549 matches
-
le combină cu estetica lui Aristotel, definește frumusețea ca splendor formae. Ce înseamnă oare această formă iradiantă, care constituie însăși frumusețea creată? „în filosofia tomistă, se numește formă ideea care a dat naștere unei ființe, idee pe care materia o încarnează, principiul vital ce caută să se manifeste, și ca să se manifeste, se îmbracă în organe. Pentru ca acest principiu să se manifeste în chip autentic, trebuie să se întrupeze în frumusețe, adică trupul pe care îl îmbracă să ne facă să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ființe, fie că se imprimă în materia artei pentru a da naștere unei opere, „forma e principiul activ al individualității”(Etienne Gilson: Le Thomisme, p. 141 ). În acest înțeles, de pildă, sufletul e forma corpului, pentru că el e principiul vital încarnat în corp și el e sensibilizat în expresivitatea unei fizionomii frumoase pe care o admirăm. Această formă, care e o urmă sau o rază a înțelepciunii creatoare, imprimată în inima lucrurilor și care dă proporția, ordinea și strălucirea întregului univers
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăite, e un bogat depozit din care se poate hrăni arta. Trecutul sub formă istorică, asupra căruia autorul nu insistă, e însă unul din cele mai prețioase izvoare de inspirație. Trecutul național e constituit din formele în care s-au încarnat viața și aspirațiile unui neam. Precum din amintirile proprii ne lămurim mai repede eul personal, din amintirile istorice se definesc virtuțile, defectele și caracterele fundamentale ale ființei neamului. Istoria e modul de a reacționa al unui popor în fața celorlalte popoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sentiment: de groază, pe care ne-o dă aspectul sinistru al câmpului de oase, ridicarea scheletelor, vuietul uscat pe care îl fac, și de exaltare entuziastă, pe care ne-o dă suflul duhului de viață ce trece prin ele, le încarnează și le înviază. Ideea fundamentală a credinței noastre despre învierea morților apare concretizată în plasticitatea și emoția viziunii, în prezența covârșitoare a atotputernicului Dumnezeu. Sublimul negativ al neființei este el însuși înfrânt de sublimul pozitiv al învierii universale. Revenind la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
maselor din adâncime, cât prin cristalizările din înălțime ale personalităților întrupate în genii și sfinți. Istoria popoarelor n-ar însemna nimic fără geniile ridicate din mijlocul lor. Iar istoria Bisericii n-ar însemna mare lucru, fără sfinții care să-i încarneze doctrina și s-o adeverească în formele sublime ale vieții realizate. Sensurile supreme ale acestei lumi stau în genialitate și sfințenie. Dar sunt aceste două mărimi de aceeași esență ca să ne îngăduie să le confundăm împreună? întrebarea noastră își are
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiindcă, în omeneasca lor păcătoșenie, aveau conștiința creștină a distanței ce-i desparte de virtutea, pe care o visau și o cântau, dar n-o înfâptuiau. Ascetul e, dimpotrivă, o întrupare reală a virtuții. El n-o visează, ci o încarnează. Despre el se spune de obicei, în comparație cu geniul, că își este propria capodoperă morală, pe când artistul își consumă umanitatea în capodopera de artă pe care, dincolo de el, o dăruiește omenirii, în parte e adevărat, în parte inexact. E adevărat că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în făptura fără păcat a copiilor. Lumea noastră nu se poate schimba în icoană a paradisului nici prin bătrâni, nici prin adulți, ci prin acești copii, dacă vor izbuti să rămână copii până la sfârșit. La ei ne trimit bătrânii, care încarnează concepția mesianică a scriitorului și în mijlocul lor rămân curați tinerii apostoli ai aceleiași concepții, Alioșa Karamazov și Prințul Mîșkin. Singură copilăria deține taina transfigurării cosmice. Dostoievski dezvoltă în romanele sale o amplă doctrină de pedagogie creștină pentru a nu corupe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
proletare 43. Modelele ce i se propuneau femeii în această primă fază a regimului, cea internaționalistă, aveau rolul de a-i arăta acesteia drumul pe care trebuia să-l urmeze: acela al unei activiste dedicate trup și suflet partidului comunist, încarnat de Ana Pauker 44. După cum se menționa într-o broșură cu caracter propagandistic editată în 1951, "nevoită să se ferească de ochii poliției, tovarășa Ana trăia ilegal, despărțită de copii ei, ducând o viață grea și plină de lipsuri. În
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
dăm Europei o personalitate de aceeași mărime, Basarab Nicolescu, savant interdisciplinar, poet și filosof care funcționează atât în cultura și limba română, cât și în cultura și limba franceză, care este un model de european și care, după opinia mea, încarnează noua paradigmă a spiritualității europene: o spiritualitate cu adânci rădăcini naționale, plurilingvă și deschisă spre știința luminată de filosofie și religie"348. Buna intuiție l-a dus pe Cezar Ivănescu către o întoarcere la "tradiție". El mărturisește că a regândit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
suprimat pe doi frați ai săi, „înhăitați” cu o bandă legionară, unul dintre locatarii sanatoriului, Olariu (pe numele real, Toma Ghimbășan), e un om sfârșit. „Revoluționar de profesie”, dur, inflexibil, dezumanizat, uscat sufletește, onest în orizontul propriei înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să extermine pentru ea întreaga omenire. În percepția lui, intelectualii sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
1978), Răspântia periculoasă (1982) ș.a. Spre exemplu, „tânărul cu pretenții” este de fapt un inovator, care descoperă greșeala de proiectare a unei piese importate din străinătate. Tendențiozitatea tratării subiectelor este, așadar, frapantă. Alt scenariu care revine este acela al constructorului (încarnat în persoana directorului de șantier sau a șefului de brigadă) care se luptă să depășească „pragurile submarine” din meseria sa, adică ispitele, conflictele, circumstanțele care îl abat de la buna exercitare a profesiei - Pragurile submarine (1968), O problemă de familie (1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
există decât sufletele, reprezentate în mod diferit. Sufletul poate lua mai multe înfățisări și se poate manifesta atât sub formă de om, cât și sub formă de animal. Speciile nu sunt nimic altceva decât diferite moduri în care se poate încarna sufletul. Un lucru este sigur: unde există viață, există suflet. Singura distincție care merită făcută este cea dintre vii și morți. Conform indienilor Achuar, un trib care trăiește de o parte și de alta a graniței dintre Ecuator și Peru
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
spun ei, indiciile suferinței animale se văd "în expresie", mai exact în privire. Privirea spune multe și, la drept vorbind, nu știm niciodată cine ne privește. Unii merg chiar până la a pretinde că, după moarte, sufletul nostru vagabond se poate încarna în trupul unui animal. Privirea plină de durere a animalului ar fi, atunci, un strigăt de ajutor înălțându-se, mut, către semenii lui! Probabil pentru a pune capăt tuturor acestor deliruri, geneticienii noștri au creat specii "alimentare" (în special cele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de păcat în timpul primei Sale încarnări ca Adam. Numai ca Isus, ultima Sa reî nca rnare, El ar fi învins complet răul, păcatul și moartea și ar fi lichidat astfel Karma lui Adam. Cayce face o distincție între Entitatea Christ, încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh, Zend ... Iosua, Iosif etc., și personalitatea istorică a lui Isus. Asta nu vă amintește de apostolul Pavel vorbind despre Isus Christos ca despre Noul Adam ? De secole, vedem în asta o fig ură de stil
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
se confruntau cu obligațiile sociale crescânde și se temeau de o eventuală revoluție. Naționalsocialismul a direcționat toate aceste temeri, insecurități și frustrări spre doi adversari externi, Tratatul de la Versailles și bolșevismul, alături de presupușii lor susținători interni. El a reușit să încarneze, într-o modalitate autentic totalitară, aspirațiile germanilor - ca indivizi - către obiectivele de putere ale națiunii. Niciodată în istoria modernă nu a existat o identificare mai deplină. Nicăieri nu a fost mai mică sfera dedicată satisfacerii dorințelor de putere ale indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dezlegătorului par a fi dezinteresate, dar nu trebuie să uităm că toți acești indivizi trăiesc într-un cadru rural de comunitate. A nu profita și "a face asta de dragul binelui" corespunde unor valori care îl onorează pe cel care le încarnează și îi conferă un statut care ar putea fi mai căutat decît domeniile și bogățiile de care sînt, se pare, avizi vrăjitorii. Aceștia din urmă joacă rolul bine cunoscut de țap ispășitor, în care toată violența unei societăți pline de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
efectiv numele lui Lulù). Cu alte cuvinte, Andrei putea să nu o cunoască pe Lulù Calomfir, drăguța doamnă din obscurul orășel de provincie, dar n-avea dreptul, ca bărbat, să treacă indiferent pe lângă "icoana" feminității, chiar dacă ea se va fi încarnat într-o făptură oarecare, fără blazon sau pretenții nobiliare. Or, cum cel de-al doilea roman se constituie ca o lectură "în oglindă" a primului, s-ar spune că admirația față de străini i-a ghidat tânărului intelectual român școlit la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe drapele, pentru că au încărcătură horoscopică, adică sunt favorizate de forțe necunoscute, simboluri ale pietrei filosofale. Lebăda este o materie în ascensiune spre puritate, cocoșul este focul și strigătul său este simbolizat prin flăcări, Păunul este o ființă de podoabă, încarnează transmutația materiei, trecerea prin culori infinite a pământului. Există și o sporire de simboluri, un paralelism, o concurență, un fel de supralicitare. Șarpele alchimic are trei capete: mercurul, sulful și sarea. Peștii au rolul de a fixa materia, iar dragonul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiind piatra întregii cunoașteri și înțelepciuni. În spiritualitatea alchimică piatra ia naștere din matrice-baia Mariei 308 ale cărei lichide amniotice dizolvă orice impurități. Aceasta pregătește renașterea unei ființe perfecte. Toată materia este răscumpărată de imersia lichidelor unde Isus s-a încarnat. Uniunea mistică cu moartea lui Cristos și regresia fizică în același uter unde Dumnezeu a devenit materie împuternicește alchimistul creștin să efectueze o nouă fuziune de realități răscumpărate prin eliberarea metalelor de impurități. Repetabilitatea la aproape toate religiile a nașterii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce i se întâmplă, ajunge de la concluziile științifice la cele mistice, dar visul începu pentru el să se reverse în realitate. "M-am gândit de multe ori că în unele momente grave ale vieții un Spirit al lumii exterioare se încarnează deodată în forma unei persoane obișnuite și acționează sau încearcă să acționeze asupra noastră, fără ca această persoană să fi avut cunoștință sau să-și fi amintit de aceasta". Pentru Nerval "strămoșii luau forma anumitor animale ca să ne viziteze pe pământ
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plotinean, urmează gândirea lui Plotin care, reluând înțelepciunea lui Platon, dezvoltă tema unui suflet în afara lumii sensibile pentru a se cufunda în Unul; * misticul creștin simte că pentru el, Dumnezeul Iubirii se dezvăluie în Trinitate; datorită lui Cristos, a Cuvântului încarnat, el crede că omul, ca trup și suflet, se poate transfigura; * misticul non conformist caută trezirea la o realitate, adesea nedefinită, care însă îl depășește; individualist, el este câteodată consumator de droguri ca mijloc de a accede în Absolut, dar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vedere care ne îndepărtează de cel al unui mistic, împotriva bunului simț și care se opune tuturor legilor cunoscute de inițiați. În realitate, lumea materială este o emanație a lumii spirituale, și numai știind să o folosească pe prima omul încarnat poate să întrevadă splendoarea celei de a doua. Atunci când spunem că mediul nostru terestru are un caracter iluzoriu, acest lucru este adevărat numai în comparație cu Marele Arhitect al Universului care l-a conceput și creat. La nivelul nostru, nu este rațional
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a concentrat conștiința noastră obiectivă în stare de veghe, chiar dacă numai pentru câteva secunde. Din acest punct de vedere, subconștientul posedă în arhivă filmul complet al evenimentelor majore care au jalonat existența noastră actuală din momentul în care ne-am încarnat pe acest plan terestru sau, și mai interesant, impresiile memoriei universale transmise prin arcul reflex noetic. Haosul gândurilor încearcă prin amintiri să subjuge un creier ale cărui trăiri le acordăm o atenție deosebită. Dar oare care e misterul că nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-ncheagă în odaie, A tresărit lumina ca un praf Când și-a deschis pupila ei bălaie 829. Și cum umbra definește lumea noastră și nu pe cea divină, marele secret dezvăluit prezintă divinitatea arătându-se omului; arătându-se ea se încarnează și astfel capătă umbră. Din dulcele chin,/ din amara plăcere/ ce între moarte ne poartă/ și înviere,// din voluptățile nopții,/ din calda împărăție,/ o umbra-ți rămâne/ subt ochi, ușor albăstrie.// Cu ce să aseamăn adaosul,/ când vraja pereche nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a concentrat conștiința noastră obiectivă în stare de veghe, chiar dacă numai pentru câteva secunde. Din acest punct de vedere, subconștientul posedă în arhivă filmul complet al evenimentelor majore care au jalonat existența noastră actuală din momentul în care ne-am încarnat pe acest plan terestru sau, și mai interesant, impresiile memoriei universale transmise prin arcul reflex noetic. "În neant e haos, haos aparent;/ acolo e oglinda din care-n armonie/ se naște muzica și tu, un înger/ pe care ochii minții
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]