11,959 matches
-
la biroul directorului. Se plimbă cu pompă. Îmbracă și paltonul. Se studiază în fața oglinzii. Din nou la birou. Își compune o mină demnă studiindu-se toată, inclusiv poziția picioarelor. Trece apoi în fața unei mese mărunte și a scaunelor de copii închipuindu-și că ține un discurs în fața celor convocați, timorându-i. Se plimbă și gesticulează pe muzică, autoritar, așa cum ar face-o un director hotărât să ia măsuri drastice. Muzică ritmată de circ care lasă impresia că îi acoperă vocea. Împrovizație
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pauza_de_masa.html [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
locul parabolelor în corpul scrierilor evanghelice se impune și este binevenită. În acest scop, metoda cea mai tăioasă rămâne reducerea la absurd. Altfel spus, modul cel mai sigur de a afla rostul parabolelor este să-ți imaginezi și să-ți închipui că Iisus Hristos nu ar fi făcut uz de ele. Ar fi ocolit forma pericopică și le-a fi spus discipolilor adevărul gol-goluț. Rezultatul ar fi fost fie consternarea unor minți care nu pot pricepe nimic, fie spaima dată de
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
Și țesea zorii, ca pe-un azimuth. Și-așa creștea fetița într-o zi, Cât ceilalți se-nălțau cam în vreo trei; Tot descântând steluțe, ea urzi, Slove aldine în vechi clopoței. Și... chicotind cu struna de major. Și-a-nchipuit palatul de cleștar, Că e obrazul unui acordor. Visând eternitatea-ntr-un lăstar... Once upon a time... a fost odată, O copiliță într-un mic ținut Cu povestea, dintr-un vis, brodată, Universul MOON... dintr-un minut! Referință Bibliografică: Poveste
POVESTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1420027630.html [Corola-blog/BlogPost/374391_a_375720]
-
pluteam aripă lângă aripă / între pământ și cer / priveam pământul cu recunoștință / și-i sorbeam parfumurile / prin toți porii / ca niște însetați...” („Ca niște însetați - Între pământ și cer”). Și iată ce s-a ales din cutezătoarea iubire spre Înalt: „Închipuie-ți cum ar arăta un pom / care în loc de ramuri are aripi... // așa sunt eu acum - / și am toate aripile tăiate” („Orizont”). Învinsă/sacrificată în iubire, poeta se întoarce, înțelepțită - aidoma idolului ei, Nichita (la rându-i, aidoma idolului Eminescu) - la
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426454798.html [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un izvor; Un cerb răsărit prin seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 ... Citește mai mult AmurgEmilian Oniciuc- 19.08.2016Vântul mângâie stupineIar în vie boabe curg;Zumzăitul de albine,Lin, se pierde în amurg...Prin pădure se răsfirPrintre
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
reci,Umbre pe-un patrafirDe pe sfintele poteci...Marea spre plajă se-ndreaptăAducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări...Într-un codru, o căprioarăSe-oglindește-ntr-un izvor;Un cerb răsărit prin seară,Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgităîmi închipui că zăresc,Pâlpâind îndrăgostită,Frumoasa pe care-o iubesc!Emilian Oniciuc- 19.08.2016... XXIII. PICĂTURI DE FRAGI, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Picături de fragi Emilian Oniciuc- 10.11.2016 Sărutări înfierbântate
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
din casă? Îl căutați de câteva zile pe vecinul de la doi să-și mute mașina în parcare și este de negăsit? Pe la serviciu nu mai trece nimeni, nici măcar în ziua de salariu? Nu disperați, problema este mai simplă decât vă închipuiți: toată lumea s-a mutat pe pârtie și se distrează de minune! Principalul punct de atracție al acestei ierni este Arena Platoș de la Păltiniș, dar nici la Gura Râului pârtia nu este de lepădat. Spre deosebire de iarna trecută, anul acesta Arena Platoș
Unde ne distrăm iarna aceasta? by http://www.zilesinopti.ro/articole/1594/unde-ne-distram-iarna-aceasta [Corola-blog/BlogPost/97059_a_98351]
-
și alte animale sunt astăzi folosite de medicină pentru repararea unor organe bolnave ale omului, fără să apară incompatibilități. Biblia începe cu versetul: ”La început a fost Cuvântul. Cuvântul a fost Dumnezeu iar Dumnezeu este Cuvântul”. Nici nu vă puteți închipui cât adevăr adevărat conține această frază. Cuvântul este o formă de energie iar Dumnezeu este energia însăși. Arma sa este fulgerul, mai eficient decât o bombă atomică. Fulgerul nici măcar nu poluează deși produce uneori incendii devastatoare. Natura, cu excepția omului, a
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1397038554.html [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
cel al Adinei Cantacuzino! Zis și făcut! Atunci însă a intervenit tata și a spus : "Dece numai după tatăl tău? Vreau și după tatăl meu!" și cum bunicul rosenkranz se numea Leopold armîn, mi s-a adăugat și Arminia. Vă închipuiți ce ar fi fost să mă cheme Adolfina, în lumea post- adolf-hitlerista ,plus Leopoldina? Aș fi fost cel mai trist și nefericit copil din ...bucurești! Așa am fost însă mulțumită de numele mele,desi rîvneam la diminutive,iar ai mei
NUMELE DIN FAMILIA NOASTRĂ- ISTORIE ȘI ANECDOTE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1442952836.html [Corola-blog/BlogPost/381827_a_383156]
-
cifră. Dublură De o viață mă caut și încă nu m-am întâlnit cu mine însumi. Am dat mâna cu mulți indivizi care s-au recomandat: Sunt tu! N-am recunoscut însă în ei nicio trăsătură din cel care îmi închipui că sunt. Pe unde oare o fi umblând, făcând fel de fel de năzbâtii, care mă discreditează probabil în fața oamenilor, pramatia aia căreia eu de fapt i-am fost dublură? Anatol Covali Referință Bibliografică: Matematică Dublură / Anatol Covali : Confluențe Literare
MATEMATICÃ DUBLURÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1457591346.html [Corola-blog/BlogPost/363404_a_364733]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR- 2 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul 3 Cum află Iarna de nemulțumirile supușilor săi Și-au luat de grijă oamenii. Nu și-au închipuit ei cât de nemernică este această împărăteasă și cât de ticăloși slujitorii săi. Umblau tot mai multe zvonuri cu privire la fărădelegile acestora, care i-au torturat pe cei care s-au dus la palat, i-au ucis sau i-au aruncat
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
că?... - Păi... au scăpat câțiva. Au spus la alții... ăia... altora... Și uite-așa! Acum toți cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee? țipă împărăteasa, ridicându-se turbată. Așa stau lucrurile? Începu să alerge agitată de colo-colo, urlând: - Ce-și închipuie supușii mei că îmi risipesc diamantele pe ei pentru că sunt frumoși? I-am izbăvit de noroiul și murdăriile Toamnei. Mi-am risipit florile prin păduri, pe gardurile și pe geamurile lor. Toată zestrea mea de pietre scumpe am împrăștiat-o
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
treflă, având cel mai mic naos pe care l-am văzut vreodată, de un anume farmec, parcă are înmagazinată în memoria pereților, smerenia credincioșilor de odinioară. Iconostasul, peretele ce desparte naosul de altar, a fost renovat, extins mult în lateral, închipuind brațele crucii, pregătite parcă să îmbrățișeze cerul cu o putere mai mare decât i-ar îngădui corpul. Lângă această bisericuță, a fost ridicată biserica din cărămidă, mai încăpătoare, ce servește drept lăcaș de cult și închinăciune pentru locuitorii de azi
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ipotestii_mitici_elena_armenescu_1371022678.html [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
Grecu, a avut inspirația să realizeze un ansamblu care simbolizează trecerea din tărâmul realității în cel mitologic, printr-un calup de lemn așezat sub trei „schelete” piramidale, urmat de trei porți ale inițierii, Lângă fiecare poartă este câte o reprezentare închipuind munte, pădure, apă întocmai ca în basmele noastre populare, pe care copilul Mihai le ascultase, în serile lungi de iarnă, când viscolul ori ninsoarea lină stăpânesc acest ținut feeric, parcă desprins din poveste, călătorind și pe alte tărâmuri, cu eroii
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ipotestii_mitici_elena_armenescu_1371022678.html [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
14 iunie 2015. cât îmi doresc să-ți spun, să iți aduc aminte... de acel ieri de dincolo de timp, când nu aveam nevoie de cuvinte, când cerul ne veghea în asfințit. eram doar noi, pe-o margine de lume, întrebători, închipuind povești, rugându-ne la stele fără nume ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau, când ochii încă nu-nvățar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Citește mai mult cât îmi doresc să-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfințit.eram doar noi, pe-o margine de lume,întrebători, închipuind povești,rugându-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunești.doar sufletele noastre își vorbeau,cănd ochii încă nu-nvățar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
din rugi prea înălțate către soare, căzute scrum pe nopțile-mi puștii. căci ochii tăi nu căutau răspunsuri, nici adevăruri dincolo de zări, ci contemplau în liniște apusuri și răsăriturile oglindite-n mari. tu, demiurg la margine de lume, un vrăjitor, închipuind altare pentru iubiri și stele fără nume, pierdute de credință, în uitare, m-ai strâns din vânt, în fiecare noapte, m-ai întregit cu-atâta prețuire, înțelegând că dincolo de șoapte e pulbere de dor și rătăcire... trecuți de timp, acum
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
zi,din rugi prea înălțate către soare,căzute scrum pe nopțile-mi pustii.căci ochii tăi nu căutau răspunsuri,nici adevăruri dincolo de zări,ci contemplau în liniște apusuriși răsăriturile oglindite-n mări.tu, demiurg la margine de lume,un vrăjitor, închipuind altarepentru iubiri și stele fără nume,pierdute de credință, în uitare,m-ai strâns din vânt, în fiecare noapte,m-ai întregit cu-atâta prețuire,înțelegând că dincolo de șoaptee pulbere de dor și rătăcire...trecuți de timp, acum vibram că
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
visele. Am păstrat câteva scrisori. Pe hârtia îngălbenita, cuvintele sunt la fel de vii. Le-am ținut, cred, peste timp, pentru că pur și simplu nu am putut să le frâng, să strivesc acele nerostiri așezate cu drag. Atunci nu mi-aș fi închipuit că oamenii vor ajunge să-și tasteze gândurile. N-am mai găsit de mult emoția pe care o trăiam când primeam pe furiș, într-o pauză la scoala, ori înainte de a pleca spre casă, o bucată de hârtie plină de
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
visele.Am păstrat câteva scrisori. Pe hârtia îngălbenita, cuvintele sunt la fel de vii. Le-am ținut, cred, peste timp, pentru că pur și simplu nu am putut să le frâng, să strivesc acele nerostiri așezate cu drag. Atunci nu mi-aș fi închipuit că oamenii vor ajunge să-și tasteze gandurile.N-am mai găsit de mult emoția pe care o trăiam când primeam pe furiș, într-o pauză la scoala, ori înainte de a pleca spre casă, o bucată de hârtie plină de
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
17 ianuarie 2014. cât îmi doresc să-ți spun, să iți aduc aminte... de acel ieri de dincolo de timp, când nu aveam nevoie de cuvinte, când cerul ne veghea în asfințit. eram doar noi,pe-o margine de lume, întrebători,închipuind povești, rugandu-ne la stele fără nume ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau când ochii încă nu-nvatar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Citește mai mult cât îmi doresc să-ți spun,să îți aduc aminte...de acel ieri de dincolo de timp,când nu aveam nevoie de cuvinte,cănd cerul ne veghea în asfintit.eram doar noi,pe-o margine de lume,întrebători,închipuind povești,rugandu-ne la stele fără numene amăgeam cu gânduri nebunesti.doar sufletele noastre își vorbeaucand ochii încă nu-nvatar-a plânge....îți amintești cum se chemau?cum încercau apoi să se alunge...că doi copii ce-n joacă se pierdeau.dar
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
atras odată atenția un enoriaș cu alură distinsă care sta în genunchi ascultând cu evlavie slujba. Avea o privire blândă, smerită și mi-a fost greu să recunosc în el pe Valer, demonizatul. Mă uitam la el cât a îmbătrânit, închipuindu-mi de câtă suferință avusese parte zicându-mi că la rândul lui, tot așa trebuie să mă fi văzut și el pe mine. După slujbă, stăm de vorbă. - Am suferit mult. Gândul rău a căzut asupra mea ca o piază
VALER DEMONIZATUL de ION UNTARU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Valer_demonizatul_ion_untaru_1331038653.html [Corola-blog/BlogPost/348394_a_349723]
-
de căutare. - De căutare? - Da, un om poate face aproape orice vrea, iar dacă vrea, poate căuta, iar de caută, descoperă. - Ce descoperă? - Pe Dumnezeu bineînțeles, iar Dumnezeu e liniște, bucurie și toată frumusețea pe care mintea umană nu și-opoate închipui, dar ar vrea. - Oare de ce unii nu cred? - Hm...probabil pentru că le e teamă să recunoască faptul că există cineva mai presus de om, ca prima variantă. Un alt motiv ar fi că, în lumea asta s-au inventat atâtea
FĂRÂME DIN PALATUL DE CLEŞTARI de RALUCA SANDU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Farame_din_palatul_de_clestari_raluca_sandu_1347705847.html [Corola-blog/BlogPost/343906_a_345235]
-
că A FĂCUT CEVA, indiferent cât, mai mare sau mai mic, mai important sau mai puțin important, mai frumos sau mai urât pentru unii poate: Dar A FĂCUT! Pe de altă parte deși nu avem o cifră exactă, ne putem închipui cu toții, cam cât de mare poate fi mulțimea de actori care s-au întrecut în a-i memora scrierile frumoase, a-i juca rolurile pasionante, sau a-i recita poeziile splendide, multe − tot așa ...„kilometrice”. Un bun prieten de-al
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_cam_ce_lasam_in_urma_oare_.html [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]