549 matches
-
acesta e parcă amplificarea filosofică a lapidarului vers de George Coșbuc: Sunt suflet în sufletul neamului meu sau a versului eminescian: Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. Prin personalitatea lui, artistul e un filtru al esenței etnice, o încarnare a spiritului autohton. Și pe orice culme s-ar fi ridicat, el se încovoaie din nou, prin necesitatea de expresie a artei, către neamul său. Față de frumusețea întrezărită sus, el e receptacolul înălțat s-o primească în numele colectivității etnice. Față de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e o deficiență, un defect crescut din cale-afară. Mărimea ei stă într-o disproporție, într-o diformitate. Ea e o contradicție penibilă a simțului nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții ale puterilor infernale, ce violentează natura omenească. Genialitatea și sfințenia n-au nimic a face cu monstruozitatea. Ele sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o figură istorică, ci ca un înger în trup, coborât aici de sus, ca o revelație în pragul eternității, indicându-i direcția. Chipul în care își materializează strania lumină de dincolo nu mai e trup din lumea aceasta, ci o încarnare androgină din tinerețea fără moarte a paradisului. Iar zâmbetul acela, care nu mai e pământesc fără să fi ajuns cu totul ceresc, scaldă enigma acestui chip într o undă de ironie, ce parcă se îndreaptă spre noi cei de jos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt unul din ocupanții majori și polari ai câmpului studiilor structurale "care include patru familii de ocupanți majori, care sunt ființele matematice, limbile naturale, operele muzicale și miturile. Entitățile matematice constă în structuri în stare pură și libere de orice încarnare. Ele întrețin astfel un raport de corelație și opoziție cu faptele de limbă, care, cum ne învață Saussure, nu există decât dublu încarnate în sunet și în sens și se nasc chiar la intersecția lor. Această axă o dată trasată, cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
hermeneuticii: distincția și corelația obligatorie dintre gând și expresie. El distinge, la fel ca stoicii, între un logos interior, gândirea, și un logos exterior, rostirea. Mai nuanțat, distincția se face aici între un limbaj interior, "al inimii", și unul exterior: încarnarea spiritualului în corporal este, ca întotdeauna, imperfectă. înțelesul este mijlocit de cuvinte vorbite sau scrise. Pentru hermeneutica biblică înțelesul adevărat revine cugetării, expresia putând fi variabilă. Creștinii sunt cei care introduc privilegiul cugetării în raport cu expresia: punctul de plecare al definirii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
bachelardieni Luceafărul Îi propune fetei o „pteropsihologie” În care converg aripa, Înălțarea, săgeata, puritatea și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
propriei morți, calitățile sale îi sunt atinse de stingere, firul Ariadnei stă să se piardă, iar sabia îi pare grea și neîndemânoasă, o piedică și nu un ajutor. În acest moment de intensă dificultate sufletească, apare Minotaurul ca împlinire și încarnare supremă a energiilor negative labirintice, drept spirit malefic ce profețește fals un sfârșit deplorabil eroului, inducând ispita revoltării față de zei și soartă. Privindu-l față în față, Tezeu își vede propria ființă pierdută în revoltare, dezorientată, angoasată și, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
înc arnarea pare a fi o lege universală, o lege fizică, o aplicare a teoriei evoluției, Christos nu a scăpat de această lege, trebuind să împărtășească în întregime condiția umană. Nu ar fi scăpat nici de păcat în timpul primei Sale încarnări ca Adam. Numai ca Isus, ultima Sa reî nca rnare, El ar fi învins complet răul, păcatul și moartea și ar fi lichidat astfel Karma lui Adam. Cayce face o distincție între Entitatea Christ, încarnat succesiv în Adam, Melhisedec, Enoh
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
Noul Adam ? De secole, vedem în asta o fig ură de stil, o comparație simbolică. Or, iată, Cayce afirmă c ă e xpresia trebuie luată ca atare.“ Ideea că Adam, primul om creat de Dumnezeu, dup ă m ai multe încarnări a ajuns la perfecțiune ca Isus Christos, mi se pare verosimilă. Mai ales că în acest fel se poate explica și ac tul Mântuirii. Cel care a adus păcatul în lume, a avut și sarcina de ,,a lua păcatele lumii
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
nimic material ). A murit la 27 de ni și abia după moarte i s au rec unoscut meritele de om deosebit. Este vorba aici de un suflet evoluat care nu pr ea mai avea de învățat aici, dar destinul acestei încarnări a fost probabil acela de a da oamenilor încă un exemplu demn de ur mat. Ceea ce s-a și întâmplat. Acum nu putem cere oamenilor să se comporte ca Sfâ nta. Sunt multe etape de parcurs pentru a ajunge la
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
doar celor aleși. Pascal a spus că Dumnezeu este un cerc al cărui centru este peste tot și a cărei circumferință este nicăieri. Și dacă Dumnezeu e pretutindeni și în noi, legătura dintre sufletele noastre aparținând vremelnic unor trupuri prin încarnări succesive și inițiere progresivă spre apropierea de forța vitală ce ne înconjoară ca Duh Sfânt, această legătură nu poate fi făcută decât prin meditație sau rugăciune colectivă. Și cel mai neînsemnat om trebuie învățat, chiar dacă are nativ, intuitiv (de fapt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stângă destinată femeilor în sinagogi și la care Sfântul Paul face referiri 294. Diversitatea în interpretarea Sfintei Treimi a fost condiționată de înțelegerea lui Isus Cristos ca divinitate în lumina Evangheliei după Ioan. Marcu nu pleacă de la o teologie a încarnării, dar prin botez acceptă adopția cristică ca Fiu al lui Dumnezeu, realizat prin coborârea Sfântului Duh, ce rămâne ca semn de putere și nu ca persoană, cel mult El fiind simbolizat sub forma unui porumbel. Care e rolul acestor aserțiuni
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ci reciproc între două fațete ale aceluiași principiu vital, cum spun de mii de ani rosicrucienii, între Creator și creația Sa. Iar iubirea crează dorință de libertate, revoltă în a părăsi Edenul și speranța de a fi asemeni lui Dumnezeu. Încarnarea divinului în Isus Cristos, văzută ca o avatara reprezintă o manieră comprehensibilă de înțelegere a eternei figuri mesianice de descindere permanentă a divinului în omenire. Hindușii văd doar în acest sens tâlcul cristologiei. Cuvântul a devenit carne 297, încarnare a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu. Încarnarea divinului în Isus Cristos, văzută ca o avatara reprezintă o manieră comprehensibilă de înțelegere a eternei figuri mesianice de descindere permanentă a divinului în omenire. Hindușii văd doar în acest sens tâlcul cristologiei. Cuvântul a devenit carne 297, încarnare a Logosului divin în Isus Cristos, conceptul avatara având caracterul de unicitate. Tradiția afirmă că acesta este un fenomen ciclic, pe care chiar și Isus îl cunoștea din inițierile sale egiptene și himalaiene și nu o intervenție divină izolată. Aceasta
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
infinit, ca undele ce se formează în apa tulburată de căderea unui corp; fiecare regiune populată de figuri radioase se colora, se mișca, se topea rând pe rând: și o divinitate, mereu aceeași, își arunca zâmbind măștile trecătoare ale diverselor încarnări, refugiindu-se, în sfârșit, insesizabilă în misticele splendori ale cerului Asiei". Așadar, toată această percepție i se pare nefirească. Halucinația se transformă în cunoaștere autentică interceptând propriile sinapse 382. Aici, prin starea de trecere istoria se îmbină cu ce va
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și la Rudolf Steiner și în toate misterele antice și de azi. Gardianul pragului poate fi și vizitiul căruței astrale, dragonul coborât în sfera materiei, dând posibilitatea călătorului să dobândească o conștiință de sine. El este o condensare astrală a încarnărilor precedente, adeseori având forme înspăimântătoare care ne obstruează calea spre limina spirituală și participă la încercările inițierii. Numit Satana 420, Ahriman, prinț al întunericului, gardianul ne spune: Privește cu atenție, monstrul ăsta ești chiar tu! Osiris, Zarathustra, Dionysos trăiesc cele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trecerii în spirală a călătorilor astrali emană doctrina religioasă, legând destinele umane de viața cosmică. Carul simbolizează inconștientul. El împreună cu cel aflat înăuntru sunt una, e vehiculul unui suflet ce trăiește o experiență. El poartă acest suflet pe perioada unei încarnări. În cea de-a șaptea arcană majoră a Tarotului, Carul, îl întâlnim pe îndrăgostitul din cea de a șasea lamă. Este îmbătrânit și este încoronat cu aur prin rezovarea conflictelor. Pe umeri are două jumătăți de chip, dovada depășirii problemelor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Paracelsus arată că revelația lui Hermes era o esență fabricată dintr-o rețetă perfectă a elementelor pe care patriarhii au băut-o, prelungindu-și viața, numită apă vie. Cele trei taine supranaturale au fost dăruite de Dumnezeu prin Duhul Sfânt: încarnarea, regenerarea și învierea, descrise și de autorii creștinismului timpuriu cum a fost Agrippa. Duhul este acela care dă viață 526. Dacă pentru indienii amerindieni fântâna tinereții era în est, pentru egipteni ea avea așezarea spre vest, deci o localizare atlantă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în timp și spațiu, a evoluat din viață în viață. Problema care se poate pune este de a ști dacă acest suflet este rezultatul unei evoluții care a avut loc de la un regn la altul sau dacă, de la prima sa încarnare, acesta nu a cunoscut decât regnul uman. Este foarte evident că răspunsurile pe care știința, religia și misticismul le oferă acestei întrebări sunt foarte divergente și uneori contradictorii. Oamenii de știință se consacră cu precădere în a explica felul în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ani înainte ca preoții creștini să deslușească moștenirea cristică, lumea îl știa pe Horus ca miel al Universului, Cuvântul devenit trup. Și oare, cine venea pe ape, cu sacrificiul sângelui întru Spirit, spunând că e hrana care nu piere? Încarnarea și învierea, materia și spiritul în echilibru, unde piatra mormântului reprezenta ușa morții și a nașterii, iată taina unui timp mistic de acum zeci de mii de ani relevând același întreit Dumnezeu, divinul în eternitate, umanul în trup și Cuvântul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sufletului de trup. Această separare urmărea să-i arate natura duală a ființei sale. Din acel moment, el făcea legământ solemn să-și dedice întreaga viață misticismului, dat fiind că dobândise certitudinea că scopul vieții era dobândirea perfecțiunii sufletului prin intermediul încarnărilor. Odată legământul făcut, acesta primea cele mai esoterice învățături pe care le poate primi un muritor. O mică parte a acelor învățături era sculptată pe pereții templelor sau era menționată în câteva papirusuri, dar majoritatea învățăturilor era transmisă pe cale orală
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zeitatea supremă, principiu al binelui, păzitorul bunăstării, Asha (Asha-Vahista) și Vohu (Vohu Manah) erau cele trei aspecte ale acestei trinități. În India de azi, Brahma, Vishnu și Shiva sunt respectiv esența cosmică universală spirit divin pentru Brahma, păstrătorul cu multiple încarnări pentru Vishnu și caracteristicile ambivalente, distructive și benefice pentru Shiva. O altă triadă formată din trei forțe într-un singur zeu este cea mai veche trinitate indiană, Agni. Zeu al focului, al apelor din ceruri el se aseamănă cu Hermes
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de pretutindeni. Contrar memoriei noastre obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin amintire, memoria subconștientului nu este limitată de rememorarea trecutului recent, ci conține amintirea tuturor faptelor care ne-au reținut atenția de la începutul prezentei noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit, pipăit, mirosit sau gustat, face parte integrantă din cunoașterea noastră. Prin asta se explică de ce retrăim în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
subconștientul, adâncurile în care Hades ascunde ce ne poate fi mai drag. Depinde și cum știm sau nu să privim înapoi, în trecut, pentru că subconștientul nostru conține amintirea a tot ce ne-a suscitat atenția și reflecția de la începutul acestei încarnări terestre, dar el ascunde și lecțiile marcante pe care le-am trăit în încarnările trecute. Nu toate înregistrările experiențelor noastre trec odată cu noi în memoria sufletului nostru în cosmos, în haosul primordial, în armonia divină. Nu vor fi transferate decât
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cum știm sau nu să privim înapoi, în trecut, pentru că subconștientul nostru conține amintirea a tot ce ne-a suscitat atenția și reflecția de la începutul acestei încarnări terestre, dar el ascunde și lecțiile marcante pe care le-am trăit în încarnările trecute. Nu toate înregistrările experiențelor noastre trec odată cu noi în memoria sufletului nostru în cosmos, în haosul primordial, în armonia divină. Nu vor fi transferate decât experiențele care într-adevăr au marcat evoluția vieții, numai ele asociindu-se ansamblului nostru
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]