533 matches
-
studiate, mi-a scos bluza și mi-a desfăcut cureaua de la pantaloni... După câteva înghițituri mici, parcă ne încălzisem mai tare decât ar fi fost cazul, motiv pentru poziții mai comode și lejeritate maximă. Capotul i-a căzut moale, cu încetineală calculată, de pe sânii ușor strânși în sutien, de pe umeri și de pe coapse. Mi-a permis să-i sărut umerii și gâtul. Și-a ferit gura, dar mi-a oferit din nou umerii și apoi spatele, ca o invitație directă ce
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
patul nu ne mai ajungea pentru hârjoneala tot mai întețită a trupurilor ce se căutau, se măsurau, se mângâiau frenetic. O mână i se strecurase hotărâtă sub chiloți și după unele mângâieri delicate începuse să îndepărteze, cu pricepere și aceeași încetineală ce-mi devenise obișnuită, ultimul articol de îmbrăcăminte ce nu-și mai justifica prezența. Învățam din mers, cum se spune, așa că am procedat și eu în aceeași manieră, în timp ce buzele noastre deveniseră bunuri comune. Când ele se lăsau strivite până la
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
de pe umeri, sufletul tresăltându-i plin de o bucurie imensă... Avu senzația că dintr-o dată grijile îi dispăruseră. Era ușoară, fericită și nerăbdătoare. Nici nu mai auzea zgomotul motorului și nu i se mai păru că microbuzul se deplasează cu încetineală... De altfel, de câte ori venea acasă, Emanuela avea aceleași trăiri. Simțea că într-o clipită se risipește toată oboseala orașului și dintr-o dată i se părea că este ușoară ca o pasăre, că zboară, că plutește prin casă și prin întreaga
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
caldarâm, și șterse cumva haotica pată vișinie. Înveli exemplarul într-o pungă de popcorn unsă, recuperată de la tomberon și mai făcu câțiva pași, fără un scop precis. Avea senzația că propriii lui pașii, probabil și din cauza oboselii, aveau ceva din încetineala săriturilor lui Amstrong pe scoarța selenară. Pe parapetul de lângă intrarea într-un bar zări alte două exemplare din roman, care precis serviseră ca suporturi de farfurii și pahare, deoarece încă se mai păstrau, imprimate pe ele, urmele zvântate ale eventualelor
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Începuse să o îngâne abia auzit, apoi să o fredoneze din ce în ce mai puternic, căutând să prindă în inflexiunile vocii toate nuanțele interpretării corale... Afurisenie! Cântecul îi înghețase pe buze. Pe pasajul pentru pietoni dinspre capătul bulevardului se angajase în traversare, cu încetineală de melc, o siluetă umană. Părea un bătrân puțin gârbovit, îl vedea din ce în ce mai bine, în pofida vălătucilor de ceață ce bântuiau în voie. Dar ce făcea omul? Se oprise, voia să se întoarcă, sau?... Încercase să îl evite cu o mișcare
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
Pann, așa cum era el în carne și oase, petrecând într-un decor de epocă, și este pilonul, inima care susține întreaga creație: „(Semiîntuneric. În avanscenă, la o măsuță care se găsește în colțul din stânga, Anton Pann se așează cu oarecare încetineală, deschide cartea și începe să scrie. După un timp își ridice privirea către bolta cerului scrutând depărtările și, cuprins de nostalgia amintirilor, vorbește cu patimă). ANTON PANN: Trag cortina ca pe-o spumă,/ Totu-i viu ca și-altădată.../ Gluma
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Acasa > Poezie > Familie > ZILE DE CRĂCIUN Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă, aerul foșnește a mătasă E armonie și-atâta iubire! Se-aude a orei încetineală rotire În învechita pendulă din casă. O stea oprită pe cer luminează... Raze de-argint ajung în depărtare Polei de ger noaptea incendiază O, ce colind! Suavă sărbătoare; ``Ard tălpile Mariei de atâta drum, Totuși, privește-n față vitejește, C-
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]
-
El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren terț) „narcisismul“ mărturisit / dovedit de undă, între „secundă“ și „încetineala afundării inimii eroului liric“. Ultimul vers, Pasul trece, eu rămân, detașat de cele cinci catrene, reverberează din paremiologie un adevăr autohton-solarian: apa trece, pietrele rămân. Iar prin acest stih „de închidere“, eroul liric - dinspre calitatea energetică Yang („materia tânără, perfectă
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
forme pe care nu întotdeauna le va șterge vântul cel bun, dar câte altele rămân în afara literei și a cuvântului? Gândul potolit și confiscat în forma prozaică a scrisului poartă în chip vădit semnul istoriei, dar nu are totodată și încetineala acesteia. Oralitatea e însă vie, e comunicare și lucrare deopotrivă, așadar întemeiază. Petre Țuțea: o personalitate complexă la care până și flecăreala cum o numeau unii, devenea spectacol de idei, sofisme, ca și la anticul din porticele Atenei. Geniu oral
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
De ce să ies eu ?!!!... - Ieși afaară !!!... Era pentru prima dată când Albert și toți ceilalți îl vedeau pe tovarășul Patron scos din pepeni. - Bine... Am să termin afară de cusut ! Și-a luat scaunul, nădragii, acul și ața, mișcându-se cu încetineala unui fotbalist, care trage de timp pentru a păstra rezultatul meciului, schimbat fiind către sfârșitul partidei și a ieșit pe holul barăcii pentru a-și termina lucrarea. A continuat să împungă cu acul chiar și atunci când profesorul Mălușel, îndrumătorul din partea
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
nimeni nu ar pregeta să-l execute. Sunt cu toții afectați de cele întâmplate, fiecare în felul său. Ceea ce este comun tuturor, este muțenia ; sunt rostite doar comenzile strict necesare, nimeni nu comentează nimic. Cei din plutonul operativ execută comenzile cu încetineală. Nimeni nu le reproșează nimic. În mintea fiecăruia se derulează amintiri legate de Comănescu. Albert revede și iar revede fiecare secvență amintindu-și fiecare dialog ce l-a avut cu fostul său camarad. În seara cu pricina, seara evadării pentru
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
comanzi ; alcoolul. Albert a adus, de la alimentara din colț, sticla de coniac comandată și achitată de președinte. O desface și toarnă în pahare pentru cei doi. Al treilea pahar este scos cu promptitudine, pentru el. În acesta toarnă lichid cu încetineală de parcă aerul dislocat din pahar trebuie să ajungă, neapărat, în sticlă și nu în afara ei, părând a gîndi că suma tuturor bucuriilor si necazurilor, a clipelor de fericire percepute sau trecute cu vederea și a celor de durere, adânc resimțite
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
poporul? Nu ne-a mărit salariile, nu a creat locuri de muncă...” Mercenarii SCM, din lumea fizică sau virtuală, de pe site-uri cu nume conspirative, lansează tot felul de fumigene aruncând în spatele președintelui sarcini care în realitate aparțin altor instituții. Încetineala cu care Parlamentul, ilegitim, lucrează la legile la care, teoretic, partidele își dau permanent acordul, la consultările cu președintele, declarând că sunt urgente și necesare, demonstrează rezistența manifestată la cerințele justificate ale președintelui. Dacă la început de mandat prezidențial, parlamentarii
TABLETA DE WEEKEND (114): OPERAŢIUNEA MAREA IZOLARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350869_a_352198]
-
Ai mai văzut vreodată, până astăzi pe vreunul? Femeia a ridicat capul încet, ștergându‑se cu colțul baticului șifonat peste ochi. Nu părea surprinsă și nici teamă nu se citea pe fața ei. I‑a privit pe toți cu aceeași încetineală, în tăcere. Pe fața ei niciun mușchi nu a tresărit și ochii i‑au rămas total inexpresivi. Când toți acei bărbați care o priveau erau convinși că femeia nu va vorbi, ea a rupt tăcerea. - Păi... ce să zic maică
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Game și arpegii Zile-ntunecate, putredele ploi, Într-o vreme aspră, tristă, ireală, Dispărea o lume, însă pentru noi Se scurgea doar clipa cu încetineală. Game și arpegii, pași de menuet Se-mpletesc armonic cu vibrări de toamnă. Umbrele-nserării se întind încet Precum fluturarea unui văl de doamnă. Se-ntâmpla aievea-n anii patruzeci, Însă peste timp acuma iar răsună, În recluziunea unor zile
GAME ŞI ARPEGII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356474_a_357803]
-
vocea aceea nu se mai auzea de mult. Trecu pe lângă oglindă fără să ridice sub nicio formă privirea. Se temea de ceea ce ar fi putut să zărească. Drept urmare preferă să străbată întreaga încăpere cu fruntea plecată. Se mișca cu o încetineală aproape dureroasă, pentru a nu trezi doamne ferește singurătatea camerei. Închise cu nesiguranță ușa în spatele lui. În fața lui lumea. Și dorul nemăsurat de a o vedea pe ea. * Mijlocul său adolescentin concura universul feminin al zeițelor Olimpului, simțeai în piept
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
ridicase capul odată cu mâna în care ținea un pix, parcă doritor să arate cât de ocupat era cu maldărul de hârtii ce le avea în mare neorânduială pe biroul elegant. - Bună ziua, poftim mai aproape! a răspuns el ridicându-se cu încetineală. Ia loc, te rog! Mariana s-a așezat pe unul din scaunele ergonomice aflate în fața biroului, urmărită de privirea aparent indiferentă a patronului. Dacă era mai atentă, poate observa cât de subtil a examinat-o el, mai ales când și-
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
-i ochii fără contenire. Ea a ridicat ușor bărbia, cu buzele întredeschise și tremurânde și a închis ochii în timp ce, fără să realizeze, se ridica pe vârfuri. Buzele lor s-au atins ca într-o adiere. Mâinile ei au coborât cu încetineală de pe piept și au trecut pe sub brațele lui, cuprinzându-l cu palmele pe sub omoplați într-o strânsoare din ce în ce mai puternică. Sărutul a fost lung și apăsat. Anca nu gândea în acel moment. Strângea pleoapele și frământa cu degetele omoplații ce păreau
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
a lăsat prosopul să cadă și a urmat chemarea mâinilor ce-l înlănțuiseră, fără a înceta să-i sărute sânii pe care-i eliberase de sub sutien cu mișcări înfrigurate și dibace. Sub mângâierile mâinilor ei fierbinți, s-a retras cu încetineală către picioare, sărutând fiecare milimetru al trupului ce se frământa pătruns de plăcere, a împins cu răbdare chilotul pe care ea l-a tras cu iuțeală după ce și-a ridicat și cambrat nerăbdătoare bazinul și a sărutat-o până a
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Costele, astâmpără-te, Costele!, veni tânguirea prin ușa întredeschisă. - M-am săturat să stau în casă! M-am săturat! Auzi? strigă băiatul continuând să alerge ca un ied pe conturul betonat și învechit al bazinului. Atunci, ușa se deschise cu încetineală, cu un scârțâit de metal încins, lăsând să se vadă o femeie în cărucior. Cu fața cuprinsă de spaimă și părul în dezordine, femeia își încordase brațele strâns pe roțile nichelate, răsuflând rapid și sacadat. Picioarele i se îndreptau rătăcite
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
gând care îndepărtează meditația unor imagini care șterg și abrutizează personagiile timpurilor de odinioară, schimbă cu degetele lungi eșarfa roșie cu bulina albe de pe un umăr pe altul, stiloul cu peniță redis se supune ascultător firului de gând tors cu încetineală în stropii de cerneală albastră înșirați în litere de-o șchioapă pe pagina de gardă, în două minute îmi întinde cartea și-mi spune să citesc ce-a scris. Dau curs „poruncii” cu o anumită codeală și încerc să fiu
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
privindu-l descumpănită ca pe un dușman. Și-a trecut nervoasă dosul palmei peste buze pentru a șterge saliva ce i s-a părut că Sergiu a lăsat-o cu greu miros de băutură, după care și-a pipăit cu-ncetineală amândoi obrajii rămași fără culoare... - Adriana, ce-i cu tine? Ți-e rău, draga mea? Hai să ieșim puțin la aer! Vocea îngrijorată a lui Cristian venea parcă de departe, din altă lume, dar destul de cunoscută și liniștitoare pentru a
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
i-a invitat la masă uitându-se, a câta oară pe ascuns și îngrijorată, la ceasul din perete și a oftat. După ce s-au așezat cu toții, nea Petrică a luat paharul cu vin în mâna dreaptă, s-a ridicat cu încetineală, i-a privit lung, pe rând, a înghițit în sec și a rostit, împreună cu ei, "Tatăl nostru". Apoi l-a invocat pe Cel născut în noaptea de Crăciun, Iisus - Fiul Domnului, să le binecuvânteze masa și li s-a adresat cu
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
pagini de tipăritură românească, făcând accesibile colecțiile de ziare și reviste din secolul trecut etc, aspect pe care, mi-am dat seama cu surprindere, nu toată lumea din sală îl cunoștea); au vorbit de la Iași dnii Dan Cristea (despre o anumită încetineală și despre imensul consum de energie pentru progresele ce s-au făcut în acești 35 de ani de când activează în domeniu), dl Dan Stoica (despre proiectele inițiate, aflate în așteptare, în derulare), dna Adriana Vlad despre multa muncă pentru constituirea
UN COMENTARIU LA SIMPOZIONUL DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ PE INTERNET de ION LAZU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358569_a_359898]
-
a trăi viața ca dar veșnic: „Eroarea fundamentală a omului contemporan este credința lui că, datorită tehnologiei, poate economisi timp, când, de fapt, este imposibil. Omul devine sclavul muncii lui tot mai intense. Este nevoie de ritm, de detașare, de încetineală. De ce nu rețin studenții tot ce li se predă? Deoarece nu au timp să devină conștienți, să revină la ceea ce au auzit, să le pătrundă cu adevărat în minte. Un student al zilelor noastre înregistrează cunoștințe, dar nu le asimilează
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]