1,776 matches
-
mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conștientizează, întrucît, de bunăseamă, și rațiunea face parte din zestrea universală, neputînd fi înlăturată din
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
a unui mit. Prin țesătura unor tuse largi, care amintesc oarecum pensulația lui Sălisteanu, chiar dacă pictorița a fost elevă lui Vasile Grigore, Maria Lie-Steiner surprinde, în compoziții preponderent verticale, siluete feminine care se topesc în propria lor anvelopa sau se încheagă dintr-o atmosferă cu densități fluctuante. La rîndul ei, Saviana Stănescu compune în șoaptă, dintr-un amestec de cruzime copilăreasca, de clorofila și de perversiuni textuale suprarealiste, siluete spectrale de Infante, de idealități feminine; care, ca la Arcimboldo, se zămislesc
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
coduri asemănătoare, cînd în perspective diferite, așa cum decurge el din însăși ordonarea lucrărilor și din încadrarea lor în timp. Construită după criterii oarecum exterioare, logice și didactice în aceeași măsură, adică după criterii tematice, iconografice și cronologice, expoziția s-a închegat cu o foarte mare acuratețe, în ciuda cantității și a diversității materialului vizual. Portretul, peisajul, scena de gen, natură moartă, compoziția și compoziția abstractă, cu nenumăratele lor nuanțe și particularități, au constituit terenul ferm pe care s-a așezat aproape un
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
vorbi. Cât de anevoie se înțeleg dânșii și cât de greu e a-i face să lucreze împreună. aNu există poporul română zicea el în felul lui adeseori paradoxal aci numai putință de a-l închegaă." Putință de a-l închega e verificată nu numai in articole, ci și în acțiuni ce au ecou. Poate că mai mult decat Eminescu, Slavici se implică în acțiuni menită să aniverseze, să comemoreze, să închege imaginile unei națiuni. Studiile asupra maghiarilor sunt, de fapt
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
putință de a-l închegaă." Putință de a-l închega e verificată nu numai in articole, ci și în acțiuni ce au ecou. Poate că mai mult decat Eminescu, Slavici se implică în acțiuni menită să aniverseze, să comemoreze, să închege imaginile unei națiuni. Studiile asupra maghiarilor sunt, de fapt, studii ale posibilelor confruntări dintre români și maghiari, la câțiva ani după Ausgleich. Ele încearcă a judeca o situație nouă, evident alarmantă. Nemulțumirile venite din partea maghiară sunt firești: dar multe pagini
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
sînt lepădate uitate, litera moartă - acest amărît, încărcat de porniri resentimentare, nu e atras poate de discursul lucid, refractar demagogiei populiste, discurs pe care-l promovează Ana Blandiana. Am avut însă prilejul să constat, ca martor ocular, că s-a închegat și o altfel de comuniune, în proporții de masă. Am urmărit-o de curînd, în noiembrie 1998, la sediul din Piață Amzei al Alianței Civice, înconjurată de numeroși aderenți, oameni sărmani, loviți de necazuri, avizi să li se asculte pasul
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
constant. Sinele nu este decît aparent măcinat de contradicții, în fapt el își formează propria ideologie literară și tinde să exprime întreaga filosofie a Noii Lumi, așa cum este ea resimțită de insul temerar în căutare de noi experiențe. Cartea se încheagă de la sine și devine plăcută la citit, bucuria "dezlegării" ei nefiind mică. Poetul ne surprinde la fiecare pas, el trăiește tentația de a ne spune totul. Dacă lumea e bună sau rea, frumoasa sau urîtă, aceasta nu mai depinde de
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
află în slujba „predeterminărilor composibile...“, spune Mai Știutorul, „dar și contopite“, adaugă Tânărul Prieten. Dialogul este „datul întâlnirii“, se împlinește în relația vorbitor/ascultător, relație biunivocă, structurându-se în acel „a-fi-în-lume“, după cum spune un discipol al său. Astfel, cuvintele se încheagă și capătă o altă valoare decât cea intrinsecă, dată de rostirea lor. Poate de aceea Mihai Șora ar trebui și auzit. Dacă cititorul dispune doar de valențele personale, ascultătorul beneficiază și de inflexiunea cuvântului rostit în chipul specific vorbitorului, sensul
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
ori, din somn la final). Visul și fantasticul sunt două elemente esențiale cu care jonglează scriitorul - și o face cu pricepere. Îi mai trebuie lui Cosmin Perța răgazul de a se așeza la scris și de a construi un roman închegat din toate aceste texte și ingrediente pe care le mânuiește abil în șantierul său de lucru.
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
constituie chiar punctul de plecare în analizarea unui film, viața dă tonul poveștii, filmul o face să reverbereze încă o dată. Ponderea acestui bric-à-brac literar este inferioară cronicilor de film propriu-zise, dar totodată un liant al lor, ajutându-le să se închege. Cu toate acestea, te poți întreba ce caută în cadru, cum poți regla această heterogenitate bulversantă? Am înțeles repede citindu-le că pe toate acestea le aduce împreună perpectiva cinefilului, că autorul volumului privește actualitatea cu ochiul unui cineast, cu
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
spirit ludic ce-i atrăgea simpatia tuturor: Nu mă voi jena, prin urmare, să mărturisesc că scriu critică din lene. Din lenea de a lua viața în piept, de a o scutura și de a-i afla secretele. Un scriitor încheagă o carte după o experiență îndelungată. Îi trebuie timp, putere de observație și putere de muncă. Criticul citește într-o zi cît scrie altul într-un an.[...] De altfel, critica e una din formele exacerbate ale orgoliului. Scriind critică, am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din spuma portocalie/ a memoriei ceea ce ni s-a furișat prin ani a devenit,/ între zidurile realității, dogma cea mai cumplită." Laitmotive și imagini recurente încheagă o recuzită a reconstrucției imperfecte a lumii într-o formulă în care stările de spirit se organizează în realități absurde: "O halcă zdravănă din viața mea, Mona-Ra,/ de mult s-a întins pe hidrofanele străzi,/ felină feroce, gata oricînd s-
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
se mărturisește a fi Ștefan Borbely "visează" însă ordonat: când despre istoria culturală a zarurilor, când despre psihanaliză, când despre psihoistorie; când comparatist, când hermetic, iar alte ori chiar filosofic. Puținele elemente recurente se convertesc în chei de boltă ce încheagă - arhitectonic - volumul (raportul fond-formă, tandemul Schopenhauer-Nietzsche sau tentația criticii arhetipale), ilustrând un autentic sistem critic. Acest sistem își demonstrează valabilitatea prin perfecta adecvare a metodei la obiect. Un exemplu în acest sens îl constituie eseurile dedicate triadei Noica - Pleșu - Liiceanu
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
dună de nisip, cu o țigară-ntre degete și răspunzîndu-i cu un gest imprecis bărbatului care venise din spate: "Încercam să aranjez stelele. Sînt puse aiurea"" (Nea Gică șfile de jurnalț). Din suprapunerile, uneori violente, ale visului cu realitatea se încheagă un epos ce depășește orizontul miticist, cantonat în planul automatismelor de comportament și limbaj. Lirismul programatic sabotat reînvie. Nălucește o viață înzestrată cu un destin. Mijloacele sînt, așa cum remarcă Mircea Martin, editorul cărții, ale unui "cititor atent al lui Marquéz
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
europene postbelice. La sfârșitul anilor '60, și în deceniul următor, mai mulți creatori din România - mă gândesc în primul rând la Ștefan Niculescu, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Aurel Stroe - etalau, în bloc, valori diferențiate ale școlii românești, cea care se închega în urma generației postenesciene, după Mihail Jora, după Paul Constantinescu, Constantin Silvestri. Era nevoie de un festival la muzicii noi, un festival care să propulseze cu vigoare, cu consecvență, creația românească în contextul internațional al valorilor. N-a fost să fie
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
fără să ți-o faci cunoscută... adică fără așa-zisa cunoaștere, ca respirația și bătaia inimii. Nu există cunoaștere!! Marile enigme sunt atît de îndepărtate și necunoscute încît cunoașterea nici nu le ia în seamă. Această îngustă mulțumire de sine încheagă o lume bine organizată în strîmtoarea ei insuportabilă. Aici totul se rotește la nesfîrșit în și după programele fictive care stabilesc limitele posibilităților de mișcare. Ele se dilată după măsură și tot așa se îngustează. Ele își auto-atestă realitatea și
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
sînt ale lor iar tu bați suav cîmpii" (Sfatul unui frate mai mare către un frate la fel). E în cauză o boemă provincială, de solitar, care afectează în egală măsură "viziunea" și comunicarea ei. Aparentul dinamism, combinatoria metaforică se încheagă în figuri moi, vlăguite, reflectînd devitalizarea. Însăși evaziunea în univers se dovedește a fi iluzorie, o reverie subțire a unui individ claustrat ce se încumetă a se confesa doar pe jumătate (afectînd a nu-și lua în serios confesiunea): "Ți
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Munteanu și tenorul Răzvan Țuculescu, dovedesc că urmează traseele unui profesionalism atent orientat în universul muzicii bachiene. Vilonista Cristina Anghelescu, Nicolae Licareț la orgă, violoncelistul Alexandru Moroșanu în compania organistului Florin Chiriacescu, Cvintetul de suflători "Concordia", Trio "Aperto", cu toții au închegat imaginea unui flux al spiritualității bachiene în zone mai puțin spectaculoase, camerale, ale muzicii maestrului. În sfârșit, momentul final al festivalului - de la nivelul concepției și până la cel al realizării - i-a aparținut dirijorului Horia Andreescu în compania Orchestrei de Cameră
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
Giovanni" și "Idomeneo", s-a realizat un concert-spectacol "Traviata" în care Roxana Briban a fost eroina principală, rol pe care-l cântă cu succes și pe scena Operei bucureștene. Sub îndrumarea Marianei Nicolesco - ea însăși o celebră Violetă - s-a închegat o echipă de tineri: Francesco Meli, un Alfredo juvenil și pasionat, Ștefan Ignat, un Germont cam prea mânios (în cântul cu accente dure) și cu o participare proaspătă, calitativă în rolurile mai mici cântate de obicei șters, obosit în prag
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
conștiință iraționale, cinestezice, care, în momentul sortit de destin sau printr-un efort voluntar de creație, se limpezește într-o stare sufletească organică sau capabilă de a se organiza, după cum pe apele fermecate de dorința celui ce le fixează, se încheagă icoana clară a ființei așteptate. E, firește, numai un punct de plecare, dar, pentru individ, identic așa-zisului "fenomen originar", întrucît din minusculul lui sîmbure ca din inima sultanului eminescian, se poate revărsa copacul ce a adumbrit toate hotarele pămîntului
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
metaforic și aluziv blagian: "în cuibul de somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar, cum au remarcat criticii, și cu poeme subversive și aluzii directe: "spaimele se-ascund în noi/ ca ziua stelele-n fîntîni", "după ce am purtat
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
iritat pe mulți, cînd a ieșit la suprafață. Problematică este chiar și apetența pentru "teorie", una dintre caracteristicile foarte des invocate, cînd vine vorba despre optzecism. Sînt foarte mulți poeți care nu au legătură cu "teoria", propriu-zis. Au o viziune închegată în discuțiile de la cenaclu. Este o "teorie" de cenaclu, de program, în mult mai puține cazuri o teorie în sensul propriu al termenului. în nici un caz, dimensiunea "teoretică" nu poate fi proclamată o dominantă fără o discuție atentă a fenomenului
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
falsă conștiință, lăsându-se în voia acestei lumi a obiectelor, fiind totuși cumva tulburate de un anumit sentiment al neputinței de a ajunge la profunzime, la o adevărată cunoaștere a lumii a propriei vieți, la un sens... Cum s-a închegat această viziune, care mi se pare a fi foarte caracteristică? Pentru că există, pe de o parte, foarte multe obiecte, pe care îndrăznesc să spun că le surprindeți cu o mare precizie și forță de sugestie a concretului, și, pe de
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
Și cercul. Tot copil,/ chiar dacă sînt lat în umeri cum tăietorii de lemne./ Tot copil, chiar dacă îmi las, uneori, capul/ să-mi cadă, la fel ca un măr, în poalele femeilor tinere" (Tot copil am rămas). Din atari consemnări se încheagă perspectiva poetică a unei solidarități cu cosmosul, retrăită dureros, asumată ca un destin al morții și al plîngerii, însă cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
au confruntat în narațiune s-au rezolvat. Pentru mine, când scriu un roman, e o preocupare constantă cum rezolv problemele eroilor. Am întotdeauna o idee provizorie cam cum se va sfârși istoria, dar ea se schimbă de obicei pe măsură ce se încheagă opera. Aceasta și din cauză că scrierea unui roman implică atâtea "coduri" - codurile coerenței narative, ale plauzibilității psihologice, semnificației tematice, eleganței formale etc. etc., iar finalul trebuie să mulțumească din toate aceste puncte de vedere. Pe de altă parte, descoperi mult din
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]