2,741 matches
-
nu se întâmplă absolut nimic. De mult n-a mai văzut o noapte atât de calmă. Doar telefonul lui bâ zâie scurt, atunci când primește un mesaj scris. Și încă unul. Și încă unul. Și în sfârșit telefonul sună, în timp ce el încetinește de la 40 km/h la 20 km/h și apoi la 5 km/h, pentru că în dreptul farurilor a apărut o formă incertă care zace în mijlocul șoselei. Exact pe linia continuă. Știe foarte bine ce e acolo, ce e forma asta
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ca un glonț cuvântul sinuzită, dar urletul continuă să-i bubuie în piept, iar căderea e mult prea lungă ca să-i mai poată supraviețui. Sunt deja mort. Trupul lui lovește o apă adâncă și fără fund. Impac tul i-a încetinit brusc cursa. Acum coboară în inerție, se scufundă. E muribund și vede cum fundul apei se apropie încet de el și apoi atinge ușor nisipul fin cu pieptul. Nasul lui simte mângâierea unor alge. Acum o să respir. Acum o să respir
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
respir. Acum o să respir și o să mor. Își ține respirația. Pe tâmplele lui apare relieful venelor prin care sângele a înnebunit. Se ridică în ge nunchi și se sprijină cu pumnul drept în nisip, în timp ce mâna lui stângă se bălăbăne încetinit prin apă și un milion de bule îi ies din gură. Trage puternic aerul în plămâni și simte cum toată apa din toate oceanele îi inundă ființa, și țiuitul din urechi își mărește volumul și țiuitul e acum un muget
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Crăciun sfrijit, îm brăcat în zdrențe roșii. Nici unul din ei nu mai spune nimic. Apoi taxi metristul ia o curbă. Atent. Îndreaptă volanul. Își dorește să audă. Taximetristul vede un bețiv și îl claxonează scurt. Bețivul dansează în mijlocul străzii. Taximetristul încetinește și îl ocolește cu grijă. Băie țelul meu nu aude. De când s-a născut. Și cred că asta își dorește cel mai mult. Să audă. Taximetristul înce tinește la un semafor roșu și oprește mașina. Se uită la femeia din
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și mașina dema rează lin. Taximetristul tace și se uită la drum. Sophia se uită drept în fața ei și tace. Trece un sfert de oră, călărind un cal cu aripi frânte. Cei doi oameni nu mai spun nimic. Apoi mașina încetinește și se oprește. Taximetristul așteaptă. So phia își deschide poșeta și își scoate portofelul. Aruncă o privire scurtă spre aparatul de taxat și scoate o bancnotă. I-o întinde taximetristului. Păstrați restul, spune Sophia. Mulțumesc, spune taximetristul. Sophia rămâne nemișcată
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
reușit să treacă pe sub geam cu o alură atât de calculată, încât mi-a stricat puțin ziua. Tina la volan Tina conducea primejdios de prudent și lent. De câte ori ne apropiam de o intersecție cu stopul pe verde, ea frâna și încetinea, producând claxoane isterice în spate și multe scrâșnete apocaliptice în derapaj apropiat. „Nu vreau să frânez brusc dacă un stop trece pe roșu“, mi-a explicat serioasă. Cine a stat vreodată pierit într-o mașină condusă prin teritoriu necunoscut de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în prima zi eram tare temători. Am calculat că tram vaiul nostru avea să plece din depou exact între ăla de 16 și 7 minute și ăla de 16.27. Trebuia să fim la fix între ele și să nu încetinim, ca să nu ne ajungă din urmă 16.27. Nici prea repede să nu mergem, ca să nu dăm de ăla din față blocat pe undeva pe linie. Nea Nebunelea făcea pe vatmanul și i-am simțit mândria când am ajuns în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în spatele lui și-l strângea în brațe, contra țâțelor ei mari și căzute care se confundau cu burta, și-i sufla ceva întruna la ureche - iar el dădea din cap, încântat. Când ne-am apropiat din nou de pod, a încetinit oleacă și mi-a spus: — Sări, piticule. Tai-o. La mulți ani. Fără să mă vadă el, i-am luat cartea și am sărit și m-am rostogolit printre pietrele de-abia acoperite de iarbă și mi-am zdrelit fața
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
iei de pe jos. Unele sunt făcute să arate ca niște jucării colorate. Copiii sau soldații tineri le culeg. Fluturi. Atunci explodează, declanșând-o și pe cea mare, de sub picioare. Ansamblul e făcut să schilodească, nu să omoare. Un schilod îl încetinește pe inamic și blochează alți oameni care trebuie să se ocupe de el. Filmam la întâmplare, era o scenă discursivă, aranjată, moartă, toată lumea simțea asta, inclusiv Jamsheed, care își compusese o figură gravă. Plecând de acolo, pe când Leila schimba în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și de a o comunica acestora sau altor persoane. El pune în evidență și așa-numitul drum critic (critical path) adică modalitatea prin care se poate ajunge la final în mod optim, fără întârzieri în desfășurarea anumitor activități care ar încetini desfășurarea generală a proiectului. În prezent există programe mult mai complexe de prezentare a graficului activităților cu specificarea prin mijloace grafice suplimentare (săgeți, culori, numerotări) a „traseelor” de dependență, de condiționare reciprocă între activități. (Heiyer și Render 2004, DFID 2002
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
suflul unei libertăți care se află în fiecare din firele de iarbă ale lui Whalt Whitman, o respirație a vîntului pe uriașele întinderi tropotite cîndva de bizoni. Camerele păreau mai fierbinți cînd era el prezent. Ploile cădeau mai drept. Ceasurile încetineau." Iată mostră de poezie care însoțește personajul în agonia sa. Jesse beneficiază de portretul unei sensibilități nevrotice, cu efecte de timp prinse în riduri ca în fotografiile necrozate ale lui Nadar, așa cum cadrele împlinesc deseori o năzuință de tablou. Aceste
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
se încumete să înfrunte obstacolele și să susțină, să zicem, activitatea unui teatru, să se implice în destinele culturii pe termen lung. Dependența de stat, cum se spune, și de instituțiile lui, conduse nu întotdeauna de oameni inspirați și morali, încetinește, de prea multe ori, motoarele, le anchilozează. Ne învață să ne mulțumim cu puțin. Directori și creatori, deopotrivă. Și asta se vede, cu ochiul liber, pe scene. Lipsa Legii sponsorizării, subiect dezbătut cîndva și abandonat ca și cum scopul a și fost
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
se alătură negurile septentrionale, temperaturile scăzute, obturînd nu doar umoarea eclatanta a certitudinii, ci și vederea: "Navală nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu:/ în brazi ea coborî că o povară/ dorită și-aș-tep-tată de cu vară,/ tot ce mișcă încetini treptat.// în nevedere munții s-au mutat,/ de parca doar în vise umbră lor/ s-ar fi-nclinat spre noi ocrotitor" (Navală nordului). Dicția glacial-clasicizantă e răzbunata de glaciațiunea firii: " Oprită-i teamă că un obrăzar/ pe arborii înstrăinați,/ stă ghiața-n
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
netulburată, fără să-i dea atenție, senină și ocupându-se cu alegerea altor flori de pe marginea cărării. Hoinarule, spune-i să nu mai adune flori! mi a zis Ghidușa privind spre mine ca și cum eu aveam putere de decizie incontestabilă. Ne încetinește și o să fie seară până ajungem la pădure! Lasă florile, Portocală! i-am zis eu, dar cealaltă a răspuns cu îndrăzneala-i caracteristică: Iaca na, dacă eu am chef să culeg!... Am ridicat din umeri, zâmbind oarecum. Las-o atunci
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ai tronului. Rude Orice individ are multe neamuri mai apropiate sau mai îndepărtate, ca grad de rudenie. Printre ele s-ar putea afla și unele de gradul zero (ca valoare umană). Timp Nu stă în puterea nimănui să accelereze, să încetinească sau să oprească scurgerea timpului. Nici să-l dea înapoi. Distincție Una este să dorești, alta e să vrei și cu totul altceva e să poți. Pierdere Plecarea celor mai talentați tineri din țară ca să muncească pentru bogații lumii este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Fiecare imobil, fiecare birou este dotat cu o aparatură învechită și care dă chix ca în filmul lui Charlie Chaplin cu automatul menit să-l hrănească în timp util pe muncitorul de la Uzinele Ford, pentru ca procesul de producție să nu încetinească. Totul este automatizat, dar fixat parcă într-o preistorie a progresului. Mașinile au aspectul derizoriu al unor cutii de chibrituri ceva mai mari, mașinile de scris sunt conectate la ecrane care seamănă cu niște oglinzi retrovizoare, tot felul de gadgeturi
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
ci infiltrează, pe unde poate, în istoriile petrecute cât mai multe și mai eficiente accente de pledoarie pro domo. E un artist al manipulării, cântând la vioară și făcând pașii, ca și sufletele oamenilor, să joace. Le grăbește sau le încetinește mișcările, după voie, și îi duce fără greș către scopurile lui personale. Nu mai poate să terorizeze, ca altădată, și atunci devine mai persuasiv. Tică e îngrețoșat de versatilitatea acestui personaj parcă ubicuu, de căldura cu care minte, părând a
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
cum mânuia fierul înroșit și cum bătea cu ciocanul...Doamne! Părea un adevărat voinic din poveste. Ii drept că, între timp, nenea Jănel s-o mai înzdrăvenit. Era o frumusețe de bărbat! Toate muierile care treceau pe drumul din fața covăliei încetineau pasul și îl furau cu coada ochiului. Fie fată mare sau măritată. Chiar și cele mai coapte își dădeau coate...Nenea Jănel, însă, nu avea ochi nici pentru una. Nici pentru Ilincuța, frumoasa satului. Nu privea în altă parte decât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În care o rază purpurie se oglindea fericită. Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zbați să ieși și râcâi a proasta pe la toate ușile ca să se deschidă mai repede și să te înghită gura amară de dincolo. Alex dorea să se gândească mai departe, însă nu-i mai veni nimic în minte; frigul îi încetinise impulsurile nervoase, îi făcuse nasul roșu și îi amorțise ușor degetele. Se uita cu coada ochiului la Moni. În locul acela era un gol decupat după silueta ei și așezat picior peste picior pe scaun. Alex se holbă mai întâi la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
deschise ochii se trezi în ploaie printre lianele ce se cățărau pe pantalonii săi. Păsările îi atingeau fața cu vârful penelor din aripi. Primul pas a fost mai greu, crengile se întindeau după el, iar bocancii îi alunecau prin nămol, încetinindu-l. Nu-și aminti cum își croise drum până la autostradă, nici cât alergase până la prima benzinărie sub cablurile de înaltă tensiune. În mintea lui înfierbântată nu era decât imaginea lui Daniel fericit, bând cacao fierbinte cu scorțișoară, și atunci a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage de euroi. Tresări, speriată, de parcă ar fi comis ceva neadmis, și dădu un pas înapoi. Privi mai atentă. Da, erau bani. Se apropie, puse mâna pe bani, îi pipăi. Îi smulse
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și nimic nu-i încetinea, măcar, pasul, din mers. Dimpotrivă. Îi grăbeau bătăile inimii. Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ștefan Atârnovițoaie, de la o școală, mai de prin centrul țării. Amândoi - pe primul loc, la faza finală, desfășurată în frumoasa Italie. Vestea sosită de acolo, în nu mai puțin frumoasa Românie, a făcut lumea să tresară.Să tresară și să încetinească, o fracțiune de timp, mersul, către infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice vești? Pricepeți câtă emoție, cât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
temerile, disconfortul, manevrele de izolare si agendele necinstite sau inconștiente pe care le târâm după noi de-a lungul călătoriei noastre. Împachetarea și târârea acestor bagaje psihice inutile oriunde ne-am duce nu face decât să ne împovăreze, să ne încetinească și să ne priveze de conștiința momentului prezent, ele ne scot din armonia fluxului normal universal și din păcate fac același lucru și cu cei din jurul nostru. Bagajele noastre psihice reprezintă o mare povară pe aripile noastre și ne împiedică
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]