1,244 matches
-
budincă de tapioca! O bucată de pandișpan jilav! Un degetar cu o substanță topită neidentificată! Și, în tot acest timp, micuța locotenentă atât de sigură pe sine, fluturându-și cu atâta mândrie sânii ei israelieni, s-a pregătit să fie încălecată de vreun comandant de tanc! Treaba s-a repetat, dar a ieșit și mai nasol. Decăderea și umilirea mea finală s-a numit Naomi, Dovlecelul meu evreiesc, Eroina, roșcovana robustă, pistruiată, tare la ideologie! Am luat-o cu autostopul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
2, 3... Capitolul 32 Orașul figurează pe hartă ca Stone River. Stone River, Nebraska. Dar, când ajungem acolo, dom’ sergent și cu mine, pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
soția lui Lazăr, agățat mereu cu gîndul de cei care stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și a exclamat: Mai bine v-ați despărți! Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm încălecați de situații, că n-om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu văd cu ce mi-am meritat soarta de-a-ți crește eu copilul făcut... aiurea, de vreunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă fereastră, face un zgomot ciudat, care-l înfioară adînc pe Mihai, amintindu-i nopțile copilăriei. Dormea cu tatăl lui, în același pat, la perete, iar seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Imaginația nu-i era cine știe cât de debordantă, dar nu e nevoie să râdem de regimentele de negri, priapici și rânjitori, sau de don juanii latino, care veneau spre ea călărind poneii înspumați pentru polo și care descălecau doar pentru a încăleca din nou... pe Carol. Cum se jucau degetele alea! Și cum se descoperea Carol pe sine; harta propriilor zone erogene era cartografiată milimetru cu milimetru. Ce ciudat că Dan, cu mâinile-i stângace, nu se obosise vreodată să descopere locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi se fixă asupra părului dat cu gel al lui Dan. Unghiile date cu ojă se apropiară pentru a apuca... Dan simți globul rece, acoperit de o materie vâscoasă, împins de niște unghii ascuțite în orificiul său anal. Carol îl încălecase, punându-și pieptul pe spatele său pentru o clipă, apoi se retrăsese lent, sânii ei mângâindu-i șira spinării, după care își ghidă cu delicatețe penisul înăuntrul lui. Iar asta nu e o situație care să funcționeze după principiul „spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Frenc, Frenc se dovedește a fi un laș, fuge, dezertează, nu mai are muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la moletierele puturoase ale yankeilor, la respirațiile lor duhnind a whisky prost și a frunze de tutun, la transpirația cailor și la ce trebuie să fi scăpat în pantaloni lașul de Frenc când s-a văzut trântit la pământ și încălecat de cuțitarul rănit. chestia 4 - asta e istoria USA, cum bine zice frati-miu referindu-se la altă istorie (din D13), „un carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie“. Și sunt mândru de Mateiul mic, de ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a radioului cu tranzistori răsunând în aerul nopții pe când angrenajul se întorcea la poziția inițială. Catherine strigă, un icnet de durere întrerupt de mâna puternică a lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ultimele rămășițe ale averii publice, a atacat teoretic corupția, dar - în fapt - i-a protejat pe marii corupți, ba chiar le-a legitimat onorabilitatea, blocând, uneori pe față, actele de justiție. [...] partidul d-lui Năstase a făcut totul pentru a încăleca definitiv țara, pentru a-și asigura în continuare dominația politică și economică. Trebuie să menționăm, în primul rând, continuarea acțiunilor de subordonare a Legislativului față de Executiv și de confiscare a administrației locale prin obligarea «aleșilor» de altă culoare la înregimentarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să faci ceva în botu’ lui, o explodat mămăliga... fâs... și gata... trebuia să le luăm gâtu-atunci?, or vrut revoluție, dacă aia o fi fost revoluție... trebuia să le-o dăm, să le luăm gâtu’, acu’ nu vezi?... ne-au încălecat iar muhaielele, prind la osânză, tovalu’ gros, oamenii proști... se fac trei ani de când îi plecată... trimite bani, așa mi-am luat și mașina asta, m-am băgat la firmă, cât a merge, cât o trăi și baba... culmea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt răi. Alții sunt binele absolut. Marilyn Monroe, de pildă. Apoi mai e Nancy Reagan și Wallis Warfield Simpson. Unii sunt morți. Alții sunt vii. Mulți sunt chirurgi plasticieni. Sistemul se schimbă. Zeii și zeițele vin și pleacă și se încalecă reciproc pentru o schimbare de statut. Abraham Lincoln e-n paradisul lui ca să ne transforme automobilul într-o bulă de aer cu miros de mașină nouă, care merge lin ca un prototip publicitar. Zilele astea, Brandy zice că Marlene Dietrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de neîmpliniri îi aduse un gol în suflet pe care nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el ceva mai mult deatât. Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
căscând de zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă, le va veni și ideea salvatoare. La prima încrucișare de drumuri Luana voi s-o ia la stânga, spre centru, Renar, dimpotrivă, la dreapta, spre parc. Dan, obișnuit cu temperamentul fetei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În viața ta să nu-mi mai vorbești. O singură dată dacă te mai apropii de mine... O luă la fugă spre magazie. Scoase bicicleta și fără s-o mai șteargă de praf și pânzele de păianjen, agățate peste tot, încălecă și ieși pe poartă în strigătele disperate ale băiatului: Luana, vino înapoi! Unde te duci? Luana! Găsi familia adunată în chioșculeț, cu Aneta în capul mesei. Intră pe poartă călare pe semicursieră, cu părul în vânt și ochii roșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu e bine. Ce nu e bine? Nu știu. Nu știu, Luana, nu mai știu nici eu. Ce-i cu voi, oameni buni, de nu vă mai înțeleg? Simțind că dacă mai rămâne o secundă va face o prostie, Renar încălecă pe bicicletă, își luă la revedere și plecă în goană. Fata se repezi în casă și-o luă pe Sanda la întrebări. Forțată să vorbească mama îi spuse că o sunase Vera, supărată foc și-i ceruse să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când ea Îl Încălecase, și-a simțit fiecare părticică a corpului cu o limpezime pe care n-o mai cunoscuse niciodată, de parcă fiece mușchi era un cuvânt articulat ori un gând. Apoi, Întinși unul lângă altul În Întuneric, l a Întrebat despre fratele lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era frică. Dar ideea nu-mi da pace. În cele din urmă, m-a convins. Și pentru a-mi spori curajul, mi-a dat o pilulă. Am înghițit-o și, devenind imediat invizibilă, am încălecat pe idee și am pornit în trecut. Grijulie, am luat cu mine cartea ,,Amintiri din copilărie”, să-mi țină de urât. În câteva secunde am ajuns. Dar totul în fața mea se prezenta foarte nou, neașteptat. Deodată, Ideea se pocni cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
motorașul dădu la iveală un bilet: ,,Salutare de la copiii din lumea întreagă, cărora le-ai făcut fericită copilăria!” Întors acasă, Nică auzi un ,,pu-pu-pu” răsunător. În acest timp, eu și Ideea ne strângeam mâinile și râdeam de farsa jucată. Apoi, încălecând pe prietena mea, ingenioasa Idee, am sosit în vremurile noastre. Devenind din nou vizibilă, am așternut pe hârtie minunatele întâmplări prin care a trecut Nică a lui Ștefan a Petrei, atunci când împotriva lui au fost folosite instalații moderne. Eleva M.L.
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În ce, cu cât soldații se apropiau mai mult, și cum oamenii ce Înaintau dădeau năvală spre cei care strigau tot timpul, iar larma devenea și mai puternică pe măsură ce se Îngrămădeau acolo, Xenofon se gândi că se petrece ceva important. Încălecă pe cal și, luându-l cu el pe Lykios cu călăreții lui, porni În ajutorul lor. Dar deodată Îi auzi pe soldați strigând: Marea, marea! Aceste cuvinte trecură din gură În gură, Încât toți cei de la ariergardă, cu caii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]