ignore timpul, pe scurt să nu-i mai pese de Einstein... și numai incidental să furnizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
permitea lui Nostromo să devieze și să răsucească spațiul, să ignore timpul, pe scurt să nu-i mai pese de Einstein... și numai incidental să furnizeze energia necesară aparatelor care întrețineau viața fragilului echipaj uman. La celălalt capăt al acestei încâlceli amețitoare, sforăitoare, uruitoare, se detașa un compartiment cubic de sticlă, un mugure transparent așezat pe vârful acestui enorm iceberg care era Nostromo. În interior, stăteau, pe două scaune capitonate, doi oameni. Ei aveau răspunderea menținerii unei propulsii potrivite pentru nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de tot felul. Brett căuta deja urma acidului pe tavan, sub infirmerie. Până să ajungă acolo, lichidul avea de parcurs mai multe nivele intermediare făcute din aliaje rezistente. Dallas îndreptă fascicolul de lumină în sus, trecu în revistă la repezeală încâlceala de țevi, monitoare, indicatoare de nivel. ― Acolo! Deasupra lor își făcu apariția gazul, urmat de un mic șențuleț de lichid gălbui amestecat cu aliaj ros. Șiroi un moment și apoi se desprinse în stropi grei fumegători. Imediat, locul unde cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prin coridorul urât mirositor. Ripley mergea în față, cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o face să nu fie singur. Insistase însă să nu-l ia pe Pohoață, iar Ileana îi spusese și ea că nici Vasilică nu era din partea locului. Blestemul se referea numai la străini, neafectându-i și pe localnici. Doamne, ce încâlceală! mormăi Cristi în gând. Îl contraria treaba asta cu străinii. Totdeauna aceștia nu au fost văzuți cu ochi buni. Peste tot, localnicii îi acuză de toate relele ce li se întâmplă. E mai ușor să dai vina pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în viața sa, nici atât. Nu mai conta acum, bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu el. Pe mine oricum nu mă interesează și nici nu mă poate impresiona doar un corp sculptat de greutăți artificiale... Să știi că o să-l pun la treabă, fiindcă trebuie să mă aleg și eu cu ceva din toată încâlceala asta, nu? Te învoiești? Bine, răspunse Creața, dar cu o condiție. Dacă o să te respingă, îl lași în pace și nu mai încerci niciodată să te combini cu el. Erjika izbucni într-un hohot de râs și după ce se potoli
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
scriu ceva despre el, dar între timp le-am pierdut, și acum a rămas doar amintirea unei emoții. El părea să aibă o viziune grotescă asupra semenilor lui și era supărat pe ei pentru că sunt grotești. Viața sa era o încâlceală de întâmplări ridicole și sordide, subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi pretat la exprimare prin alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a se menține necesita toată forța brațelor și degetelor sale. Suprafața de care trebuia să se agațe nu era mai mare de trei centimetri grosime și se îndoia incomod peste el. Dar se prinsese bine sub ghimpi, sub această fantastică încâlceală de ghimpi, și n-avea decât să țină bine. Se ținu bine. Când ajunse în dreptul ferestrei, văzu exteriorul. O curte în prim plan, un grilaj înalt destul de apropiat, făcut din sulițe ascuțite de oțel, și dincolo, pomi. Gosseyn abia văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă. Bombă? Mai curând o rachetă trimisă în patul fiecărei ființe care-o vedea măcar și o singură dată pe plajă, sorindu-se goală și visătoare pe încâlceala de stabilopozi, căci nu-mi imaginam, ci știam că, în umbra fiecărei camere de hotel, noaptea târziu, fiecare bărbat își speria de moarte femeia, fră mân tând-o și pă trunzând-o nu cu oboseala din cu plurile stabile („scuză-mă, te-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lui Isis, Marea Mamă. Crede-mă, e înaltă cât cinci oameni unul deasupra celuilalt; eu am văzut-o. La mică distanță, cea de-a doua insuliță era acoperită de o îngrămădire de ruine cu neputință de înțeles, înăbușite într-o încâlceală de tufișuri și salcâmi. Crengile și rădăcinile se revărsau în apă. — Acesta era palatul ei particular, al lui Cleo, regina noastră, spuse bătrânul preot. Era o mare regină: glasul ei era fermecător, conversația inteligentă și ușoară. Cei care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mod neașteptat, acelei căsătorii. El era deja căsătorit și, spre uimirea generală, declarase în public că era fericit alături de soția lui, o femeie cu un suflet blând și severă ca și el. Nu accepta s-o părăsească. În plus, în încâlceala aceea nemaipomenită de înrudiri, ea era fiica din prima căsătorie a defunctului Agrippa. Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței în bătaia vântului. Niște piese sclipitoare se rostogolesc pe podea. Totul se balansează înainte și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă drumul. În jurul nostru, candelabrul scânteiază în milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn, au fost nevoiți să renunțe. Probabil, pasărea se ascunsese în bălăriile din spatele azilului, iar acolo, în încâlceala aceea de ierburi mai înalte decât omul, era, practic, de negăsit. Surpriza a venit peste câteva zile când portarul a apărut într-o dimineață cu o bufniță în brațe. Mopsul a mârâit: „Cum a găsit-o ăsta tocmai când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
peste creștet. Iar în curentul care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grădinii, cu ochii deschiși, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite să curețe încîlceala tufelor de iasomie și iarmaroc de puzderia de pești tropicali (în special Pomacantlaus imperator și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala ei ignoranță). Și care, la rândul lor, atunci când, pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-adune fluturi, iar localul „La Homar & Godun“, care devenise „La Teroristu’“, acum devenea „Labirintul de iederă“. Veterinara, în șa, dispărea ca o fata morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
carieră În biometrică și În branșa vânătorilor de șobolani cred că o pot explica. Mă gândesc că singura imagine care ar putea sugera cel mai bine nașterea minții este acel fior de uimire ce Însoțește momentul precis când, privind o Încâlceală de crenguțe și frunze, Îți dai seama brusc că o componentă aparent firească a acelei Încâlceli este de fapt o insectă sau o pasăre superb travestită. Mai este, de asemenea, extraordinara plăcere (și la urma urmelor, nu acesta este scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că singura imagine care ar putea sugera cel mai bine nașterea minții este acel fior de uimire ce Însoțește momentul precis când, privind o Încâlceală de crenguțe și frunze, Îți dai seama brusc că o componentă aparent firească a acelei Încâlceli este de fapt o insectă sau o pasăre superb travestită. Mai este, de asemenea, extraordinara plăcere (și la urma urmelor, nu acesta este scopul studierii științei?) de a rezolva ghicitoarea Înmuguririi inițiale a minții omenești, admițând fără dovezi o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]