1,026 matches
-
nuri la amiază ispită pe seară căldură în noapte și sevă de viață (sânii) zece furnici ce-nvață de mici s-alinte sau să strângă rod, să-nchipuie o cruce, să poarte-un inel, să fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424155117.html [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
afumat la ochi, ca să nu-i scape evenimentul. Ca de obicei, fetele admiraseră pozele, că doar nu poți licita orbește, ca în săptămîna brînzei, cînd se mărită proastele cu te miri care neghiob. Fiecare dintre ele avea mărunțișul pregătit, buzele încleștate a hotărîre, voința de fier și ambiția pe măsura importanței evenimentului. Singura dintre ele, care mai avea vagi ezitări în privința deliciilor oferite de acei masculi superbi, era micuța ștorfi Evrika, pe care o striga unul din cadă, ca să-l frece
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_pusilor_de_portelan_49_52_ioan_lila_1339754507.html [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
destul, nu trebuie să intri tu cu mașina în șanțuri din cauza vitezomanilor. Se făcuse tîrziu și aprinsese farurile, se mai destinsese puțin și, cînd a sunat celularul, l-a apucat plină de sine cu mîna dreaptă și stînga și-a încleștat-o pe volan. Era Gabriela. Disperată. Plînsă. Cu vocea sugrumată de emoție! Vino repede, s-a întîmplat o nenoricire. Și Adelina a apăsat pe accelerație, nervoasă. Doamne, ce s-o mai fi întîmplat? Inginerul Marcu fusese arestat de poliție cu
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_pusilor_de_portelan_49_52_ioan_lila_1339754507.html [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
și acolo unde-mi va fi hărăzit să ajung până la urmă. Datorită vremurilor pe care le-am trăit alături de familia mea în mod firesc m-am aflat alături de ei și inevitabil, ne-am bucurat ori am suferit sau ne-am încleștat de viață uniți pentru a putea să răzbatem mai departe. Astfel, datorită faptului că tatăl meu a fost ofițer de marină și a refuzat ca să continue războiul alături de ruși, eu am rămas cu amintirea constantă a originii mele sociale de
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1418364087.html [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
vieții sale pe pământ. Muribundul primi repede confirmarea că soarele se afla ridicat deasupra dealului, aproape de lungimea unui băț de prăjină. Era atât de aproape de semnul destinului, încât bătrânul avu timp doar să-și ridice mâinile pe piept, să-și încleșteze degetele unele întraltele, să respire adânc de trei ori, în timp ce două lacrimi simetrice i se prelingeau pe obrajii dezgoliți de carne, dar luminați îndeaproape de nouă lumânări tremurânde... Referință Bibliografică: CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂȚ DE PRĂJINĂ
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_cand_soarele_se_va_ridic_gheorghe_parlea_1388084515.html [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
crâncene lupte și de sângele pierdut, Din vremuri în care românii,înfrățiți se ridicară Și își apărară glia, și graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilorde ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați șfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a
TIMPUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1446398015.html [Corola-blog/BlogPost/353288_a_354617]
-
sergentul. Rivalul său, cu gând ascuns și cu prilej de-nfăptuire acum, sub ațâțarea văpăii din sângele lui fierbinte, îndreaptă pușca spre hoțul de lemne. Duhul cel vinovat de dragoste oarbă nu putu fi stăpânit de flăcăul-ostaș. Mâinile sale erau prea încleștate pe unealta morții, dincolo de puterea lui de stăpânire. Degeaba l-a prins de armă Dumitru, cu singura-i mână liberă. Că n-apucase a răsturna în lături hrana focului ce-avea să-i gătească merindele de praznic întru pomenire. Glonțul
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Duhul_vinovat_al_dragostei_razboiul_i_gheorghe_parlea_1332596619.html [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
Mulți rătăcim pe cărări de timp care nu sunt ale noastre. “Te iubesc” este nu numai sărutul inimii, el poate fi sărutul vremii tale, el poate fi cărarea ta de viață, poți fi tu în viitor. Atingerea buzelor fierbinți, gura încleștată-n unire, atingerea mâinilor, iar degetele fremătând pe rotunjimi și-n pântec simțind dorința vieții, prin poarta lumii, poate fi o altă revenire din raiul de unde am fost izgoniți. Nu uita, iubirea nu uită că prin ea transcezi. La izvorul
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Iubesc_nesfarsitul_din_tine_viorel_muha_1331229446.html [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
și încuietoarea lui, că știam că s-a blocat ieri noapte, răspunse agentul, continuând să observe partea dreaptă a drumului public cu toate clădirile și mișcarea cetățenilor pe trotuar, mai atent fiind să-și ascundă zâmbetul ironic. Șeful echipajului își încleștă maxilarele vizibil pentru a se abține să nu înjure, precum simțise că-i dictează primul impuls. Se calmă, reduse viteza de deplasare și opri pe dreapta, regulamentar, după ce semnaliză ambele manevre. Se întoarse pe scaun să-l vadă bine pe
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1406223185.html [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
de un electism impunător în muzica mondială! În vechea sa istorie, muzica Rusiei denotă afinități afective cu nobilitatea mesajului artei: pacea, iubirea, bunătatea. Pod magistral peste primejdii, ea a avut și are brațe întinse pentru îmbrățișare, dar, uneori, și mâini încleștate pe arme! Nu sunt în lume coruri ca cele rusești, cu așa amplitudine, acel fulger, acel tunet, acea poetică...! Numai ele se poate spune că sunt în raporturi de investigare a văzduhului, ca șoimii. Atât de înalt și cu inocuitate
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428721935.html [Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]
-
nu e deloc un lucru simplu minunății ascunse-n poșetă dreptul trupurilor la artificiu și joc desene pe un vas grecesc ca să fie adorabilă îi ajunge să fie ea însăși bărbații suflă și acum în palmele ce le-au stat încleștate pe armele vânătorii chiar și aici pe scaunul frizerului te-ajunge perfecțiunea radarului m-am înfruptat din măreția lumească din semănătura pământească dar mi-a fost mereu foame” Ioan Dragoș Referință Bibliografică: POESIS-Ioan Dragoș / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 by http://confluente.ro/Poesis_ioan_dragos_al_florin_tene_1375005606.html [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
Drăgan e o artistă care are pe umeri elitre diafane ale muzicii, are în sân izvorul armoniei și metaforei cântecelor alese, ale căror fântânițe șopotesc în vis, are o raclă sufletească în care începe priveliștea cerului, are un munte care încleștează între creste și poală, pământul și cerul, tânjitori și unul și celălalt ai universului sonor pe care-l aprinde și-l și înfrigurează muzica. Dida Drăgan e artista care cântă o muzică ușoară foarte grea! Și adorabilă! Cântecele Didei Drăgan
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398226814.html [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
comori, Din lumina-n toate pusă. Verde, galben, ruginie, Valsul lent spre vechiul lut Frunze cergă-și țes tăcut Roditoare năsălie. Peste toate nou lințoliu Se așterne argintiu, Vânt pe post de vizitiu Și troienele fotoliu Albului care învinge Timpul încleștat în geruri. Din încremenite ceruri Se pogoară iarna, ninge! 01.11.2016 *** Referință Bibliografică: Roditoare năsălie / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
RODITOARE NĂSĂLIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1478326192.html [Corola-blog/BlogPost/372729_a_374058]
-
pe buza lui - înfricoșată de groapă . Știm bine: v-ați iubit . Luându-ți inima în palmă, fără să ne spui, te-ai furișat la început de toamnă să vă-ntâlniți . Erați prea reci; cu mult peste măsură . Sufletele s-au încleștat și furișându-se au găsit între stele căldură . În fiece zi mă-ndemn să v-aduc lumină, iar trupul Lui și-al Tău le încălzesc, din adânc, cu aburul sufletului meu . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Poezii de Ion I.
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1364743310.html [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
cuvinte. De aceea, când a văzut-o la întoarcere pe Anneliese în curtea lui Berni cu burta la gură, îi venise la început să pice din picioare de uimire. Isprăvind lectura scrisorii, simțise cum o gheară de fier, rece, îi încleștează inima. Nu ți-e bine? îl întrebase neliniștită Ingrid, văzându-l că se chircește cu mâna la piept. Cred că vom avea ceva probleme cu casa, îi spusese el, evitând să dea amănunte despre suferința lăuntrică ce-l încerca. Se
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Vals în doi Pornim la vals împreună pe petalele timpului Cu fețe diafane transfigurate de dor. Buzele se ating,dansând sfios, Fremătând de splendoarea atingerilor timide. Mă cuprinzi în brațele tale dornice de îmbrățișări, Rămânând încleștați în magia primei priviri. Mă strângi la pieptul tău în care sălășluiesc dorurile - furtuni și mari calme deopotrivă, Mă porți cu pași siguri spre plaje însorite, în care pescăruși înaripați despica zările neobosiți, Mă învălui în plasă ta și mă
VALS IN DOI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1430974322.html [Corola-blog/BlogPost/369593_a_370922]
-
Folosiseră drumul amenajat pentru mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. Mira se oprea des
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1470598945.html [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
dacă n-ar fi fost o smuncitura a volanului la stânga..mașină care venea cu viteză spre mine m-ar fi lovit din plin.Pentru o clipă mi-am simțit inima sarindu-mi din piept și Mâna Neagră mi s-a încleștat pe gat.Nici măcar nu am țipat. Și-mi mai este frică de liniște. Deși iubesc linistea.Dar liniștea ...normală ...cea tulburata de zumzetul unei albine,foșnetul unei frunze...strigatul unei păsări pe care n-o cunosc...râsul unui copil. Liniștea
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Mana_neagra.html [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
auzeau, îl loveau și-l târau ca pe o cârpă și Marian își prinsese capul în palme, auzise el acolo la carate că trebuie în astfel de situații să-ți aperi organele vitale, luase deci capul între mâini și-l încleștase, simțea doar la ceafă, când cădea din scară-n scară, câte-o lovitură, un fel de zdruncinătură, aiuritură- atât avusese timp să gândească- la maică-sa și la bunică-său care-i spusese să-și vadă de treaba lui că
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ingerii_si_demonii_revolutiei_ion_ionescu_bucovu_1355767235.html [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
reînvie, Divinul din Trecut! Prin sufletul ca jungla, se dezgolesc poteci Și se dizolvă mușchiul, pe ziduri de Cetate Cu Dacia cea sfântă ne-ai botezat în veci, Jar Etern străluce, cu biruinți purtate! Pe Sică mâna dreaptă mi-o încleștez curbat Simțind tăișul rece, cum îmi pătrunde-n sânge, Ființa-mi clocotește, cu Dor de mult uitat Țărâna ta mă arde, Lup Alb, în mine plânge... An Prema Aanandha Copyright 14 Noiembrie 2016 © Referință Bibliografică: MARELE LUP ALB, DIVINUL / Antonela
MARELE LUP ALB, DIVINUL de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1480405454.html [Corola-blog/BlogPost/372975_a_374304]
-
cu Dumnezeu și cu semenii. Ne rugăm pentru noi, pentru familia noastră, pentru prietenii noștri, chiar și pentru dușmanii noștri, cerând de la Dumnezeu anumite binefaceri sau mulțumind pentru cele primite. Însă, cei mai mulți dintre noi suntem victimele unei societăți care ne încleștează în ritmul infernal al activităților cotidiene, părând că nu mai este loc de rugăciune... În altă ordine de idei, rugăciunea isihastă ne fascinează și ne luminează pe toți întru aleasă liniștire, așa cum numai Dumnezeu a rânduit să primim darul de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/despre-rugaciune/ [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Și tot așa pe vreo trei pagini și-a pus cenușă-n cap, cerându-mi în final doar să-l vizitez împreună cu băiatul, să-l vadă și el cum arată, insistând să nu-i fur măcar această bucurie. Cu fălcile încleștate de furie am luat un petic de hârtie, pe care am scris cu majuscule doar atât: DUMNEZEU NU DOARME NICIODATĂ! Și m-am semnat. I-am trimis-o, în speranța să mă lase-n pace pentru totdeauna. Iar scrisoarea lui
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485462044.html [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
piciorul pe ultima scară, cea mai senină. Am reținut lumina care mă călăuzise, să-i învăț puterea de a se dărui și s-o rog să șerpuiască până spre primele mele cuvinte, să le înghețe în adevărul care mă tot încleșta și care mă durea odată cu trecerea mea printr-o Sahară plină de ploi, veșnică și nepăsătoare. M-a privit cum străbăteam aleile rătăcite în oglinda lunii și mi-a atins sfoara de mătase pe care urcasem să deznod inima agățată
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Sa_mi_trimiti_magnoliile_toate_gina_zaharia_1332069172.html [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. CÂRTELI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Cârteli Steluța CRĂCIUN Gata, toamna asta vine mai decisă să despoaie-n suflet, să despoaie pomi, se-ncleștează frunza, ultimă proscrisă, se umple pădurea de fatidici gnomi Frunza asta pală, ultima din vară, răsucită-i Doamne ca în suflet vina că-mi uit rugăciunea-n fiecare seară, și cârtesc adesea și-Ți găsesc pricina. Nu-nțeleg prea bine
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mine mai adânc cuțitul, rana e deschisă; când pustiu e-n juru-mi să înfrunt - pe cine? În pădure, Doamne, frunză ți-s, proscrisă. Citește mai mult CârteliSteluța CRĂCIUNGata, toamna asta vine mai decisăsă despoaie-n suflet, să despoaie pomi,se-ncleștează frunza, ultimă proscrisă,se umple pădurea de fatidici gnomiFrunza asta pală, ultima din vară,răsucită-i Doamne ca în suflet vinacă-mi uit rugăciunea-n fiecare seară,și cârtesc adesea și-Ți găsesc pricina.Nu-nțeleg prea bine sacra Ta gândire
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]