346 matches
-
în fabrică dacă voiam să-mi dau examenele de clasa a X-a!Ă, excluderile mele din facultate?! Numai că, de „data aceasta”, la a „doua ieșire din social”, acum eu eram artizanul, „regizorul spectacolului”, de parcă aș fi fost cumva înciudat, ca un real regizor de teatru, că „nu mi-a ieșit de prima dată” sau, pur și simplu, dorința unui „nebun” de a-și „ritma” existența, de a „împiedica” Hazardul, zeul brutal, insidios și atotputernic al destinelor noastre, să ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, stând pe vine, aduna galete într-o găletușă viu colorată. Era o fetiță. Absorbită în ocupația ei, nu a ridicat capul când a trecut pe lângă ea. Ceafa ei delicată culegea ultimele raze ale soarelui ca un caliciu. Fermecat și înciudat totodată, gândesc eu, de singurătatea locului, își continuă expediția în direcția sanatoriului de tuberculoză osoasă, cutezător ridicat pe un promontoriu, deasupra mării. Pe terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru preparativele de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
zău că nu te-aș crede. Da' ia zi-i: "musafira", cînd te-a întîlnit, nu ți-a dat cu ceva în cap? Nu. S-a scuzat că n-o să-mi mai poată cumpăra pick-up. "Un dobitoc, mi-a spus înciudată, s-a găsit să reclame că ouăle sînt stricate..." La care eu, zîmbindu-i cu candoare, i-am replicat: "Dobitocul ăla am fost eu". Acum, "musafira" servește la raionul de pîine. Îmi face mare plăcere să cumpăr pîine de la ea: răscolește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a fi acolo, printre rânduri. Nu vom vorbi nici despre vârsta lui, însă vă puteți imagina, dacă țineți neapărat, un bărbat între două vârste, nici prea tânăr și dornic de a lua viața peste picior, dar nici prea bătrân și înciudat, așa cum se întâmplă de multe ori, fiindcă nu a făcut în trecut tot ceea ce și-ar fi dorit să facă. Înălțime medie, figură comună, îmbrăcăminte sport, încălțăminte comodă, potrivită pentru plimbările lungi ale personajului nostru pe care îl vedem acum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am învins, acum pot să mă transform în altă piesă și o iau de la capăt! Se văzu ridicând pumnul în aer, desfăcând degetele și arătând semnul victoriei pereților trași pe sfoară. V-am făcut, degeaba scrâșniți cu măselele de cărămidă, înciudaților! Ideea îl făcu să râdă. Ce absurditate, pereți înciudați. Înciudată putea să fie doar Amalia, atunci când el uita să mai ajungă acasă, preocupat la modul extrem de deranjant (pentru ea) de pariurile sportive. Sau în serile în care urmărea meciurile de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
piesă și o iau de la capăt! Se văzu ridicând pumnul în aer, desfăcând degetele și arătând semnul victoriei pereților trași pe sfoară. V-am făcut, degeaba scrâșniți cu măselele de cărămidă, înciudaților! Ideea îl făcu să râdă. Ce absurditate, pereți înciudați. Înciudată putea să fie doar Amalia, atunci când el uita să mai ajungă acasă, preocupat la modul extrem de deranjant (pentru ea) de pariurile sportive. Sau în serile în care urmărea meciurile de fotbal american și bea bere după bere, poate din
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și o iau de la capăt! Se văzu ridicând pumnul în aer, desfăcând degetele și arătând semnul victoriei pereților trași pe sfoară. V-am făcut, degeaba scrâșniți cu măselele de cărămidă, înciudaților! Ideea îl făcu să râdă. Ce absurditate, pereți înciudați. Înciudată putea să fie doar Amalia, atunci când el uita să mai ajungă acasă, preocupat la modul extrem de deranjant (pentru ea) de pariurile sportive. Sau în serile în care urmărea meciurile de fotbal american și bea bere după bere, poate din dorința
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
s ar fi refăcut mai re pede. Doar așa îi dăduse indicații lui Bobo: s-o cheme pe Clara! Numai că, între timp, Clara dispăruse. — Cum dracu’ îi găsești pe toți și numai de Clara nu dai? îl întrebă Eduard, înciudat și chiar agasat de presiunile indi recte făcute asupra lui, care-l obligau, mai devreme decât ar fi dorit, să iasă din cochilie. Poate apare sau te sună totuși... Tre buia să ne întâlnim aici de 1 Mai, ce naiba... Rosti
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un străin și să discuți cu el lucruri intime, legate de tine? Clara se obișnuise de aproape cinci sprezece ani să discute doar cu domnul Ionescu. Și, uneori, doar cu gândurile ei, atunci când se privea în oglindă. Acum se simțea înciudată și de-a dreptul nemulțumită. Făcuse atâta drum de pomană, zburase degeaba, fără nici un folos, consumându-și aiurea puțina ei energie, și acum iar avea să stea cu emoții până ajungea acasă. Mai bine ar fi stat dimineața acasă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dédu În schimb doué flori galbene, féré frunze. Șasa vru sé și le cearé Înapoi, dar cineva Îi trase un bobîrnac peste cap și, pîné se dezmetici Șasa, florile au dispérut În mulțime. Rémase cu cele doué flori galbene, foarte Înciudat, uitîndu-se neliniștit În jur, ca sé nu fie cumva prin preajmé Sonia, sé-l vadé cu florile acestea urîte. Dupé ce Ii mai trecu ciuda și vézu cé Sonia nu apare de nicéieri, se gîndi cé poate ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
te-am avut, fraiere!". Portarul nu găsește nicio replică, iar asta îl scoate și mai mult din sărite. Îl înjură, făcând spume la gură, dar fochistul iese pe poartă râzând mai departe și se pierde imediat prin mulțimea de pe bulevard. Înciudat, Petrică intră în odăiță și iese rapid cu sticla de rom. O desface și trage un gât serios. Mă uit un pic la el și îmi dau seama că am soluția. Ideea e formidabilă era să scriu genială, dar modestia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am io grijă dă tine, țigan bozgor provenit care ești, tu cu mă-ta aia șantalie și cu tot neamu' tău dă 'andicapați!" Nici nu trecuseră trei sferturi de oră de când plecase nea Vasile, pe jumătate vesel, pe jumătate cam înciudat și boscorodind, că apăru Petrică. Anton se uită la el cu gura căscată: Da' ce, băi, fraților, nu mai aveți somn? V-a cuprins pă toți doru' dă muncă?". Ce dor dă muncă, bre? Mi-am uitat niște chestii p-acia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din șoc, bărbatul întinse mâna, timid, după paharul cu vin. În acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai vine... Nu înțeleg, Bică. De ce nu intră niciodată și la mine? Vine numai noaptea, în timp ce eu dorm și oricât m-aș strădui să stau trează parcă îmi aruncă cu praf de adormit. Mă prinde somnul și mă trezesc dimineața înciudată, fără să mă pot bucura de jucăriile lăsate în jurul bradului. Tu pricepi ceva din asta? Uite, a fost la Dan, acum a intrat la Ema și să vezi că la mine iar nu vine, dar mâine dimineață cei doi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
surpriza nu se încheia aici. Urma dansul, acel dans a cărui tematică Luana se chinuise, îndelung, s-o găsească, pentru că Dan nu era afon doar la cântat, ci și la dansat. Lipsit de ureche muzicală și greoi, ea îi striga înciudată: Ce-ai să te faci, băiatule, când te vei însura? Îți vei lăsa nevasta să danseze cu altul? Nimeni nu-ți cere să fii Fred Astaire, dar nici să-ți miști picioarele nu ești în stare? Numără: Un', doi, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din familie. În prima zi de martie, Ștefan veni să le scoată în oraș. Aniela se repezi în brațele lui Radu și nu voi, cu nici un chip, să meargă la plimbare fără el. Se rățoi la Ștefan și-i spuse înciudată: Tu de țe poți ță merți ți tăticul meu nu? El are mai multe dlepturi decât tine! Îi lăsă, pe toți, fără replică. Radu încercă fel de fel de explicații dar fetița nu voi să mai accepte minciunile cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i dea nici măcar un evantai pentru ceremonie, darmite un ospăț. De vreme ce era Anul Nou, stătea așezat pe colțul unei platforme de lemn, Împreună cu ceilalți servitori, adulmecând și mâncând plăcinte de mei coapte cu legume - o delicatesă rară. Se Întreba Înciudat: „Oare mama mea și Otsumi mănâncă și ele plăcinte de mei acum, de Anul Nou?“ Deși cultivau mei, Își amintea multe sărbători de Anul Nou când nu avuseseră plăcinte de mâncare. Ceilalți din jurul lui bodogăneau: — Diseară, stăpânul o să aibă musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
masă din sala de lectură nr. 1 [...] temător nu numai pentru ceea ce citesc, dar și, mai ales, pentru ceea ce scriu (s.n.)”. Cartea a fost oferită unei edituri la începutul anului 1962: „Mi-a fost primită (deși cineva mi-a spus, înciudat, că n-am făcut decât să transport «bomba» în clădirea de pe Bd. Ana Ipătescu) și am fost sfătuit să aștept o deschidere”. Z. Ornea explică și motivele pentru care lucrarea era tributară unor interpretări specifice perioadei de început a comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și ne-a arătat-o/ chiar aici în pod pe furiș// o așteptăm mereu pe Oona și câteodată mai ales vara/ parcă auzim vocea ei subțire sub nucul din fața/ casei noi strigăm bucuroși vine vine Oona iar/ ea ne răspunde înciudată niciodată nu mă vedeți/ și sunt mare și eu de mult". Din ciclul așa cum a fost, dedicat acestui personaj cu numele unei fetițe cu dispariție neașteptată, și care nu este alta decât copilăria, de al cărei gust nimeni nu se
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
punea deja hîrtie în imprimantă. — Tata făcea foarte mult sport! am spus eu dintr-o dată. A ridicat o privire întrebătoare. Nu știu, am zis desfăcînd brațele a neputință, voiam doar să spun că făcea foarte mult sport. Cu un gest înciudat, căpitanul a pornit imprimanta. Am semnat depoziția, l-am condus pînă la ușă. — Îmi dau seama că sînt un martor jalnic, i-am spus. — Toți martorii sînt jalnici, a răspuns el. Am meditat o vreme la acest aforism. În fața noastră
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
dar după ce muriseră i-a denunțat în romane pentru păcate pe care le ascunseseră (sau nu) în timpul vieții, fără ca aceste păcate să-i fi atenuat iubirea sau stima față de opera sau de persoana lor. Explicația trebuie căutată în mâhnirea profundă, înciudată, în furia care-l cuprindea văzând că personalități valoroase își pot irosi darurile și-și pot pierde chiar viața pentru că n-au fost în stare să se stăpânească, să-și înfrâneze viciile, să-și dea seama că-și datorează și
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
a ajuns în dreptul meu, a explodat: Da sculați-vă în picioare, nu vedeți că e o delegație străină!". După care a intrat în amfiteatru urmată într-adevăr de mai mulți indivizi neautohtoni, dar care nici americani nu păreau a fi. Înciudat că-i ascultasem, fără să vreau, ordinul, sărind în picioare, am interpelat-o la ieșirea din sala de curs: "Doamnă, chiar dacă era o delegație străină, puteați să vorbiți frumos, fără să țipați!". Îmi aduc aminte perfect că m-am adresat
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi de-amoruri inegale, nepăsătoare și iuți, de junețe, pe urmă înciudate, siluite, apăsate de vremea călare, astfel că din ele și din ei, oameni cu neputință de strîns la un loc pe la care a trecut aceeași femeie, se face o poveste de dragoste și de putere, poți scrie, și-acum, proză
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
iarba se subțiaseră noi/ stăteam în cerc și vorbeam despre Oona"; "o așteptăm mereu pe Oona și câteodată mai ales vara/ parcă auzim vocea ei subțire sub nucul din fața/ casei noi strigăm bucuroși vine vine Oona iar/ ea ne răspunde înciudată nicio-dată nu mă vedeți/ și sunt mare și eu de mult". În scenele reiterate, cu graficul lor liniștitor, deodată se strecoară virusul stranietății. Lucrurile scapă de sub control, copiii fac ochii mari, lentila fotografică tremură puțin: "nici în seara aceasta n-
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
cu fesul pe cap. Mă socoteam un răsfățat. Alții, pe vremea aceea, dormeau cu căciulile. încă un motiv, fesul nopților mele, să îmi strunesc scrisul. Chiar premiat fiind. Abia aproape de stația autobuzului mi-am dat seama că nu am căciula. Înciudat, m-am întors să o iau. Cine știe ce necaz mă mai așteaptă în ziua aceea. La serviciu deja era un telefon de la D.R.P. să trec urgent pe la Uniune. Eram programat de dimineață, unul câte unul, să venim și să luăm banii
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]