657 matches
-
să arbitreze în continuare alături de Vasile Pavel l Campionul olimpic la 110 metri garduri, atletul chinez Liu Xiang, și-a scos la licitație pantofii de sport contra unui preț de plecare de un milion de euro. Considerate „o comoară“ națională, încălțările nu pot părăsi teritoriul Chinei l Titularul postului de portar al selecționatei de fotbal a Finlandei, Antti Niemi, și-a anunțat retragerea din activitatea competițională din motive de sănătate. Portarul echipei engleze Southampton a declarat că rezerva sa în lotul
Agenda2005-23-05-Sport () [Corola-journal/Journalistic/283786_a_285115]
-
anunț în ziar: De vânzare Mercedes 4x4 - nou. Prețul, 250 $. Mă pusesem pe-un râs nebunesc. Tocmai coborâsem la stația de metrou de la Universitate, unde intră și ies pe minut sate întregi de zoriți călcându-se unii pe alții pe încălțări, nestrăbătuți de vreo mustrare de conștiință, urlând ca să se-audă ori ca să refuleze cine-știe-ce încărcătură cu adrenalină. Aglutinat de valul acestora, eu râdeam, râdeam, nu mă formalizam! Îmi dădeam cu presupusul despre anunț, c-ar fi o greșeală de tipar
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
de iarnă. LEGENDA LUI MOȘ NICOLAE Din vremurile străbune, de sărbători creștine, la copii, ca prin minune, Moșul Nicolae vine. An de an, la fel de darnic, minuni poartă-n sacul său. Misiune duce pașnic, an de an, ca un erou. În încălțări lustruite pune daruri pe furiș. Ca-n legendă sunt menite cu har din mituri desprins. Mai strecoară pe sub ușă, la copii năbădăioși, câte-o “sfântă” nuielușă. De-a fi buni și respectuoși. Sau un bețișor sculptează, să poată părea mai
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
Munca și ajutorul benevol dat vecinului sau celui care ți-l cere este esențial. A face bine nu este nicidecum ai da un ban. Dacă are nevoie dă-i jumătate din porția ta de mâncare sau jumătate din haina sau încălțarea ta. Bineînțeles la figurat. Cu o pâine oricare milog se poate sătura. Dintr-un ban nu-i rămâne nimic. Îi este imediat luat de cel care-l trimite la cerșit. Ați înțeles?. Lămuriți în consecință pe toți din jur. La
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
În ziua aceea, adâncit în gânduri, mergeam încet pe o stradă flancată de castani, cu mâinile înfundate în buzunarele hanoracului larg și călduros, încercând să adun cu încălțările cât mai multe frunze veștejite, ale căror culori să le admir și să le simt mirosul specific de octombrie, de miez de toamnă adânc înfiptă pe acele meleaguri. Ceva mai devreme trecusem prin parcul, uriaș cândva și plin de vegetație
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă, haine și încălțări iau cale întoarsă către scrin, sertare, dressing și rafturi. În plăcută nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă retrag. În grabă mă salt pe gard și-mi sprijin ascensiunea de-o creangă. Suspendat
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
Iar când tata îi poftea în casă pe colindători, alergam speriata în întunericul patului, mă înveleam cu un țol până peste cap și lăsam doar o mică deschizătură la ochi, ca să-i privesc. Sărmanii!...Erau murdari, cu haine peticite, cu încălțările pline de noroi sau zăpadă, după cum era vremea, dar erau împodobiți cu beteală și flori din hârtie pe la paltoane sau căciuli. Sorcovele din mâna lor sau steaua, buhaiul, clopoțeii, bicele îmi impuneau un respect ciudat. Credeam că sunt vrăjiți, că
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
palmieri și o duzină de capre și cămile. Sărăcia poate fi mult mai dezolantă când o compari cu bogăția; în seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse exotice, admirând luxul hainelor și încălțărilor lor și minunându-se în fața risipei pe care o făceau, ajunse la concluzia că viața lor era într-adevăr sărăcăcioasă. Dar ce putea să facă? Unde să meargă, chiar și în cazul în care lumea ar fi uitat de familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că este singurul sunet pe care-l voi mai auzi. Iar afară, acolo, viața curge liniștită, după cum îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așteptă până ce sângele încetă să-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a ceței, ochii nu îl mai ajutau aproape de loc, trebuia să aibă toate celelalte simțuri ascuțite la maxim. Cu vârful degetelor de la picioare își scoase încălțările și rămase desculț. Sub tălpi, simți răceala umedă a pământului de dedesubt. Nu avea nici o importanță, așa se va descurca mai bine și va face mult mai puțin zgomot în mers. Ascultă liniștea din jur și din nou i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l lângă ea. Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bilețelul lăsat de proprietar? Nu, draga mea, dar ți-am arătat că noroiul de pe tălpi încă nu s-a uscat. Asta înseamnă că s-a scurs puțină vreme de când a călcat în el. Și, mai e ceva, spuse Toma îndepărtând încălțările de nas, încă miros îngrozitor. Oh, se scutură Ileana scârbită, nu vreau să mai aud așa ceva. Aș putea afirma, fără să stau prea mult la îndoială, că sunt bocancii unuia dintre țiganii despre care spunea starostele că s-au pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imaginase că niște arbori pot crește atât de groși. Chiar dacă mai mult alunecau pe deasupra ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș umed, Cristian avea încălțările ude iar pantalonii îi erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la Santa Croce... ăsta ar trebui să fie locul gâfâi șeful gărzilor, arătând spre o clădire din depărtare. Priorul se oprise ceva mai Încolo, la jumătatea urcușului, Încercând să Își desprindă Încălțările din apă și noroi. Cu o grimasă de dezgust, Își smulse de pe pulpă o lipitoare, azvârlind-o cât colo. În locul unde ventuza mușcase din carne, un pârâiaș de sânge Îi pătase pielea. Își spălă rana cu un strop de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sunt expus la această ocară numai pentru o quaestio irresoluta, o interpretare diferită, exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul uimit, slăbind strânsoarea. - Întocmai, messere. Văd după Încălțările domniei tale că trebuie să fii un om Însemnat și Învățat, zise osânditul, care, covârșit de poziția incomodă, Își Întorsese din nou privirile În pământ. Așadar, vei putea Înțelege că sunt nevinovat. - Temnițele și iadul sunt pline de nevinovați, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta o șapcă din blană de vidră și încălțări cu ținte. Lăsase deoparte ținuta de proaspăt însurățel și aerul lui sigur pe sine. Nu mai era cazul să se creadă la teatru și să joace un rol: Lysia Verhareine îi ghicise sufletul. Nu mai avea rost să-și compună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că lumea e eternă și că e de ajuns să ne spunem că suntem fericiți ca să fim cu adevărat: Caroline, pune-ți pantofiorii verzi... Pantofiorii tăi cei verzi... De douăzeci, de o sută de ori pe zi, Caroline își punea încălțările ei micuțe în vreme ce colonelul își fuma cu un aer elegant, cu o mână moale și inele pe fiecare deget, trabucurile fetide, iar ochii săi negri alunecau pe acoperișurile din jur. Păstrez și astăzi în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de V, ea se smulgea din mâinile mele, dansa ca o argentiniană, plină de pasiune, eu o țineam iar în brațe... Apoi, după tango, m-a rugat s-o conduc acasă la ea, nu stau departe, vreau să-mi schimb încălțările!, m-a amețit, privindu-mă cu ochii ei negri, era o brunetă focoasă, unguroaică-tunsă-scurt, cu breton retro, care-i descoperea sprâncenele perfecte, avea un corp durduliu, ca prin 1930, chiar dansa charleston când am văzut-o prima dată, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune cât de sinistru arătau... Probabil că spusese ceva sau avusese o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întors spatele și s-a pus pe mers. Auzea zgomotul de pași la zece-cincisprezece metri În urma sa. Sunau vag insistent, ca plescăitul moale al unor picături de ploaie. Umbra lui Amory se Întindea, probabil, cam cu patru metri Înainte, iar Încălțările moi se auzeau, pesemne, cam la aceeași distanță, dar În spate. Cu instinctul unui copil, Amory se menținea consecvent În umbra neagră a blocurilor albe, despicând lumina lunii În câteva secunde Înfricoșate, iar o dată rupând-o la fugă, stângaci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari, cele două ceșcuțe, și la insistențele soției mele“, mă anunțase directorul lăudându-se. Încălțările și tricoul pe care le purta Porcușor păreau genul de articole făcute să reziste o viață, Însă nu mai Încăpea nici o Îndoială ca omul era doldora de bani. — Aș vreau să știu... aș vrea mai Întâi să știu cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cunoști în prealabil, să faci predicții și ele să-ți fie confirmate. Un bărbat în jurul vârstei de 60 de ani, înalt, bine legat, cu plete / codiță grizonată, după caz, ținută modernă, de excursii (cămăși purtate peste blugi, fular italian, subțire, încălțări tinerești, lejere, un jerseu tricotat molatic). Mereu calm, atent la tot și la toate, d-nul Valentin era încântarea doamnelor, de toate vârstele, și admirația bărbaților din grup. Mersul său de un tempo mediu, se potrivea și celor care alergau
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
primisese de pomană săptămâna trecută de la o vecină cu suflet mare, și-a vârât picioarele desculțe în ghetele ponosite și a pus mâna pe clanță. “Cam cald cu ele, dar altceva nu am...”, își spuse, aruncând o ultimă privire asupra încălțărilor ei prăfuite. Se mișca greoi, puțin adusă de spate, având un pas nesigur.Parcă nicicând nu-i tremuraseră picioarele mai tare ca acum. Oare era mai bine să se întoarcă? Să fi lăsat ziua să treacă de la sine, lină, nemișcată
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
-n lume mereu din a Marie sân ceresc Ea singura de-ajuns să ne dezlege ne ține-n sânurile Ei fiin.țări ca să atingem veșnicia hrănindu-ne cu laptele din zări Crescuți renaștem întru aripi ne ridicăm din tina oarbei încălțări îngenunchiați cu fruntea întru lacrimi ne înnoim în calde tandre înăl.țări La Fiul ei să mai avem scăparea la al Ei tainic colț de rai retras toți cei ce prețuiesc adânc mirarea tânjesc cu bucuria.umilință într-un glas
COLIND HIERATIC VIII- TÂNJET DE ALABASTRU de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362325_a_363654]
-
apă purtat cu grija de vânzătoarea ambulantă... Mai apărea prin zonă și câte o nană cu o tipsie de scoverzi (plăcinte) cu brânză sau croampe (cartofi), pancove (gogoși) sau castane prăjite. Revăd piața și masa lungă a opincarilor care meștereau încălțări durabile din anvelope de camion uzate - opinci diverse de diferite mărimi. Îmi amintesc cu simpatie de un țăran căruia îi zicea Pilu, și care, în fiecare zi de târg ne făcea noua copiilor o zi de amuzament! Se îmbăta și
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]