232 matches
-
ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept pe piept tot apăsînd, Gură pe gură mușcînd ȚÎțîșoare dezvălite.” Lirismul corporal este, aici, mai Îndrăzneț. Conachi sugerează bucuria trupului Înfierbîntat. El lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
comparabilă cu cea a unui basm, care, fără de formula introductivă, ar putea trece ușor drept o narațiune realistă. Ni se îngăduie accesul la mecanismele generative ale unei povești, care, deși pare fantastică, nu este decât istoria unui spectacol teatral. Mesajul încifrat al acestei povești a fiului de negustor, dincolo de valențele propriu zis moralizatoare ale textului, ar fi acela că teatrul nu este o joacă oarecare, ci marele joc al regilor. 2.4. Satanismul caragialian Promițătoarele și totuși începuturi timidele de ,,carieră
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în discuție (comparativ) poeticile "vechi" și "noi" ale parodiei. Multitudinea exemplelor ne-a convins că acest fenomen literar dispune de o conștiință de sine "întotdeauna la lucru", care i-a permis să-și creeze o lume proprie (cea a textului încifrat), în calitatea sa de literatură de grad secund: pe de o parte, constantele parodice ale romanului din epocile în care ele au cunoscut un grad maxim de dezvoltare (aflându-se în atenția publicului larg și a teoreticienilor/ criticilor etc. atât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unde, nevoită, le spune oamenilor legii că fiica e plecată la Paris. Mama cere fiicei să nu se întoarcă în țară, chiar de ar fi să audă că nu mai este. Corespondența, când în română, când în limba franceză, extrem de încifrată, dă de furcă securiștilor însărcinați cu urmărirea doamnei Ecaterina Bălăcioiu. Traducerile extraselor ce fac obiectul muncii organelor de urmărire reflectă naivitatea interpretului. Doina Jela copiază o asemenea traducere: "Eu deschid de douăzeci de ori pe zi fereastra. Grădina mea suspendă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nemăsurat îndrăzneala de a fi năzuit la o iubire peste fire. Numele său - precizat încă din titlu - îl predestinează limitelor, sugerând circumscrierea întrun univers inferior (criptogama - specie de plante inferioare, ciuperci), dar și firea lui introvertită (gr. crýptos - ascuns, tainic, încifrat). Contrastiv, numele lui Enigel (engel, în limba daneză, înseamnă înger) reliefează aspirația spre celest, spre lumină. Deși mirele poienii este gata să se sacrifice pentru visul lui de iubire (Dacă pleci să culegi / Începi rogute cu mine), Enigel refuză „însoțirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lirismul absolut, fără tangență cu realitatea imperfectă. ÎNCHEIERE În final, toate aceste simboluri interferează, întrun cântec larg de mare modernitate. Destinele eroilor și simbolurile asociate fiecăruia creează o rețea de sensuri stratificate, a căror menire este aceea de a comunica încifrat, alegoric, experiențe ontologice și cognitive fundamentale care pot alcătui chiar „povestea poetului“ (N. Manolescu). - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime: zâmbind - surâzând; odată - cândva 2. În secvența selectată, cratima are rolul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ale lui Wittgenstein că Russell va înțelege studiul său nu au renăscut în urma acestor discuții. Wittgenstein a acceptat totuși propunerea lui Russell ca acesta să scrie o introducere care va favoriza acceptarea spre publicare a unui manuscris extrem de condensat și încifrat, aparținând unui autor cu totul necunoscut.13 Textul pe care Russell îl va produce, în prima parte a anului 1920, va confirma ceea ce pentru Wittgenstein era deja destul de clar, și anume că judecățile lor asupra a ceea ce conferea însemnătate acestei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Repercutarea misterului în conștiință, tipic proces preocupant, va fi totdeauna pentru gânditorul sistematic, pentru poeți și savanți, pentru orice ființă interogativă motiv de călătorii în fără timp sau peste timp, în ceea ce preexistând (ipotetic) se divulgă sub forma unui fascinans încifrat. Pentru Paul Valéry, opera unui poet e "un fragment perfect constituit dintr-un edificiu imaginar" (Variété, I). Limbaj eminamente codificat tinzând spre completitudine, confesiune cu reverberații specifice vremii, poezia contemporană participă cu mijloacele sale la intelectualizarea emoției; viața și demersul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală era singura strălucire pe care o percepeam în această artă a cuvântului inspirat, obscuritatea ei mi se părea o axiomă. Veneam, fără îndoială complexat, de la țară, fascinat de abstracțiunile încifrate ale lui Mallarmé și Valéry, descoperind abia acum tonul oracular al lui Hölderlin și "măsurile de aur" ale lui Goethe: cum aș fi putut să nu reacționez extrem de contrariat de această spectaculoasă dar și jignitoare "coborâre" a temelor poetice în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că nu se mai poate împarte". Lui Hegel, dialectician al categoriilor, orientând finalmente spre "spiritul absolut", spre Idee ca expresie ultimă deasupra timpului legat de materie, i se dedică în Elegii interludiul Omul-fantă; în destinul acestuia, total contradictoriu, se recunosc, încifrate, motive existențialiste surdinizate: "Omul-fantă face înconjurul lumii / și există numai cât să ia cunoștință / de existență". Ori: El adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se devorat de ea..." Dintr-o perspectivă ca aceasta, de realități psihofizice incongruente, omul-fantă (despicat, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"" (Interviu, în Dacia literară, 20004, nr. 1). Trimiteri în clar la taoism, la Platon, la mitologia Heladei, la "anabasa" și "catabasa" ori la repere pioase (Rosarium, Mirungere, Apocalipsis, Metanoia), se învecinează cu trimiteri încifrate, difuze; iscoditoare, repezi, privirile se mută de la "Regina din Saba"spre "vălul Mayei" sau spre rostandiana "Princesse lointaine" ori trec de la "Cetatea Soarelui" (a lui Campanella). la "Graal", la "Walkyria" sau la "Unicornul" cantemirian. Nu numai că poetul umblă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urmă, este imaginea din anii debutului, acel aliaj simpatetic de gingășie, de dezinvoltură cvasi-infantilă și de feminitate glorioasă. Un Descântec de ploaie, mostră antologică în notă patetic-jucăușă, ține de mentalul întâiei tinereți; nici un pic de sfială erotică, nimic vaporos ori încifrat, dimpotrivă o exhibare francă a farmecelor vârstei; nimic din angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Baladă, Pastel, Imn, Romanță ori Idilă sunt niște variațiuni cu totul libere; un poem e Rugăciune, altul Bagatelă, altul Epigramă (în sensul elin, originar, de inscripție). Cutare Baladă cu ecouri barbiene e, în realitate, o "Vedenie" în sintaxă ermetică, minuțios încifrată. Balada poetului de duminică, suită de distihuri alerte, nu e deloc baladă, ci confesiune hilară: "Eu sunt poet de duminică, / La haina mea roz am o mânecă de duminică // Albastră, cealaltă vernil. / Eu scriu doar în luna april // Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
uitate cu timpul, pavate cu blocuri de piatră vulcanică. Piesă antologică, acest Cântec încredințează că, în momentele lui calme, fantezistul era un patetic, un tandru. El, cel atât de obișnuit să demitizeze, se abandonează, aparent, unei melancolii erotice, dar sensul (încifrat) e acela al inserției cuplului în moarte. Ipoteticul drum făcut împreună nu vizează (cum ne-am aștepta) calea spre un dincolo izbăvitor, ci ajungerea lângă "ceștile de ceai"! Trimiteri pararetorice (cești, farfurii, covrigi), simple detalii de ceremonial parodic, sunt destinate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea-i interioară. Că în mitologia sa din primii ani chipul mamei deține de departe prioritatea, că din trei poezii una are ca impuls generator
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe încifrarea expresiei, amintind de interdicția rostirii numelui șarpelui, tocmai pentru a face posibilă destrămarea legăturilor nefaste: "Terliță, / terliță, / prinde peliță, / peliță de os, / carne de tereac, / tereacul de leac. / Cine ap`-a be, leac a ave."368 Recitativul magic, încifrat, redeschide drumul existențial înspre lumea arhetipală de dinaintea creației, nepătrunsă de fiorul păcatului: "Canate conopate congapate / Corban cruce, / Cruce-n cer, / Cruce-n pământ, / Hulduc fă-l în sus, / fă-l în jos de la pământ, / Leac să fie" 369 sau "Meletică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
principii comunitare 3. Un alt aspect propriu poeziei acestei perioade este ceea ce s-ar putea numi, printr-o forțare a termenului, vizionarismul. Nu putem vorbi despre o poezie de formulă profetică cum ar fi poezia lui Goga deoarece tonul sibilinic, încifrat, întors în simbol, lipsește. Poetul este mai degrabă un herald care anunță blazoanele luptătorilor încleștați în dispută, precizând sensul devizelor de pe scut. Totodată efortul liric tinde spre imaginea viitorului, a noii lumi, care se naște prin descoperirea propriei conștiințe, a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
algebric legănate". În poezia lui Leonid Dimov, obiectele se metamorfozează ca la suprarealiști; dar fără să-și piardă, parcă, determinările reale. Asistăm, mai ales în volumul "A. B. C.", volum de selecție la o evoluție de la formula barbiană, de la simbolistica încifrată, la formula alegorică a horelor argheziene; de la lumea interioară a propriului eu la "cea exterioară a adevărului", cum spunea Apollinaire. Fără să facă cronică, poetul știe să ne sugereze într-un context fantezist sau fantastic faptele existenței, fără să uite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
luminii este legată de glezna piciorului lui Hermes și-al omului. "În mitologie, Eleusis era orașul unde regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe Triptolem, fiul lui Celeos în misterele germinației și ale fertilității"3. Forma fixă, ușor încifrată alternează cu versul despletit, ca-n poemele-manifest ale avangardiștilor: Haideți înlăuntru, nu vă mai zgâiți pe geam,/ Că-ncepe reprezentația./ Cu scamatori de Galbad, cu motocicliști de Dalmația/ De când așteaptă la bairam/ Străbunul știrb hipopotam./ Și chiar vărgatul prinț jaguar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care eu mă feream." "Rodul 1 se constituie ca un simbol inclus în motivele citate (dragostea, viața, moartea, timpul, trecerea lui etc.), dar și cu largi deschideri spre sentimente aflate sub imperiul suferinței: singurătatea, insatisfacția, senzualitatea, răul, spuse direct sau încifrat, cu o tulburătoare simțire. Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca moartea-n care toate/ se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
raportate la exigență. Toate acestea constituie numai unele aspecte ale problematicii acestei poezii. Poeții citați aici, în majoritate, nu și-au găsit un timbru liric propriu, oscilând între formula deschisă, clasică, sau cea a poeziei de notație, și o versificație încifrată, adeseori în forme fixe. Astfel, la Gr. Hagiu descoperim universul poeziei tradiționaliste: pământul, strămoșii, sămânța, nunta, dar și lupta cu tensiunea ideilor, încifrate în simboluri ce ne trimit la N. Stănescu, la Gh. Tomozei. În cele cincisprezece volume, acest poet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țărână/ Împrejurul roții olarului/ Venim de departe lovindu-ne./ Nu ne chema, nu ne opri, nu ne opri, nu ne întoarce/ Căci noi suntem de ieri și de ne vei striga, nu vom auzi". Alegoria se vrea încărcată de simboluri încifrate, pentru ca la sfârșit să ne dea o cheie simplă: botezul ursitoarelor reprezintă o a doua naștere: "Căci dacă am spune că s-a întors născut/ În timp ce era/ înseamnă că s-a născut de două ori". 20 "Cum au trăit cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nemăsurat îndrăzneala de a fi năzuit la o iubire peste fire. Numele său - precizat încă din titlu - îl predestinează limitelor, sugerând circumscrierea întrun univers inferior (criptogama - specie de plante inferioare, ciuperci), dar și firea lui introvertită (gr. crýptos - ascuns, tainic, încifrat). Contrastiv, numele lui Enigel (engel, în limba daneză, înseamnă înger) reliefează aspirația spre celest, spre lumină. Deși mirele poienii este gata să se sacrifice pentru visul lui de iubire (Dacă pleci să culegi / Începi rogute cu mine), Enigel refuză „însoțirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lirismul absolut, fără tangență cu realitatea imperfectă. ÎNCHEIERE În final, toate aceste simboluri interferează, întrun cântec larg de mare modernitate. Destinele eroilor și simbolurile asociate fiecăruia creează o rețea de sensuri stratificate, a căror menire este aceea de a comunica încifrat, alegoric, experiențe ontologice și cognitive fundamentale care pot alcătui chiar „povestea poetului“ (N. Manolescu). - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime: zâmbind - surâzând; odată - cândva 2. În secvența selectată, cratima are rolul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]