1,203 matches
-
Părul blond Îi cădea pe umeri, iar picioarele Îi erau ușor bronzate și fără ciorapi, chiar și În acea dimineață rece de noiembrie. Cred că erau chiar mai lungi decât picioarele Sophiei D’Arlan, dacă asta este posibil, și erau Încălțate cu o pereche de pantofi ușori, din piele de șarpe, de un verde Închis, care păreau scumpi. Citea Le Monde. Venise mai devreme. Nina era opusul starurilor de cinema de la Los Angeles, care au sânii măriți și pielea de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
stadionului până la care Lauren, eu, Gerski și Oksana am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de sâmbătă. Blocurile cenușii sunt blocuri cenușii, fie că sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât picioarele Încălțate cu cizme solide, pentru zăpadă, de-a latul pistei de concurs, plină de ponei care săreau brusc În lături prin zăpadă și de harnașamente pentru cursă. Când am ajuns, În cele din urmă, la terenul de polo, locul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
D’Arlan. Am luat revista de la Lauren și m-am uitat mai de aproape la fotografia cu Hunter. Era, Într-adevăr, un pic dintr-un picior de femeie, de la gleznă În jos, care se zărea pe marginea fotografiei. Piciorul era Încălțat cu pantofi aurii cu tocuri foarte Înalte, care aveau un ciorchine de perle deasupra degetelor. —Lauren, cum poți tu să fii sigură că ăla e piciorul Sophiei D’Arlan? o Întrebai. Încercam să par nonșalantă, dar eram pe jumătate Îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ani, zâmbea dintr-o fotografie pusă pe prima pagină. Era Îmbrăcată cu o haină Emily Jane din tweed albastru deschis, În genul acelora care se găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din boluri. Poate știau unde trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea. Sau, dacă o fuți zdravăn, poți să-i bagi aer în sânge, iar bula se duce drept la inimă. Nash e un om masiv. Un tip mare, cu o haină groasă peste uniforma albă; când ajung, e la bar, încălțat cu adidași albi. Stă cu coatele pe bar și mănâncă un un sendviș cu friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nostru Iisus Hristos. Costumul lui Helen e galben, dar nu galben-rapiță. E mai degrabă galben ca o floare de piciorul-cocoșului făurită de Carl Fabergé din aur incrustat cu pietre prețioase galbene. Omul ține în mână o sticlă de bere. E încălțat doar cu niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
drumul. Lasă-l, nu mai fă panaramă spune bărbatul, reușind să-l facă pe celălalt copil să uite de cîine. Mă duc după ceai. Vrei să bei ceva? Otravă răspunde femeia, furioasă că băiatul nu stă cuminte, să-i poată încălța ghetele. Nu mi-i lăsa pe-amîndoi pe cap. Soțul ia copilul în brațe și se apropie de Ovidiu, care servește pe cei de lîngă bar cu băutură și-i cere două cești cu ceai. Letiția a părăsit bucătăria înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă bat cu tine, io te sparg. Adică, să nu îl facă Pipiță să se facă Migu la el că atâta îi trebe, îl ține în palme până mâine. S-o creadă el (Pipiță nu vorbește cu Migu, Pipiță se încalță și vorbește cu mine), îl bat la orice oră din zi și din noapte, și în somn îl bat dacă vreau, ăsta în afară să se dea mare e vai de capu’ lui. Ha!, și Pipiță a făcut o schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ha!, și Pipiță a făcut o schemă dintr-un film cu Brusli pe care l-a văzut la video, Migu nu s-a impresionat prea tare, potolește-te, atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să vă explic de ce, de fiecare dată când apărea el, eu îmi doream să rămân acasă și să stau, așa, pur și simplu, cu mama. Nu se putea. Și mai nasol era că și mama gândea ca el. Pe când mă încălțam, Patria se hlizea la mine din cuier. În momentele alea o uram, o făceam proastă, tută, vacă și câte și mai câte. Și să nu fiu înțeles greșit, dar era și vina ei. Eu, dacă aș fi fost patrie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din niște nori fictivi (doar cerul era complet senin) nu era un luptător după ureche, ci unul bine instruit. Privind-o pe mama, care-și pusese o fustă de stambă și o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce se referă, chiar dacă el vorbea despre Paris, iar eu mă aflam În Piața Scollay din Boston. În clipa aceea, mi-a fost cel mai dor de Norman. Mi-a fost dor de conversațiile noastre la cafea, de picioarele mele Încălțate În pantofi cu ciucurași ridicate pe biroul lui, mi-a fost dor să stau așa, la căldurică, În prăvălia intens luminată, În timp ce afară ploua. Uneori Îl chemam Înapoi, rugîndu-l să mai treacă pe la mine, și discutam cazul lui Shine, victoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
buzele-i subțiri; lîngă domnișoara Pantil - o femeie Între două vîrste, cam tuciurie, cu obrajii plini de coșuri și cu ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul cărunt, Încălțat cu sandale, fără ciorapi; lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Etc. Shuoke lucra într-o încăpere uriașă, împărțită în 40 de încăperi mai mici. Împărțirea se făcea cu ajutorul unor paravane din plastic alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest dialog se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îs ca-n cozonacul soacră-tii! Dă jos, scoate tot! O să-ți tai din leafă! Băi, cretinule... - Noroc, profesore! N-am decât handicapați, ăștia habar n-au de meserie! Acum îți vine totul pe calculator, pe calc și tot îs încălțați. Lasă că și ăia care-aduc calcurile parcă-s înțărcați cu zeamă de ceapă... Vine unu’ aseară... E tot? îl întreb. „Cum să nu!” se bășică telectualu’. Pregătesc, m-apuc de turnat forme și văd că nu-i o pagină... o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și Gheorghe? - Sau Ion și Ion și Ion... - Hai că mergea și Dumitru... - Ce să-i faci, zice tot Vlad, i-a ciupit și pe ei filoxera aia mică-mică, cu aripi străvezii istoric-naționaliste. Când s-o fi văzut taică-meu încălțat cu ghete cu talpa-ntreagă și l-or mai și învățat ăia să scrie în armată, da’ numa’ cu litere de tipar, le-arăta cu bățul, când fac așa, îi punct, când fac așa, e liniuță, normal că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
elefanți prin Piața Unirii și-i boteza în spate la Mitropolie turnându-le găleți cu apă sfințită în cap, dar numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
E-o carte poștală cu ceruri din 1962 senine și albite de soare și-un Ac Spațial în ziua inaugurării. Te-ai putea uita pe geamurile hublou ale băii să vezi ce s-a ales de viitor. Infestat de goths încălțați în sandale și care acasă-și pun linte la înmuiat, viitorul pe care-l voiam nu mai e. Viitorul care mi s-a promis. Tot ce mă așteptam. Felul în care trebuia să iasă totul. Fericire și pace și iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să se aștepte. Spre seară, Luana se cocoță pe un colț al toaletei și-o privi pe mama care se gătea în oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe astfel de tocuri? se miră fetița. Crezi că ai să poți dansa încălțată astfel? Sanda zâmbi amar. Nu-ți face probleme, nu mă va invita nimeni la dans. Glumești...Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să meargă la școală doar pentru că aceasta era singura modalitate de a învăța să citească. Se trezi dimineață devreme, mama o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
insistat să le iau. Sanda o privi suspicioasă. Sigur îmi spui adevărul? Luana se supără: Eu nu mint. Mama căzu pe gânduri și în final hotărî: Trebuie să le duci înapoi. Nu pot să fac asta. Abia aștept să le încalț. Nu mai discutăm. Mâine le duci înapoi. Deși i se rupea inima, Luana trebui să asculte. A doua zi îi înmână colegului cutia cu patinele. Damaschin o privi perplex. Ce faci? Nu pot le să primesc. Sunt mult prea scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]