175 matches
-
fel, dar acum mi te închipui stând lângă vatra veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mânca și el. — Bine, frate, lasă ursu, grăi supărat Stejeran, și spune ce-a făcut Mădălina! — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul ei? Episodul 31 UN EPISOD MAI SLAB Vei avea acum în fata ochilor tăi încercănați, mărite Cetitoriule, un episod mai slab. In chip firesc, din gunoiul memoriei tale încercate, răsări-va întrebarea: „Da’ de ce?” „Iac-așa!”, am putea răspunde noi, dacă n-am ști de câtă osârdie dai dovadă urmărindu-ne vighil preumblarea noastră epică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta așa jovial cum păruse la telefon. Filmul l-au văzut în tăcere. Un film fără prea multă acțiune, se insista mult asupra imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate în amănunt, văzute prin ochiul unui personaj filmat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în acele ferestre. Acum un bătrân, cu umerii lăsați, cu un chip purtând povara lipsurilor, mă privea de sub pleoape grele. De când am început să semăn cu tata? Mi-am îndreptat umerii și mi-am ridicat bărbia, dar tot vedeam ochii încercănați ai tatei în sticla neagră. Expresia aspră a gurii tot a lui era. Am mai luat o înghițitură din băutură. Bărbatul care semăna cu tata luă și el una. Felicitări, am spus și am făcut o plecăciune. Se înclină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pace, pe care să-l discutăm În luna mai. Solia voastră poate rămâne, căpitane Jiskra, la Sfatul domnesc de astăzi. Vom avea alte discuții În cursul zilei de mâine. În sală intrară, discret, doi Apărători. Hainele lor prăfuite și fețele Încercănate dovedeau că făcuseră drum lung, cu vești urgente. Căpitanul Oană Înțelese că nu erau vești ce puteau fi anunțate În marea adunare. Își Îndreptă privirea În direcția spătăriei mici, unde erau discutate știrile de taină. Cei doi Înțeleseră și ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nostru autostop comun, Anna și cu mine i-am vizitat pe părinții mei, iar apoi pe sora care era de găsit în Aachen ca novice într-o mânăstire franciscană. Stăruitor a mai durut această călătorie dinaintea călătoriei! Pielea cenușie, ochii încercănați - tare bolnavă arăta mama, tata îngrijorat. Amândoi sufereau pentru că fiica li se pierduse pentru totdeauna. Dar jalea lor rămânea îndreptată spre interior. S-au străduit să ne primească prietenos, chiar dacă un pic surprinși. Nu mai făcusem niciodată așa ceva, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu frica răscolindu-mi stomacul. Se întorcea spre seară. Era mai trist, avea obrazul tras și ochii încercănați. Știu doar că îi vorbea și îl privea în ochi și Ostiță se liniștea ca și cum cineva i-ar fi administrat o doză de calmant puternic. Mereu mă întrebam ce-i spunea tata... De fiecare dată ne aduce faguri de miere
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
poate aduce înapoi sufletele pierdute. Și ne povestea multe moșul, iar noi îl așteptam să se întoarcă.Odată, nu s-a mai întors și ne-am întristat tare mult. Obrazul tatei, din acea zi, a devenit mai pământiu, ochii mai încercănați și privea mereu spre poartă.Cu ramura asta a familiei mă definesc și eu. Cine știe care dintre ei nu șia terminat misiunea și mă obligă să o fac eu în locul lui. Și atunci, gândeam, pe când îmi pipăiam doi nuferi ce mi-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de liniște, unde cenușa trupului e îngropată-n miezul durerilor adânci. Nici trupul pământului nu o poate înghiți, nici măcar văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce și-au înfipt colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în șoaptele decapitate de pe buzele mele și ele invocând parcă CERUL să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui molcome și cărnoase. Acum e un morman de oase ascuțite, frânte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-acum fără viață. Zorii vin încăr cați de o căldură mută și sărată, ghemuită în piept. Mâna care fâlfâie e de-acum opiumul lui. Încercănat, Musa iubește ca eroii din povești, din cărți, din fanteziile pe care nu dădea doi bani în copilărie. Iubește ireal și sufocant. Isabel, Isabel, Isabel... 18. Noi doi. Tu. Unde ești? Unde m-ai lăsat. Sevilla? Aham. Supermarket. Ema. E
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în taiorul ei gri. Obosiți, ne târam până la troleibuz, povestindu-i despre dragul meu Watson și bzzzzzzzzzzz, albina, cum, iar v-a dat ciocolată? o s-o rog să nu vă mai dea. Ajungeam acasă târziu, ne dezbrăcam și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului dimineții. Gălăgia pe care o făceau orătăniile În ogradă nu părea să-l deranjeze În nici un fel. Fața lui albă exprima o detașare absolută de tot ce se petrecea În preajma sa. Oaspetele părea pregătit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de pereți. Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC. Femei, numai femei, unele grase, altele slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i plesnește peste burtă, un copil pișat o trage de poală. Nimeni nu scoate un cuvânt, toate au adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei se află șemineul gol și negru ca o gură fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și apărată discret de Întunericul nopții Într-un loc ferit, s-a consumat În grabă un act sexual fără istoric, fără sentimente, lucid și pervers ca Însăși natura umană. Prostituata, era o făptură subțire, cu părul blond și ochi albaștri Încercănați . Nu era frumoasă, dar delicatețea ei răspândea o undă de frumusețe și farmec. Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Momentul ei de ezitare a luat sfârșit, În fine: brusc, și-a amintit unde a parcat mașina - și merge tot mai repede, grăbește mereu pasul. Când l-am revăzut pe Cristian Dobrotă, l-am recunoscut pe loc. Era ridat și Încercănat, dar expresia feței Îi rămăsese aceeași. Lăsasem un proaspăt absolvent de liceu, cu bacalaureatul luat cu nota maximă, și regăseam un om În pragul pensiei. După atâția ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă duc să mă uit la...uhm...accesorii, spuse Maria și dispăru În celălalt capăt al magazinului. Grozav! ― Alisia, ce surpriză, spuse Larisa. Nici măcar nu se chinuise să mimeze entuziasmul. ― Bună! M-am uitat șocată la chipul ei palid și Încercănat, la buzele ei aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost chiar frumoasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tăcerea care se lăsase, una dintre lumânările care ardeau în sfeșnic se stinse. Când ți-ai revăzut sora? am reluat după un timp firul povestirii. La început am vrut s-o cumpăr și s-o aduc la Paris, oftă Ioana încercănată. Prima oară mi s-a spus că nu se poate face nimic și mi s-au trimis banii înapoi. A doua oară, pe vremea lui De Gaulle, în 1966, am reușit s-o scot din țară. Suzanne ar fi putut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind de se zguduiau pereții, iar într-un al treilea pat stătea, încercănată și palidă, o femeie încă tânără, la care venise în vizită soțul cu copiii. Pe Felicia Victor o văzu în patul din dreapta ferestrei, înconjurată de colegele și de prietenele ei. Uite cine-a venit să te vadă! îi dădu Bianca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre felul În care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată atît de frumoasă ca În lumina transparentă a acelei dimineți de iunie, stînd În picioare pe pasarela farului, Înconjurată de marea din care părea că-și scoate energia. Lucas se surprinse punîndu-și Întrebarea dacă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat cu ochii lor negri ca mărgelele. Doar "taurul" bate imperturbabil plaja în lung și în lat, cu ochii încercănați, făcându-și remarcată prezența la mari distanțe, prin mugete înfiorătoare. Simte de pe acum că îl cuprinde oboseala, că zilele lui sunt numărate, că în curând va sosi unul dintre "looser-i", mai bine hrănit și mai puternic decât el, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umăr. A tresărit speriată, ca și cum nu m-ar fi auzit coborând. Am intrat repede Înăuntru și ea a alergat spre baie. M-am prefăcut că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]