1,721 matches
-
terror del sol hermético, extraño, pesado, agobiante, inexistente, querría, tímido, arrancarse de sí mismo, ser libre, ligero, mirar desde el aire el panoramă de la primavera florida, y luego, regresar al secreto país, a sus flores de ceniza. 8 Bătrânul se încăpățânează să rămână fidel mizantropiei sale generoase, bătrânul e atat de bun, încât, cum s-ar putea afirmă, cum s-a și afirmat, e de-a dreptul crud, bătrânul îi iubește pe ceilalți, si se urăște pe șine, își urăște prezenta
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_poemele_batr_eugen_dorcescu_1366605876.html [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
Dragoner”, chiar dacă ele au dispărut demult. Și iarăși mă duce gândul la barurile și discotecile primelor ieșiri dansante, locuri pe care le alintam cu nume precum „Pe casă”, „În Groapă” sau „Disco-Bar”. Poate părem conservatori și ciudați, cu persistența noastră încăpățânată în ritualuri, cu calfele noastre îmbrăcate ca acum cinci sute de ani, care vin din toată Europa ca să ne renoveze casele din orașul vechi, aidoma predecesorilor lor medievali, fără cuie și fără materiale sau unelte moderne. Dar ce-i rău
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1367240266.html [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
2015 Toate Articolele Autorului Totuși Simt un deșert în mine când înțeleg, târziu, că vorbesc singur. Nimeni nu m-aude. Și sufletul mă doare când lumea mă exclude tocmai acum când totu-n mine-i viu. Oare de ce întruna mă încăpățânez să fiu ce n-am fost încă niciodată? Toți vor vedea o piatră în orișice agată și o infatuare-n al meu crez. Urc și cobor pe dune, convins că-i în zadar să cred că viața-mi încă mai
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1429124736.html [Corola-blog/BlogPost/372920_a_374249]
-
în conglomeratul de „rău”, identificând și eliminând în același timp „răul” din masa de „bine”, nu ne mai rămâne decât să interconectăm aceste puncte, obținând und rezultat armonic, pe care îl putem boteza generic „bine”. Nu trebuie să luptăm orb, încăpățânându-ne să impunem o soluție din afară, oricât de convinși am fi că ea este ideală. „Interconectați binele!”, acesta a fost mesajul pe care Johan Galtung ni l-a transmis la final, înainte de a se despărți de noi cu același
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1458479602.html [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]
-
singură dată pe zi, dimineața. Atunci am curajul să-mi privesc trăsăturile. Peste zi le simt. Devin moi și se împrăștie în diferite sentimente, funcție de oameni. Ce le-aș putea reproșa este faptul că uneori când sunt tristă ele se încăpățânează să arate acest lucru. În fiecare zi îmi propun să fiu mai bună. Îmi așez o bucată mare de stâncă pe umeri și încerc să urc muntele. Nu știu cum se face că nu reușesc să ajung niciodată prea sus. Unul din
DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ by http://confluente.ro/articole/daniela_l%C4%83cr%C4%83mioara_capot%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/342329_a_343658]
-
singură dată pe zi, dimineața. Atunci am curajul să-mi privesc trăsăturile. Peste zi le simt. Devin moi și se împrăștie în diferite sentimente, funcție de oameni. Ce le-aș putea reproșa este faptul că uneori când sunt tristă ele se încăpățânează să arate acest lucru.În fiecare zi îmi propun să fiu mai bună. Îmi așez o bucată mare de stâncă pe umeri și încerc să urc muntele. Nu știu cum se face că nu reușesc să ajung niciodată prea sus. Unul din
DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ by http://confluente.ro/articole/daniela_l%C4%83cr%C4%83mioara_capot%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/342329_a_343658]
-
Privește! Un val își ridică spinarea și lumina pare să se înece. Se ridică de pe șezlong și se plimbă.) Ce caldă-i apa! Îi simt focul și fără s-o ating. (Se plimbă.) Lumina, dâra aceea de lumină ce se încăpățâna a înota prin valuri, se stinge. Se stinge, că marea și-a aprins torța de acvamarin și arde. Se întoarce la șezlong.) Îmi place foarte mult să stau pe malul mării, să privesc și să ascult. Apa aceasta e o
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1471261850.html [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
scrisoare adresată celei mai scumpe ființe, mama. Am aruncat sticla în mare. Mi-a spus cineva că marea are legătură cu alte lumi. Mama, ea a plecat departe. Credeam că marea îi va duce scrisoarea mea, dar apa s-a încăpățânat și mi-a returnat-o disprețuitor. (Un pescăruș se apropie de Roza. Se uită la ea.) Ce ochi de foc are pescărușul! Ce ascunzi pasăre a mării? Ochii tăi mă ard. Și tu cauți dragostea, focul acela sfânt ce îți
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1471261850.html [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
de zile de când Înaltul, cum îi spuneau clujenii, sfătuitorul nostru spiritual, I.P.S. Bartolomeu Anania, a primit un bilet de călătorie. Doar dus. Destinația: Împărăția Cerului. Mereu cu slova în față, (re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpățâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți
I.P.S. BARTOLOMEU ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ips_bartolomeu_anania_graitoare_i_daniela_gifu_1328387409.html [Corola-blog/BlogPost/346649_a_347978]
-
dai ceva despre mine, nu? Hai, spune repede! - Eu n-am dat nimic... Deocamdată! Am venit să te anunț. Să fugi repede de aici, că dacă... - Niciun dacă, bre! Au zis numele meu, careva pe undeva, ia spune? s-a încăpățânat omul să afle cât mai precis ce se știe despre el, fixându-l pe celălalt cu o privire dură, scăpată pe sub sprâncenele încruntate și pleoapele strânse cât să vadă doar direct în față. - Numele nu l-au dat... Au dat
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434910468.html [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
a aripilor cartea mea ar fi din ce în ce mai mare până ar deveni ea însăși soarele ce picură energie. (E liniște un moment.) Ce aș putea face? (Se apropie de fereastră.) A înghețat totul. Iarna nu a iertat nimic. Până și frunza încăpățânată din vârful teiului ce s-a luptat să viețuiască pocnește de ger. E ultima amintire a toamnei. Ieri, înainte de a crea stelele, am găsit atâta armonie în toamnă și strălucire în cerul ei, pentru că fiecare frunză îmi șoptea despre fericirea
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
îl putea ierta. -Nu, am văzut în orfelinat ce înseamnă banul și puterea lui. Cu puținii mei bănuți adunați din spălatul parbrizelor puteam mitui pedagogii și bucătăresele. Tentația a fost mare, unchiul a încercat, poate chiar reușea dacă nu se încăpățâna bunul meu prieten-Gilă a prins mâna avocatului-să le dea planul peste cap. Florea a primit o lecție, dacă nu era Crinuța, nu m-aș fi gândit ca aceea femeie tot timpul vopsită pe față să aibă atâta suflet,- să-l
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1491027969.html [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
de aici și setea asta sfâțietoare pe care o simt în mine. La o depărtare de palmă este adevărul dar mâna mea nu-l poate atinge. Dumnezeu mă privește dar crede că încă nu am crescut destul. Dar eu mă încăpățânez în fiecare zi întind manile și aștept smerita ziua când am să pot să-l ating. Citește mai mult Atât de aproape era adevărulîncât mi se păreaun pahar din careaș fi putut bea apă în fiecare dimineață.Deși mâna mea
VALERIA IACOB TAMAŞ by http://confluente.ro/articole/valeria_iacob_tama%C5%9F/canal [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
nu-l puteam ajungede aici și setea asta sfâțietoarepe care o simt în mine.La o depărtare de palmă este adevăruldar mâna mea nu-l poate atinge.Dumnezeu mă privește dar credecă încă nu am crescut destul.Dar eu mă încăpățânez în fiecare zi întind mânileși aștept smerita ziua când am să pot să-l ating.... XXII. TOAMNĂ, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015. Poezie pentru copii Mândră că și-o Afrodita Coboară peste
VALERIA IACOB TAMAŞ by http://confluente.ro/articole/valeria_iacob_tama%C5%9F/canal [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
făcea voia de prea multă vreme și amenința cu fiecare ceas trecut să sape o nouă groapă în temeteu. Din zorii celeilalte zile simțea nevasta că venise cu adevărat vremea să aducă pe pământ o nouă viață, dar ea se încăpățâna să se arate, întârzia mereu și femeile de lângă ea, cu privire îmblânzită de milă încercau zadarnic să-i caute mângâiere. - Fata mea, săraca... Oare n-oi apuca să-mi mai văd un nepot? se tânguia una dintre ele, cu ochii
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_surasu_georgeta_resteman_1369247928.html [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se târâse mai departe de el, înapoia unei perechi de cercei din sârmă răsucită. Încercă s-o prindă, dar umbra se încăpățâna să rămână slobodă. Ca să nu adoarmă, Ahmed începu să rupă bucăți din sulul de hârtie creponată și să meșterească tot felul de cutiuțe, însă somnul nu-l lăsa defel în pace și-i tot dădea târcoale. - Salam alaikum! îl salută
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Belay_regele_maimu_.html [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
-mi placă atât de mult întocmai pentru că mi-ar fi spus cel mai multe despre ea, așa cum n-am reușit să găsesc vreo persoană care să-mi spună mai multe despre ea, față de persoana ei, desigur. Dacă ea s-a încăpățânat atât de tare ca sunt într-un anumit mod..dar, iată, acum a dat de tasu , față de cum ma vedea pe mine. Am mai strigat, chiar dacă la început mi se părea ciudat, mai ales glasul meu de un gâjâit.. M-
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1465937592.html [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Producția agricolă și bogăția spirituală a gospodăriei țărănești constituie cea mai mare avere a statului român. Polidor SOMMER: Nu voi încheia acest interviu-manifest cu o întrebare, ci cu o viziune peste timp... Îmi păreți a fi un om dârz, hotărât, încăpățânat în lupta în care v-ați angajat pentru onoarea și demnitatea acestei națiuni. Sunt convins că nu veți accepta trădarea și că vă veți strădui să rămâneți un exemplu pe care istoria noastră l-a dat foarte rar. Călin GEORGESCU
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/polidor_sommer_1425081842.html [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
a dat seama când a ațipit. A trezit-o pendula.. Ora 22, nici urmă de Frank. Băutura din sticlă scădea simțitor. O furase somnul ... Soneria de la ușă țipa strident. Musafirul nerăbdător uitase degetul apăsat pe buton. -Imediat..imediat! soneria se încăpățâna, să sune ca o sirenă.. -La naiba, mi-ai spart timpanul, deschise grăbită. În sfârș ... Vorbele au rămas nerostite..arătarea proțăpită la ușa ei, era o statuie albă ori omul de zăpadă din curtea casei a prins viață ... -FFF..rank
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Surprize_camelia_constantin_1340654830.html [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
pe corpul ei, în același timp cu degetele. O copleșea senzația că oasele se topesc ... pielea ardea sub plimbarea buzelor lui, pe harta trupului său. Telefonul lui suna strident. L-a ignorat, captivat de formele dulci ale femeii ... telefonul se încăpățâna să sune . -Mister ... șopti ea. -Îhmmm? -Se vor îngrijora, îl strânse de braț. Nemulțumit, răspunse: -Sam, am spus, că te sun eu! Am treabă. Nu ridica vocea. Vorbea calm, dar se simțea că nu-i convine intruziunea. -La mulți ani
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Surprize_camelia_constantin_1340654830.html [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
film de epocă din competiția canneză, Mal de pierres / From the Land of the Moon (r. Nicole Garcia), cu Marion Cotillard și Louis Garrel pe afiș. Cotillard joacă rolul unei tinere căreia părinții i-au ales soțul și care se încăpățânează să-și trăiască visul de a găsi iubirea adevărată într-o epocă în care acest lucru e considerat scandalos. Sau semn de nebunie. Tot în premieră în România, cinefilii vor urmări un alt film de epocă aflat în cursa pentru
Filmul-șoc al Festivalului de la Cannes, în premieră la București by http://www.zilesinopti.ro/articole/13682/filmul-soc-al-festivalului-de-la-cannes-in-premiera-la-bucuresti [Corola-blog/BlogPost/100218_a_101510]
-
să descalece, rămânând așezat pe șaua bicicletei, cu-n picior sprijinit în pământ și cu celălalt pe pedală. „Crede că poziția asta-l face să pară important”, se gândi Petre Clăpăugea, sugrumând, din nou, cu brutalitate, un zâmbet care se încăpățânase să-i răsară pe buze. „Dacă s-a oprit la poarta mea, înseamnă că are ceva pentru mine” emise el un raționament logic. „Da’, nu putea tăntălău’ să vină până-n locu’ unde sunt io? Trebuie să m-aștepte la poartă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Tuica_lu_pasarila_liviu_gogu_1365338738.html [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
creator de frumos prin cuvânt. Concentrată într-un nume, perioada poate fi numită simplu, revista „Oglinda literară”. Care, din motive de neînțeles a încetat să apară. A fost odată...OGLINDA LITERARĂ - vor spune unii. Nu mai există. Iar eu mă încăpățânez și spun,: cel ce a „născut-o” - ca un tată iubitor, și nu o spun numai eu), suferă. Acestui „tată”, noi, toți membri ai cenaclului „Duiliu Zamfirescu” și ai Asociației cu același nume, îi spunem un sincer LA MULȚI ANI
PENTRU TOTDEAUNA… de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_vicky_vartosu_1473026707.html [Corola-blog/BlogPost/367053_a_368382]
-
destine și mă întreb...Dacă fiecare dintre noi, pentru o clipă, ar lăsa orice preocupare, orice grijă și s-ar bucura de lumina blândă a soarelui, de covorul frunzelor ce foșnește sub picioare...dacă am admira florile ce încă se încăpățânează să reziste și ne încântă ochii cu frumusețea lor...dacă am face aceste lucruri poate lumea ar deveni mai bună...poate sufletele noastre s-ar hrăni din această splendoare și atunci ar fi pregătite pentru iarna ce se apropie! Referință
IATĂ...MAI TRECE O TOAMNĂ PESTE NOI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_luca_1415712852.html [Corola-blog/BlogPost/371650_a_372979]
-
lăsă de câteva ori capul pe polița încărcată cu degetare, brățări din tablă și cămile din lemn, însă umbra se târâse mai departe de el, înapoia unei perechi de cercei din sârmă răsucită. Încercă s-o prindă, dar umbra se încăpățâna să rămână slobodă. Ca să nu adoarmă, Ahmed începu să rupă bucăți din sulul de hârtie creponată și să meșterească tot felul de cutiuțe, însă somnul nu-l lăsa defel în pace și-i tot dădea târcoale. Citește mai mult Ahmed
IOAN ALEXANDRU DESPINA by http://confluente.ro/articole/ioan_alexandru_despina/canal [Corola-blog/BlogPost/355995_a_357324]