1,681 matches
-
rafturi întregi de savarine și alte prăjituri apetisante? Cum convingi un copil că e mai gustos un sandwich cu caș decât un hamburger? Pentru că, oricât ne-am tăvăli noi pe jos, nu e mai gustos. Lucrurile sănătoase, oricât ne-am încăpățâna să credem și să susținem asta, nu sunt mai gustoase decât cele nesănătoase! Sigur, contează mult educația, obișnuința etc., dar un copil se poate îndrăgosti rapid de ideea de... de exemplu, chips-uri. Ce faci când te duci cu el
Fruct contra savarină, caş contra hamburger by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20854_a_22179]
-
bosumflu. În rarele cazuri când se întâmplă să am un singur motiv de bosumflare, poate chiar să treacă neobservat. Dacă trece neobservat, mă bosumflu. Și când mi se suprapun bosumflările, e problema mare: pun boț. Cu toate astea, eu mă încăpățânez să depun eforturi susținute intru impulsionarea romantismului. Cred că o escapada romantică la Căsuța din Copac ne-ar ajuta. Așadar, momentele mele speciale: Când mă trezește prietenul dimineață cu vești din cărțile pe care le citește: - A murit, a murit
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
verbală și non-verbală la televiziune. Nu, nu sunteți în America de Sud. Este România zilelor noastre pe plan fotbalistic. Aș spune că nu numai. Am practicat acest sport și nu demult visam la o carieră pe acest plan și încă mă mai încăpățânez să cred că totul este o tranziție, când totul se cufundă și mai tare în acest noian al nimicului. Este ca o criză în formă de L, prăbușire și stagnare în nivelul inferior. Timpul liber mi-l petreceam adesea pe
Debifarea fotbalului [Corola-blog/BlogPost/99864_a_101156]
-
mă convinge. Îl las să apese. Văd în oglinda centrală că s-a ridicat, în spate, o aripioară. “Aaa... Păi, ăsta e eleronul? Eu eram convinsă că, dacă apeși butonul ăla, se ridică tot tavanul”. Dacă nu s-ar fi încăpățânat Matei, nu l-aș fi atins niciodată, deci n-aș fi aflat niciodată cum arată un eleron. Ora 17.00 - Am avut niște întâlniri, am mai făcut niște drumuri și m-am mai dat puțin în spectacol, blocând tot traficul
La plimbare, cu aspiratorul de gagici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18208_a_19533]
-
Simona Tache Deși trăim vremuri în care toată lumea trece de pe print în online, există nebuni care se încăpățânează să tipărească bloguri. Sau ziare-blog, dacă vreți. Daily Cotcodac a comis-o pentru a treia oară. Ziarul proaspăt lansat și distribuit zilele acestea gratuit prin cârciumi a fost realizat în colaborare cu canalul de documentare Viasat History. Are 16 pagini
Istoria veselă a șpăgii la români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18458_a_19783]
-
devreme, lăsându-ți nostalgia unei veri viitoare, în care îți îngrămădești deja toate bagajele cu vise neîmplinite. Bine, la meteo se anunță o vară prelungită până-n octombrie, ceea ce înseamnă că agonia se prelungește vreo câteva zile, în care soarele se încăpățânează să abdice și să-și lase locul norilor plumburii, aducători de picături de ploaie rece. Mai sunt câteva zile în care porți tainele verii în vis și minunile ei ți le așterni cunună pe frunte, mai sunt câteva secunde până
A trecut vara [Corola-blog/BlogPost/96914_a_98206]
-
Demersul respectiv atrage după sine arestarea și apoi marginalizarea ei la un spital de provincie din nord, la Marea Baltică. Deși izolată de orice îi este familiar, monitorizată îndeaproape și persecutată sistematic de STASI (Securitatea Statului din fosta RDG), Barbara se încăpățânează să-și plănuiască în continuare fuga din țară, ajutată de iubitul ei din Vest. ### Despre regizor și actrița din rolul principal Christian Petzold este unul dintre cei mai de seamă regizori ai Germaniei la ora actuală. Are 53 de ani
Barbara, o poveste de dragoste din fosta RDG [Corola-blog/BlogPost/97608_a_98900]
-
să port o discuție firească și netedă cu noul meu tovarăș de drum. Prin minte mi se perindau tot felul de presupuneri. Nu pricepeam cine îmi făcuse această farsă și de ce îmi lipsise tăria să omit mesajul primit? De ce mă încăpățânasem să cred că primisem un răspuns neașteptat, când de fapt, totul nu era decât o glumă stridentă? Încercam să recompun faptele, așa cum se petrecuseră. Mai întâi, de ce părăsisem atelierul de reparații încălțăminte, fără să verific ce iau cu mine? Și
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383692_a_385021]
-
tânărului merge mai departe. Chiar dacă atinge o femeie, ca pe o floare, aceasta se ofilește și moare. E ca un blestem care-l apasă pe tânăr. Chiar el spune despre sine: “Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila”. E de fapt, aici, o filozofie de viață: fatalmente, iubirea prea arzătoare sufocă, nimicește, distruge: “Florian: Pentru că te lipești ca o plantă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
o perioadă în care poezia eminesciană ilustra strălucit modul în care etapele pot fi arse din direcția unei beletristici funcționale, prin progresiva abandonare a straiului inutil, Macedonski se complace în imitații facile ale unor modele presupus ilustre, practica eufonia, se încăpățânează să demonstreze genialitatea unor lucrări pe care nu le remarcă nimeni, își traduce și își public la Paris opera în jurul cărora face mult zgomot, pândind disperat reacția criticilor la modă. Referință Bibliografică: Fenomenul filonului francez și german în literatura română
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
-mi pierd speranța...nopțile se transformaseră în zile de veghe, de lacrimi. Somnul nu mai venea. Frica luase locul somnului. Nu! Nu puteam adormi nicio secundă.! În lupta mea cu Moartea aveam remiză...multe mame pierduseră bătălia! Dar , eu mă încăpățânam să câștig. Și în nopțile acelea , aievea o vedeam pe bunica: „ E postul Crăciunului, draga mamii, să te rogi, să postești pentru sănătate, să te impărtășești ca să poți primi cu lumină Nașterea Domnului” ...Posteam deja , de nevoie...bani nu erau
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
parcă prea repede crescuseră. Plecaseră toți care încotro căutându-și un rost în lumea asta mare. Nu mai știa nimic de ei. Atât de rar îi trimiteau vești că începuse să creadă că deja murise pentru ei. Doar moartea se încăpățâna să nu-l ia! În schimb o luase pe Mariuca.. prea devreme, mult prea devreme. Rămăsese singur și toată tristețea lumii își făcuse cuibar în sufletul lui cotrobăind cu degetele ei noduroase în sipetul cu amintiri. Picioarele i se păreau
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
privirea spre biblioteca plină de cărți, care ocupa peretele din stânga al sufrageriei, după care o coborî spre sertarele de jos, unde erau caiete și cărți de-ale lui Mircea, de pe vremea când era la școală și pe care Mari se încăpățânase să nu le arunce, ținându-le ca amintire. Toate erau aranjate frumos de ea. Peste tot era mâna ei, peste tot, ființa ei era prezentă, oriunde se uita, avea impresia că o vede. ,, Ce Dumnezeu! Cred c-am înnebunit, sunt
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
micul fulg de nea”, așa cum o alintă mama, s-a născut cu o maladie ce îi afectează creierul. Conform medicilor, micuța suferă de paralizie cerebrală într-un stadiu avansat. Cu toate acestea, micuța Olivia este o adevărată luptătoare. S-a încăpățânat să trăiască, deși probleme de la naștere s-au ținut în lanț: a intrat în convulsii, a făcut hemoragie cerebrală și avea o infecție puternică în corp care îi punea în pericol viața. Unele dintre probleme le-a trecut cu bine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93158_a_94450]
-
Numai că, odată apăsat butonul miraculos, aude nu zgomotul binecunoscut, ci Confutantis din Requiemul lui Mozart. În fața primejdiei există trei modalități de a reacționa: fight, flee sau freeze. Renée freeze. Nu pentru multă vreme. Încearcă să deschidă ușa care se încăpățâna să rămână blocată. Din fericire, intervine domnul Ozu care îi explică ce are de făcut. Totul sfârșește într-un imens hohot de râs, pentru că, nu-i așa, "Requiem... la baie... este o alegere... surprinzătoare". Sau scena dintr-un magazin foarte
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
gol într-un mediu în care etalarea jargonului speculativ nu numai că a devenit monedă calpă, dar chiar aduce a prilej de luare peste picior. Esență, spirit, principiu - cum să nu pufnești în rîs numai auzindu-le sonoritatea? A te încăpățîna să joci cartea speculației filologice (căci filozofie asta înseamnă: să folosești realita-tea drept pretext pentru a vorbi despre cuvinte) echivalează cu a vrea să faci echilibristică pe o frînghie dedesubtul căreia nu mai există plasă de protecție și, pe deasupra, să
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
acestei veritabile tragedii, nu mă mir că pe tot mai mulți dintre noi ne copleșesc depresiile și nevrozele. Iar cei care ne-am sustrat bolii, am ajuns personaje în bancul cu individul care nu e invitat nicăieri, dar el se încăpățânează să dea telefoane și să spună: "Pe mine să nu contați!"
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a operei literare la contextul social e tresărirea vetustă a unor filfizoni cărora nu le-a fost încă extirpată snaga aristocratică și care, tocmai de aceea, se încăpățînează să creadă că arta nu poate servi unor scopuri politice. Regulile artei vorbește despre regulile neartistice de care ascultă arta. Este un exemplu de cum poți desființa demnitatea unei bresle explicîndu-i că, de vreme ce se sprijină pe o infrastructuă, este reductibilă la
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
care noi o percepeam." Nu știm cum se face, dar în toate regimurile totalitare (fie ele de stânga sau de dreapta, naționaliste ori internaționaliste), puterea politică edifică o realitate minunată, o bravă lume nouă, pe care unii dintre scriitori se încăpățânează să n-o înțeleagă ca atare, și o denaturează, o mânjesc prin scrisul lor; în timp ce alții o "descriu" în culori trandafirii. După care, la schimbarea de regim, lăudătorii se transformă brusc în ex-disidenți și dau lecții de morală aplicată foștilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
de față), fiindcă, orice s-ar zice, soarele afirmării personale tot din Capitală răsare. Există însă pe lângă aceste vedete metropolitane o serie lirică întru totul competitivă artistic: poeți care, trăind în provincie, își asumă cu o anumită voluptate masochistă marginalitatea, încăpățânându-se să fie "doar" poeți. Constantin Acosmei și Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman ori Ștefan Manasia fac parte din acest lot risipit pe întinderea provinciilor românești și închegat cu dificultate într-o imagine critică unitară. De fapt, ei nici n-ar
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
întoarcere, vorbind cu apropiații săi francezi, în ultimele faze ale bolii, succesiv, în germană, apoi în română. Senectutea este și ea o maladie, chiar și fără suplimentări deosebite. Despre cosmopolitism, ce să spun? A fost tratat injurios, unele dicționare se încăpățânează și acum să-i rețină, prioritar, sensul negativ ("concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni..." - citez o ediție din 2004!), altele preconizează, printre sensuri
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
și spiritul lor se așează pe orizontală: din morală, sapiențială sau sarcastică, filozofia devine trăsnită. Așa se face că filozofii moderni, de la Hegel la Wittgenstein și de la Descartes la Russell, fac figura unor apucați care, în ciuda genialității lor naturale, sunt încăpățînați ca niște copii. Și orgolioși ca niște tauri. Impulsivul Wittgenstein se repede cu vătraiul la Popper într-un moment cînd, în cursul unei discuții în contradictoriu, își pierde răbdarea. Mizantropul Schopenhauer își insultă cîinele țipînd la el cu ură: "Ființă
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
Covrig Roxana Ultima cale de atac împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale (NUP) primită de Victor Ponta în cazul plagiatului este ultima șansă a celor care se încăpățânează să dovedească că premierul a plagiat. Ultima speranță aparține lui Răzvan Papahagi, George Mihail Neamțu și Augustin Minel Ofițeru. Ei au atacat la ÎCCJ rezoluția procurorilor. Urmează o decizie definitivă. Luna și contestația. Denunțătorii lui Ponta își joacă ultima carte
Denunțătorii lui Ponta își joacă ultima carte. Plagiatul, la ÎCCJ by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77779_a_79104]
-
apare ca atestată mai întâi la Budai Deleanu și Anton Pann. În Lexiconul de la Buda (1826), formula întru o ureche avea explicația "nebunatec"; în Dicționarul etimologic al lui Cihac (1870), a fi într-o ureche era echivalat cu "a fi încăpățînat, recalcitrant, brutal". Citatul din Trei viteji, al lui Budai Deleanu, pare mai apropiat de această explicație: "Crăciun, pe care mânia-învinsese / Ș-acuma capul său într-o urechie / Împrotiva stăpânului pusese, / Sărea-încoace și-încolea, ca ș-o strechie". La Anton Pann, forma
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]
-
și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea de doliu" evreiască se încăpățânează să-i reamintească omului că vine în lume cu o misiune și o părăsește în acordurile triumfal-funebre ale unei rugăciuni care e, simultan, și un imn de glorie. Kaddish-ul este, într-adevăr, "o viguroasă declarație de credință" (Lamm, 1969: 150
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]