233 matches
-
unde, nevoită, le spune oamenilor legii că fiica e plecată la Paris. Mama cere fiicei să nu se întoarcă în țară, chiar de ar fi să audă că nu mai este. Corespondența, când în română, când în limba franceză, extrem de încifrată, dă de furcă securiștilor însărcinați cu urmărirea doamnei Ecaterina Bălăcioiu. Traducerile extraselor ce fac obiectul muncii organelor de urmărire reflectă naivitatea interpretului. Doina Jela copiază o asemenea traducere: "Eu deschid de douăzeci de ori pe zi fereastra. Grădina mea suspendă
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Ține totuși să releve, teoretizând cu subtilitate, specificul literar al textului dramatic - legile lui, deosebite față de proză și poezie - și militează pentru cunoașterea prealabilă a acestuia, încât la reprezentare spectatorul să poată compara drama cu punerea ei în scenă, sensurile încifrate și dezlegările scenice refractate. P. raportează continuu arta spectacolului nu numai la arta literară intrinsecă textului de la care se pornește, ci și la domeniile implicite ale viziunii, precum fenomenologia, filosofia culturii, istoria, sociologia și antropologia. Nu e uitată funcția teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul april). Atent de fiecare dată la „compoziție”, M. posedă o veritabilă știință a limbajului poetic ce poartă adesea conotații încifrate: „Tovarășii tăi/ cu capete de lup sau de câine/ cu urechi monstruoase și cu ochi scăpărători/ [...] în desișurile ceva mai îndepărtate/ fără a avea totuși prea mult din aspectul/ altădată atât de negrelor păduri nibelunge” (Vis cu Pan). Surprinde adoptarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
farurile ațintite-asupră-mi, / venea ca un tăvălug pe toată strada, / dar rămăsese tot acolo, nemișcat, / deși prinsese o viteză de neînchipuit. // cum însă era singurul tramvai spre momfa / nu puteam să-l ratez.” (p. 27) Toate certitudinile căutate devin ambigue paradoxuri, încifrate iluzii, precum două oglinzi așezate față în față în care gesturile pot fi definite și prin ipostaza lor complet opusă. Absența se resimte la fel de intens, numai că poetul a aflat între timp că punctul de împlinire nu e stabil, că
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
artistic din rândurile celor de rând, să insiști critic asupra detaliilor biografice comune cu ale tuturor celor de rând, și nu asupra valorilor estetice singulare ale operei și asupra individualității profilului celui care a creat-o. Apoi, pentru că, chiar așa încifrată cum este și mai ales cum pare să fie, biografia lui Tudor Arghezi e, totuși, cel puțin parțial, descifrabilă. Nu prin documente de arhivă și prin mărturiile contemporanilor care l-au „cunoscut”, ci îndeosebi prin informațiile conținute în ceea ce aș
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
ales noaptea și un prim răspuns ar putea fi că, după o anumită oră, îmi simt veghea nocturnă ca pe o altă formă de somn, cu o multitudine de scenarii imaginative relevîndu-se progresiv“. Cu toate că urmarea e o divagație atît de încifrat subiectivă, încît pe traseul ei e dificil a-l mai urma. „Veghea nocturnă“ n-ar fi altceva decît „o redare spontană și necondiționată de nici un factor exterior a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
uăi?", întreba unul; "dau oi, uăi", confirma altul: și uite așa s-a născut doina-doina, cîntec dulce, cînd te-aud, nu m-aș mai duce). La toate acestea a mai contribuit și poezia din cîntecele bătrînești, greu de priceput, cam încifrată, iar omul la necaz sau la bairam numai de eseuri și hermeneutică n-are timp; cum să înțelegi lesne și, mai ales, să-ți meargă la sufletul chinuit de dragoste pentru cadîna din seraiul de la Istanbul, cînd lăutarii și ciobanii
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
exploziv teoretic este jocul lui Cantemir - depsitat cu finețe de Adriana Babeți - între dialog și român, adică între două opțiuni formale simptomatice pe planuri largi, depășind simplă departajare între genuri literare sau între mătrițe pur formale. În fine, scrisul codat, încifrat, cu avataruri și funcționalități multiple în literatura română, pînă la zi. Cantemir se dovedeste un maestru al acestei strategii rafinate, pe care o rodează expert și după aceea, în Istoria ieroglifica, o transcende în chip original fără a o părăsi
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
ale temelor celor patru fugi bachiene: Similitudinea dintre pluralitatea numerică a sunetelor tematice deduse din simbolul alfabetic bachian, componentul viețuirii (65 sunete) și “norma” viețuirii (65 ani), ca întreg raportat la ansamblul opurilor sale, poate fi interpretată ca o autosimilitate încifrată, reperabilă în aria complexă de reprezentativitate numerică a existenței. Referințe cu privire la similitudinea numerică a temelor de fugă, a sunetelor aferente raportate la vârsta finită bachiană (65) și la simbolul B-A-C-H (transpus) sunt prezente în ambele volume. B-A-C-H, prin simbolul sib-la-do-si
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
discuție despre zestre, la exclamația „buni patruzeci!”, celălalt răspunde automat „cu urma cinzeci...”, II, 6). Un fragment de dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului secret dintre cei doi coțcari sunt integral codificate, cu elemente provenite din limbajul colocvial comun, prin schimbare de sens. De fapt, par și mai codificate astăzi, când expresiile au ieșit din uz. Dialogul care cumulează formule
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
trebui pentru o perioadă interzis prin lege. Intențiile lui Nicolae Sinești, exprimate în prefață, sunt onorabile, splendide, sublime, dar poetic vorbind sinistre. În ipostaze megalomane ( "o Rază Sfântă / miluindu-mi cuvintele", " Citește cartea mea"), poetul oficiază pe altarul poeziei prorocind încifrat ( autorul chiar a editat și un CD cu versuri în propria lectură): "Un pat de țărână / Un căpătâi de vise... O cergă de speranță; Culcuș de veghe, - / împruncirii. / Vă strig de aici, - / din vatra timpului, / Cu ce-a fost / și
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
pentru că ar fi fost util de văzut cum a fost primită de critica literară de la sfârșitul anilor '80 această poezie rămasă fidelă marilor modele și aflată în răspăr cu moda poetică a timpului. De factură expresionistă, posedând o "exuberanță narativă încifrată" (Monica Pillat), în care imaginile - unele foarte violente - se revarsă în torente, copleșind cititorul, poezia lui Radu R. Șerban este una a întrebărilor fundamentale privind locul și rostul Eu-lui poetic în construcția proteică, atotcuprinzătoare și uneori contradictorie a Universului. Sinele
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
a cercetat lucrări de specialitate cu o nesfârșită râvnă, atent la cel mai neînsemnat detaliu, care putea să deschidă o fereastră ipotezelor sale privind tainele viorilor. Studiind schițele viorilor construite de Stradivarius, a gândit că acolo trebuie să se afle încifrată taina care stă la baza sunetului inconfundabil al viorilor maeștrilor italieni. Și, pentru a da consistență științifică cercetărilor proprii, în 1977, la 57 de ani, soțul meu și-a luat doctoratul cu teza «Cercetări despre bazele fizice și tehnice ale
Agenda2003-29-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281269_a_282598]
-
decât atât, departe de a fi stridentă, această viziune se infiltrează foarte subtil, însă vădit conștient și voluntar. Interpretarea iepurilor ca fiind rămășițe de mentalitate a Uniunii Sovietice apare ca un mod potrivit de asimilare a acestui simbol poetic și încifrat din romanul lui Ștefan Baștovoi. Iată un fragment cheie al romanului: " - Nu moare iepurele! Nu moare niciodată! Iepurele nu poate să fie mort! - Tu, Edmundîci, se vede că nu posezi sensul cuvintelor. Ce vorbă-i asta? Cum să nu moară
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
ar fi materialitatea la care tinde această proză aparent de atmosferă, barocă, estetă, artificială etc. Un comentator se referea undeva la caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
Sergiu Filip este alcătuită din șocuri continue și șocul este acela care nu lasă loc realului, adică interesului pentru real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios și nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și, uneori, cruzimea și violență imaginilor care rup membrana nucleului și izbucnesc, fierbinți, în afară. Dorința de a scrie și de a se proiecta în ideal
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
sângele ei cald pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă lacrima ta înger grijă a preapuținul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard ochi deschiși de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului stâng vestește venirea celor cu trupuri nevăzute răcorii îi simt respirația coapselor tale patul nupțial sapă canale prin
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
poate avea drept urmare firească hai-ku-ul imediat următor "era ea existența: un electrod înfipt în corpul meu". Următorul volum (cel din 1990) apare sub titlul de Întoarcerea în viitor. Poemele se lungesc, se transformă în veritabile discursuri scrise într-o limbă încifrata, amintind încă de aruncarea mallarmeană a zarurilor. Apar uneori "traduse" în acest idiolect unele din credințele optzeciștilor, jocul de cuvinte insinuându-se necruțător: Atâta concret mă face să vărs;/ vărs vers". Ceață și aură este un experiment, un pariu cu
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
către Monica. Fiica își iubește părinții, chiar divorțați, cu egală măsură, identificându-se, după moartea tatălui, întru totul cu feminitatea maternă. Greutățile tinerei se ghicesc printre rândurile mamei, ce-și poartă durerea „ca pe o intoxicare de nevindecat”. Limbajul scrisorilor, încifrat și utilizând abundent antifraza, transmite poezia unei rupturi ce fortifică dragostea dintre protagoniste. Mama trăiește, cum spune deseori, închircită, tulbure și oarbă. Se teme ca nu cumva „porumbița neagră” să-și piardă demnitatea în Paris. „Fii egoistă superb”, îi cere
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
a sa sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în calitatea sa de reflectare a ființării, ci au condus-o către peisaje noi ale interiorității omului, fie și bizar încifrate, labirintice, absurde. Emoția estetică, ghioc în care răsună marea ființei, e o inevitabilă, decisivă instanță de control în materie de artă. Iată opinia lui Merleau Ponty: „Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
e un "soare ascuns", mai puternic decât acela manifestat (ca în poemul Egal). Foarte multe din piesele volumului sunt poeme de dragoste, deși în absența iubitei constant invocate. Iubirea constituie esența, doar un prilej pentru eterne interogații neliniștite, pentru tatonarea încifratei ecuații a sorții: Unde sunt zilele bucuriei,/ Iubito?/ Părul tău a crescut ca un văl/ Între mine și tine/ S-a ridicat timpul/ Ca un dragon/ O liniște prea mare/ Ne-a copleșit/ Cu o tăcere/ Asurzitoare/ Lăsându-ne înfiorați
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
de alcătuirea debilă a spiritului uman ca să nu suporte prea mult adevăr spus dintr-odată, iar Hristos le spune: „mai am multe a vă spune, dar nu le puteți purta“ (Ioan, 16,12). Prin urmare, în miezul parabolelor, dincolo de forma încifrată a înțelesului lor, stă o intenție de menajare a minții apostolilor. A vorbi în pilde e un mod de a le cruța fragilitatea. Mai mult, e o garanție că adevărul ajunge la urechile lor. Ca un om să fie receptiv
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
Ivire-a lunii cu-o figură vană. Indescifrabilă-i și cotidiană Și mai presus de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate Enigme ce sîntem, multiplă, una. E o imagine perpetuu vie, Ce omului destinu-i hărăzește, Cînd se înalță ori se prăbușește, Ca numele-i adevărat să-l poată scrie.
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Ah, mort și dric!“ Minunat! Constrânsă formal, imaginația capătă aripi, afirma autorul cărții, aflat atunci (1969) la a nu știu câta bravadă patafizică în suita inaugurată la inițiativa lui Boris Vian, căruia i-au urmat toți discipolii întru scrisul nostim încifrat, anapoda ca un palindrom sau avar până la minimalism și la lipogramatică, din grupul OuLiPo (ca în cazul romanului cvasi-polițist Dispariția, cu o vocală lipsă, cu un tip dispărut căutat cu înfrigurată spaimă și având ca motiv principal vidul, lipsa, non-ființa
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
definitiv, nemaifiind negată de spirite bine anacronice ca N. Iorga, M. Dragomirescu, Gh. Bogdan-Duică, care l-au șicanat pe poet, creîndu-i o atmosferă ostilă mai bine de un deceniu (anii douăzeci). Placheta de versuri a lui Fîntîneru dezvăluie o poezie încifrată, aglomerată de simboluri criptice, de mitologie și de presimțiri ale morții, care îl ține încleștat. E o poezie greu lizibilă și fără fior. Poate că și-ar fi găsit un drum al său spre împlinire. Din păcate, în 1942, Fîntîneru
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]