187 matches
-
un câmp înverzit, o mare nesfârșita, cântecul duios al mamei, vorba înțeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin! Ianculescu Raluca-Eden, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator Pânișoară Elena-Ștefania Oglinda... Părul încărunțit ce mai încarcă umerii încovoiați de timpul alb nu este o dovada certă a faptului că sufletul meu înăsprit de anii vieții încă mai ascunde niște zâmbete de copil. Oricând m-ai întreba ce-a însemnat copilăria pentru mine, n-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
izvorul a scuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunăr ea de vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău ghețarii Alpilor, p e care nu i‐am zărit niciodată, când Ceahlăul mai străjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” „Glorificarea trecutului și a vieții neamului nostru vor readuce entuziasmul din alte vremi și vor da ce lor aleși zbor de vulturi” - își exprima premoniția Ștefan Petică în număru l 5 al revistei... Făt‐Frumos a fost cea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aproape izvorul ascuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunărea la vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău gheț arii Alpilor, pe care nu i am zărit niciodată, când Ceahlăul mai s trăjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” Era o chemare la zugrăvirea actualităților și ade vărurilor zilelor căci „glorificarea trecutului și a vieții neamului nostru vor readuce entuziasmul din alte vremi și vor da celor aleși zborul de vulturi” - avea să scrie Ștefan Petică în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
neîndoielnic Amadriadele și faunii și duhurile pădurii și Pan.513 Acea inima a mea de odinioară infantilă, si necunoscătoare de adevăr, atât de dorită de Leopardi, a cărei pierdere devine izvor de tristețe, revine în versurile lui Quasimodo: Suflet bătrân, încărunțit, (...) Și te-ntristezi mai mult de-auzi, iar șuierul / care se depărtează-ncet spre mare / unde Venus alunecă acum spre dimineață: / vântul freamătă-a jale / în gâtlejul rotarului ce suie iar / colina înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al măsurii, Tudor Vianu va reliefa tocmai această discrepanță între timpul sugerat și timpul istoric: "Tineretul care crește acum nu va mai ști nici cum arăta la față și la port mîndrul și singuratecul om între două vîrste, cu părul încărunțit, cu figura slabă și nemișcată, vorbind rar și strîngînd buzele cînd tăcea, ca și cum ar fi vrut să pecetluiască mai puternic tainele firii lui complicate și adînci. Pășea tacticos și rar, cu pleoapele mai totdeauna lăsate și purtînd un trup rigid
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine de o lună, la hramul mânăstirii Sinaia, de Sfânta Maria Mare, în strana ctitorilor alături de jupâneasa sa Theodora și înconjurat de elegantele-i jupânițe, fostul mare spătar Mihai, încărunțit, asculta sfânta liturghie slujită de sfinția sa Atanasie, patriarhul Antiohiei. Din când în când, ridica ochii spre sfinții zugrăviți de Pârvu Mutu. Da, mânăstirea era gata, jurământul lui era împlinit așa cum se legase sus pe muntele Sinai. Biserica nu era mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
repede, răspunse el liniștit. Câteva ore rătăcirăm printre muncitori neștiind cui să ne adresăm. Pe cine întrebam, dădea din umeri. Dar ce muncitori ciudați. Unii cu ochelari, cu cămăși de mătase pe ei, cu ceasuri la mână, unii tineri, alții încărunțiți... Dădeau cu târnăcopul, ridicau terasamentul de-a lungul acelei sfori întinse de domnii Jumanca și Ionescu. Aveau bocanci noi în picioare, pantaloni eleganți. - Sunt jidani! îmi șopti Niculescu. Ia uite! Formidabil! De unde aflase și asta? Și tot el îmi spuse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
AUGUST, ANUL 2140 E.N., DIN PARTEA GRUPULUI 814. \ AM CONSEMNAT CONFIRMAREA, RĂSPUNSE MEDELLIN. LEGĂTURA SE ÎNTRERUPSE. Medellin privi de-a lungul mesei, cu fața lui sfrijită lipsită de expresie și cu ochii goi. Își trecea fără încetare degetele osoase prin părul încărunțit. \ Ei, domnilor, spuse el, cu această chestiune cred că putem încheia reuniunea Consiliului pentru această săptămână. David, și se uită direct la Marin, vreau să vorbesc cu tine câteva clipe. DA, DOMNULE, RĂSPUNSE MARIN RESPECTUOS, DAR FĂRĂ INTERES. BĂNUIA CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
vânt în geamuri. În lumina slabă a dimineții de iarnă, mașina înainta, se legăna, târânduse cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine își privi bărbatul. Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar săi atârne moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din cap. Comandantul spuse atunci câteva cuvinte cu o voce poruncitoare. Omul se desprinse dintre ceilalți, oprindu-se în fața lui d'Arrast, și-i arătă drumul cu mâna. Dar privirea lui era dușmănoasă. Era un bărbat destul de vârstnic, cu părul încărunțit, lânos și scurt, cu fața îngustă și zbârcită. Avea trupul încă tânăr, umerii uscați și zdraveni iar sub pantalonii de pânză și sub cămașa zdrențuită i se ghiceau mușchii puternici. O luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
N-ar fi decât, Sia Strihan avea dreptate, contestarea acelor produse care, „maimuțărind“ natura, rămân mai prejos decât ea și nu constituie creații „veritabile“... În picturile destinate familiei Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus: Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde Seminți de lauri zice: că Ștefan v-au depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga, suspin și lamentare Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut. Ah! cântă la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drum la începutul nopții. Ședea cu ochii închiși, negîndindu-se la nimic, când simți deodată că cineva îi dă târcoale. Deschise ochii cu greutate. În fața lui stătea vrăjitorul Tela. Fața lui neagră cu ape alburii, lustruită și grasă sub părul creț, încărunțit ușor, părea îngrozită. - Tela?... Te-am recunoscut. Ce ai? Îți pare cumva rău că rămîi? - Nu... Am venit la tine pentru altceva. Mânia zeului se preface în urgie! Și Tela arătă cu o mână tremurătoare spre miazăzi. Auta nu pricepu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
parte și de alta, de colegi mai în vârstă. Era mai înalt cu un cap decât amândoi și mai tânăr cu cel puțin zece ani. Ochii îi erau de un albastru-închis, iar părul, negru ca pana corbului, fără nici un firicel încărunțit. —El e Marcus Black, îi spuse bărbatul, făcând semn către cel din stânga sa. E din sucursala de la New York a InvestorCorp. Iar el e Douglas Lomax, de la sediul central din Edinburgh. Și pe mine mă știi deja, desigur. Și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a fost unul ușor impertinent, cu o undă de servilism bine dozat. — Polițai, nu-i așa? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îl văzu - și avea să-și amintească de el toată viața - pe preceptorul Zaleucos. Stătea la intrare și tremura - ochii îi erau măriți de spaimă. Gajus, care era mai înalt decât el, îi puse mâna pe umăr, îi văzu părul încărunțit. Își retrase brusc mâna, nu reuși să-i spună nimic. Bătrânețea unui sclav... Se îndreptă de spate și li se adresă: — Vă mulțumesc... Le spuse apoi să se supună ordinelor, îi salută cu demnitate, nu privi înapoi. Nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de a-și încreți sprâncenele în sus cu vârfurile degetelor câtă vreme studia vreun dosar sau citea ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe lucruri.) Acum, brațele ochelarilor îi împinseseră părul, încă des și ușor încărunțit, de o parte și de alta a feței, de parcă ar fi căpătat o pereche de aripi înfoiate și observasem că avea jacheta încheiată aiurea. I-am zâmbit din nou, resimțind ecoul familiar al unui sentiment pe care, pe moment, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
creștere care vine de dedesubt; drumul, acoperit de mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu mai e practicabil. Ăsta-s eu. Fața îmi e înconjurată de păr sălbatic, încărunțit, nespălat și nepieptănat, iar încâlceala lungă a bărbii și mustății mele, nerase acum mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
putea să nu-mi găsesc niciodată un soț, Russell intră în cameră urmat de domnul Eisner. — Leigh, spuse tatăl ei pe o voce egală și atât de liniștită, încât părea aproape o șoaptă. Leigh, Leigh, Leigh. Avea acum părul complet încărunțit, deși, asemenea multor bărbați, asta nu îl făcea să arate bătrân, ci mai distins. La fel și ridurile adânci de pe frunte, din jurul gurii și al ochilor — îți dădeau impresia de înțelepciune și experiență de viață, nicidecum că ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ruby se Întreba adesea dacă pasiunea ei pentru junk food nu se datora faptului că se uitase adeseori la tatăl ei mâncând chestii nesănătoase. Acum, totuși, avea cu 15 kile mai puțin decât cu zece ani În urmă. Părul lui, Încărunțit aproape În totalitate, era tuns modern. Lipsa acumulării de greutate odată cu vârsta Împreună cu ochelarii lui dreptunghiulari și ascuțiți și blugii bine croiți, nu-l făceau să arate mai tânăr de cei 55 de ani pe care-i avea, Îl făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar fi fost soră, sânge din sângele lui. Lipsa ei de frumusețe și de feminitate i se păru deodată dureros de feminină și de atractivă. Sânii ei mari și moi Îl chemau să-și pună capul Între ei. Părul ei Încărunțit și scurt Îi atrăgea vârfurile degetelor. Știa exact cum să alunge expresia asta de vulpe hăituită de pe chipul ei și s-o Înlocuiască imediat cu una de fetiță alintată. Gândindu-se la asta simți că penisul Începea să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
niciodată până atunci: Șula, pe care o curtase cu mai bine de treizeci de ani În urmă, Înainte de-a intra În anul țapului, și care În zilele acelea avea o frumusețe feciorelnică minunat de delicată, era foarte Îmbătrânită și Încărunțită. Se lățise În șolduri. Semăna acum cu o femeie ultrareligioasă epuizată de atâtea nașteri, care Își accepta cu resemnare decrepitudinea. Camera răspândea un miros Închis, pătrunzător, de covoare groase și mobilă antică, masivă și scumpă, care respiraseră ani Îndelungați propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine zăvorită a camerei vecine. Apăsă pe mâner, o zgâlțâi, se dădu un pas înapoi și repezind cu sete patul carabinei, sfărâmă tăblia de stejar. Doi rezerviști încărunțiți îi săriră în ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după ora zece dimineața. — La mulți ani, Kidd, spune el În timp ce ea Îi ia pălăria și mănușile În hol, ajutându-l să Își scoată paltonul gri. Costumul Îi este gri, În ton cu părul grizonant și cu mustața pe oală, Încărunțită. Dacă nu ar fi ochii de un albastru strălucitor, din spatele ochelarilor cu rame metalice, ar putea fi Întruchiparea ceței ridicate de pe râu, afară. — Mulțumesc, domnule. Și la fel și dumneavoastră, domnule. — Știi pentru ce am venit atât de devreme? — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Rockefeller din New York În momentul În care a izbucnit războiul, lucrează de atunci Încoace În Europa, ca membru al Comisiei Rockefeller pentru ajutorarea populației necombatante. Este un burlac viguros și energic În jur de treizeci și cinci de ani, cu părul deja Încărunțit, dar cu mustața Încă neagră și cu o linie puternic marcată, evidențiată, a maxilarului. Preia imediat controlul executiv asupra gospodăriei și, În ciuda faptului că ea are Împuternicire să se ocupe de afacerile lui Henry, mama sa Îi cedează inițiativa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]