301 matches
-
și noi... Gata? Așa, copii. Uite ce cuminți puteți fi, lăudă el băiatul și fetele ce-i aduseseră cărțile de identitate. Privind cum se depărtează grupul de trei și cum agentul principal Mititelu protejează la intrarea în mașină capul băiatului încătușat, apucă strâns brațul lui Brumă și îi șopti: - Te-aș pupa, dar ne vede lumea. Încă o dată, bravo și felicitări! Ai lipsit ieri... Știu, ai fost la București. Nu am avut timp să vorbim... Ce ați făcut, băi, băiatule. Ați
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
vechiul regim - invocându-și până și tatăl care prin 1946 i-a spus „să nu ia seama la comuniști că ăștia distrug țara” - apărea în cadrul procesului intentat foștilor membri ai CPEx Ion Dincă, celebrul „Dincă-te-leagă” cum l-au poreclit colectiviștii încătușați și târâți în justiție de el pentru un buzunar de grăunțe sau doi știuleți de porumb, pe care ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
băgăm la pârnaie. Dar ... ajungem noi pe Tărâmul Făgăduinței și pe toți care au alte opinii decât cele ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, inclusiv ale lui Fidel Castro le aplicăm corecțiile celor patru pereți cu ... fereastră spre cerul încătușat cu gratii. (îngândurat) Să nu credeți că sunt credincios. Să mă ferească Michiduță cel cu ... coadă... de acest lucru. Eu sunt ateu! Punct! Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este „Capitalul” lui Marx
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
toate poemele e tristețea, melancolia funciară, e nostalgia timpului prăbușit în sine și lipsa oricărei bucurii: “prăbușită în neguri / las dinții amintirii / să-mi muște / rana despăturită de umbre / spaima latră în adâncuri / dincolo de ridurile scoarței / zvâcnesc încă de sevă / încătușate primăveri / astăzi / ne mai desparte o cameră / a inimii / să spargem noaptea albă / și să culegem fluturi”. Ori: “mă ninge mov / sub tropot de nori / gândurile trosnesc / durerea se dezlipește de rană / privirea destramă un dor / e vremea când toamna
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
să descriu iubirea? Tandrețea-i mă seduce, Un veac nu mi-ar ajunge să-i conturez prefață, Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce, În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață. Mă las de bunăvoie, de ea încătușata, Aș separă planete, de-ar fi s-o rătăcesc, Rodesc din rai lăstari, cât pot fi de bogată, Regina vieții mele, doar ei am să-i slujesc. Referință Bibliografica: Regina vieții mele / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
REGINA VIEȚII MELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359042_a_360371]
-
supraomenească. Întrebarea obligatorie și în legitimă apărare acum este următoare: Ce poate să facă un Înger când se întâlnește cu un Daimon și când amândoi sunt închiși în “Temnița îngerilor” ca într-un colonie penitenciară, împreună cu șapte miliarde de suflete încătușate? Îngerul poate să ridice singur Lespedea Neagră și să răstoarne Placa modernității, peste care tronează Înțelepciunea Vremilor și Fata Corupției împreună cu o cohortă mică de demoni sublunari, de doar 0,002 % din omenire. Iar Daimonul poate să sfarme toate lanțurile
DUPĂ I. P. CULIANU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360382_a_361711]
-
Se aud viorile suspinând... Pe pereții gândurilor s-au așternut deodată mii de sunete. Multe dintre ele erau din catifea albastră, altele din ceață alburie și câteva din gând de oțel. Se întindeau ca iedera peste câmpii polare, cu sufletul încătușat în necunoaștere ca un pelerin spre nicăieri. Și au rămas acolo, mărturie nedefinită, lacrimă confuză pe obrazul unui zbor adevărat... *** Azur de cremene. Ape nepăsătoare. Zbor de liniște. Bariere de gând. Statui de armonie și petale. Sensul desenului din stânga. Indiciul
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în Golgota iluziilor. Primăvara ca
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
aș fi fost un manechin de plumb. Cavoul lui Bacovia ieșit în stradă ! Și eu ca o umbră protejându-i singurătatea : rece și înțepenit de depărtare! Și totuși nu scriu să-mi vindec sufletul de durerea mută ce mă ține încătușat. Pacă aș trăi într-o cușcă nevralgică, înnebunitoare! Principiul călcâiului lui Ahile, în cazul meu, Dio, funcționează invers : arâtându-mi pe unde aș putea ajunge cel mai repede în prezent. Simt că suferința a epuizat toate datele despre Univers. Sau poate
ÎNVIEREA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359905_a_361234]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > AURA, ÎNGER DE FATĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Plăpândă lăcrămioară, Gingașă, albă, parfumată, În lacrimi fosta-i înghețată Și-n cetină de brad încătușată. Din ceruri fosta-i azvârlită, O, nemiloasă soartă! Te plânge țara toată, Mugure frânt de fată... Să ai o veșnică lumină În noua ta dimensiune, Și lasă-ne pe noi să plângem... Tu, floare, fată, înger. Referință Bibliografică: Aura, înger
AURA, ÎNGER DE FATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359907_a_361236]
-
și obligația de a garanta persoanelor suspectate și acuzate de a nu fi prezentate ca și cum ar fi vinovate, în fața instanței sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, obligație care impune evitarea prezentării în public a inculpaților încătușați, procedurile de plasare a acestora pe walk of shame fiind considerate incompatibile cu garanția dreptului la un proces echitabil. Prezumția de nevinovăție ar trebuie să însemne în ziua de azi, ceva mai mult decât o expresie corectă politic și poate
Mai mare atenție la „penal”! () [Corola-blog/BlogPost/338718_a_340047]
-
stârnite, are chip metamorfic, ascuns în cutele visării și îi bulversează trăirile. Iar sentimentele, încă neconturate, se strecoară prin sufletul său pur, provocându-i atitudini, dorințe, îndoieli, temeri, toate simțiri imprevizibile, necunoscute, care-i dau senzația că este urmărit, monitorizat, încătușat, părăsit, atitudini scurse în reacții de eliberare din aceste obsesii. Spațiul nu-mi permite să redau splendidele versuri din poeziile în care descrie cu expresii stilistice deosebite aceste misterioase frământări sufletești, așa cum le descrie în poeziile „Dor”, „Judecată”, „Evadare”, „Revedere
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
Mni-o dat a lu Dănilă iarba la colibă... Sângur nu pot. N-am zis nimic. Ultimele cuvinte le-am prins din mers. Nu, nu din mers, că mă târam, apăsat de disagi, cătrănit, cu gura uscată, cu greața-n stomac, încătușat și smucit de lanț de către un călăreț nevăzut. ”Cu dragoste, îmi răsuna la fiecare smucitură, șî cu post. Cu dragoste... șî cu post. Cu dragoste... șî cu post.” Ce dragoste? Tocmai sfârtecasem o oaie! Ce post? Cu carne, nu cu
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CLEPSIDRĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 586 din 08 august 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache creația încătușată e un vis uitat. în gardul din sârmă ghimpată, e umanul libertății de a fi. aerul viciat al orașului cu o mie de războaie arde filele scrise. mă rostogolesc prin canale în care umbrele dansează în mizeria inimilor. gândul mă
CLEPSIDRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340861_a_342190]
-
festinul sferelor astrale, s-a urcat și steaua lui Cornel Fugaru! S-a stins muzicianul, dar a rămas lumina spiritului său, care nu se poate desdesena ca un abur, nu se poate uita, ca o umbră! Dacă misterele cele mai încătușate ale simplității vieții oamenilor obișnuiți rămân de cele mai multe ori nedezlegate, întreaga viață a lui Cornel Fugaru se oglindește în cristalizările lirice ale cântecelor lui. Textele acestor cântece, multe dintre ele compuse de către soția, Mirela Voiculescu Fugaru sunt poeme preschimbate în
CORNEL FUGARU. A PLECAT ÎN ETERUL MĂRILOR STELARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341065_a_342394]
-
poezie a sunetului muzical. În vocea Mihaelei Mihai, acompaniate de un pian și o vioară urcă etosul iubirii, durerea, fericirea, tristețea melancolică, în tempourile sensibile ale inimii. Am trăit în România un timp dureros, fără Mihaela Mihai, plecată din țara încătușată și pedepsită de cuvânt și muzică, în miezul unei stări naționale de insuportabilitate. Încheiase un contract cu casa de discuri Phonogram din Franța, când s-a stabilit, în 1975, la Paris. Nu credeam că se va mai întoarce! Nu o
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
borcan mai iau, plin cu măsline. Stau să mă gândesc, tutusi, un pic; Voi lua și vin, o sticlă plină. O să ai nevoie de-un batic, Pentru toate, eu voi fi de vină. Și când cu duba ne vor duce, Încătușați vom sta pe un lădoi. Cu limba doar, o sfântă cruce, Într-un sărut vom tace amândoi. De astăzi timp avem de toate, Vom fi legați de mână permanent. Ne vom iubi pe săturate Și dragoste vom face pe ciment
IUBITO, HAI LA PUŞCĂRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341825_a_343154]
-
pârnaie. Dar, las’ că... ajungem noi pe Tărâmul Făgăduinței și pe toți care au alte opinii decât cele ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin, inclusiv ale lui Fidel Castro le aplicăm corecțiile celor patru pereți cu... fereastra spre cerul încătușat cu gratii. (Îngândurat) - Să nu credeți că sunt credincios. Să mă ferească... Michiduță, cel cu coadă, de acest lucru. Eu sunt ateu. Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este „Capitalul” lui Marx. Iar
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
e o sursă permanentă de gură-cască, s-au strâns ciorchine acolo și un segment reprezentativ de români mândri și liberi. Fix ca în reclama la Gostat. Pe principiul că nu se adună într-un loc atâta lume degeaba. Sărmana femeie încătușată doar nu urla ca din gură de șarpe de dragul spectacolului ieftin, stupid și inutil. Iar poliția nu făcea balet în jurul ei degeaba. Ceva, ceva trebuia să se fi întâmplat. Perfect adevărat. Se întâmpla că... România, nimic altceva. Și acum să
„Ce-a făcut, a dat în cap? A trecut și ea pe roșu, săraca!...” Filmul cu femeia de la Unirii spune totul despre România și români () [Corola-blog/BlogPost/338005_a_339334]
-
și înalță ramuri de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare. ANOTIMPURI BEZMETICE Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor să mă-nhațe din casa luminii. ANOTIMP ÎNCĂTUȘAT Vine anotimpul încătușării ce-și zornăie zalele pe tîmplele mele; îmi scutură pămîntul de stele acoperindu-mi lumina de unde țîșnesc cu strigăt înalt în ecoul prunciei. ANOTIMPUL TĂCERII Am adormit în anotimpul tăcerii al reîntoarcerii al sufocării al destrămării cuvîntului
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
Acasa > Poezie > Delectare > IUBIRE...INTERZISĂ... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am fugit, iubirea m-a speriat, Aripi, nu mai am înspre tine. Si-s doar un dor încătușat, Intre gratii zăvorâte bine... Dar amintirea, n-o poate lua, O voi păstra în ciob de gând, Prizonieră-i voi fi, dar nu uita Tot ce-i al lui e praf de vânt! Da!...am plecat fără vreun rost, Crezând
IUBIRE...INTERZISĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378893_a_380222]
-
unde ne rătăcim, e asta adevărata trăire, de ce iubirea e cea care deschide de ai impresia că zbori? Sunt surprins de putera ei nelimitată, ca un vulcan ce stă să erupă. - îmi spui. Eliberezeaza-l pe “ Da!”, privește, îl ții strâns încătușat! Sărutul e poarta spre locul tainic - "Simfonia Jupiter"- , în "Armonia Lunii", cu vibrația iubirii deschidem cartea inimii. Să trecem prin ea, să-i găsim flacăra! Poarta poate fi orice, depinde ce căutăm. Clipa veșniciei, știi bine! Ce-am mai putea
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
părere, e poate doar nuanță... E poate epilogul sau poate fi prefață A unui timp de lavă, tomnatic, purpuriu. Timizi, absconși, departe sub stratul de ozon Cu must în căni, frenetici, triști ( suflete ciobite...), Stau inorogii pașnici ai lumii răzvrătite Încătușați ( vremelnic ) la ultimul peron... Ei, ultimii romantici ai unui neam de viță Abrași și fără frică, puternici, înspre zori Dispar fără de pată... În secol de erori, Rămân tristețea mea și tu... O luminiță... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
pierdută, Mâna-n mâna cu tăcerea și mânia, Ascult tristețea cum plânge tăcută. Păduri întunecate se aprind în gânduri, Seninul se lasă pe brațe de fum, Tălăzuie doru-n umbra din adâncuri, Din amintiri flămândă pasu-ți adun. Și-ți simt sufletul încătușat în ceață Frământul tău în mine se revarsă Caut sclipirea luminii din speranță Cărarea spre tine de dor e arsă... Și tot mai cred în pasărea noastră albă Iubirea-i în noi profundă dăinuire Din viețile toate-și împletește salbă
EU TOT MAI CRED de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380539_a_381868]
-
să descriu iubirea? Tandrețea-i mă seduce, Un veac nu mi-ar ajunge să-i conturez prefața, Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce, În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață. Mă las de bunăvoie, de ea încătușată, Aș separa planete, de-ar fi s-o rătăcesc, ... Citește mai mult Să definesc iubirea, cum aș putea eu oare,Când nu există suflet să nu fie vrăjitDe stele, ce coboară pe lujeri de candoare, Ținându-se de mână în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]