202 matches
-
întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că lupta se sfârșise, înainte de a se fi decis un învingător. În curte, lumina întrupată zăcea ca un hamlet fricos. Eu mă adăposteam în tranșeele nopții. E dragostea mea un osuar pentru combatanții lucizi. Poem de dragoste
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
carte Uneori cantitatea acordă valoare precum orice exasperare. Lîngă Gilort Nori plutind impasibili pe zări precum versuri albe izvorul se usucă precum o pată de cerneală ieri o furtună de puncte și virgule a doborît un nuc. De vară Furnici încleiate-n mierea Soarelui flori mai înalte decît dealul miresme de nuc ce se zbat cum o aripă pămîntul răgușit pe limbă cum apa linia funicularului șerpuind la-ntîmplare pe cer deasupra creștetelor noastre-nmărmurite așa începe vara și nu se mai
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
Emil Brumaru Pentru Absurdica Doamne nu mă părăsi Ia-mă-n miezul de lumină Al soarelui și ți-oi fi Rază îndulcind rășină Pe trunchi moale de femeie Lin topindu-i-o în suflet Ramurile să se-ncleie Între ele-n cuibul umed Și s-o bată frunza-n carne Pînă o să-i cînte sînii Fluturii să se răstoarne-n Luciul unghiilor mîinii Cîtu-i roua preț de-o zi Dată-n clocot și-n suspine Doamne nu mă
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12044_a_13369]
-
Emil Brumaru Doamne, născocește-mi rostul. Am umblat destul ca prostul După coapse de femeie Ce se-ncleie și descleie Fără nici un fel de cheie. Și mi-am străduit dorința Prăbușit lin sub catrința Lelei ce-și rînjea ființa. Și ne-am dus, Doamne, ne-am dus, Călători precum Iisus, Tot pe apele din sus: Eu poet cu
Epigramă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10253_a_11578]
-
al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
e dată de incapacitatea de-a articula atitudinile obișnuite, logica relațiilor, cutumele comunicării nu printr-un program al dereglării ci măcar printr-o reținere asumată reflex. Absurdul pare a veni de la sine. Intenția unui omagiu adus lui Mihai Șora se încleiază în pasta delirului: „cel mai frumos păr/ pe care l-am văzut vreodată/ nici măcar chip/ nu avea.// dar nici eu/ mîini/ care să-l fi putut/ mîngîia”. Firul poemului cedează. Un talmeș-balmeș de frînturi îl cuprinde, ca și cum un ins turmentat
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
nici cu nepăsare, nici cu slăbiciunea atacată, imediat, de insuportabila milă fără iubire. În schimb, cu nevoința unui truditor, avînd supunerea înțeleaptă a împovăraților, mai nobili, în tristă necîrtirea lor, decît cei care-i împovărează: "Mîna cu care înnod și înclei/ slova stîngace, ruga amară,/ îngeri o țin ușor de subsoară,/ ca să nu tulbure marea tristețe a ei."( Spovedanie). Semnificativă, pentru o anume pregătire a sufletului reavăn de munca ce-au să-i facă uneltele, e Curăție: Stărui cu palme înalte
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
de belle-époque. În interbelicul ,târziu" avea deja blazon. Prin '60 -'70 era, precum Minerva, ori Eminescu, umbra listelor de ,apariții". În '80, dimpreună cu ,magazinul" ei de cărți, se cam făcuse legendă, de-acum. Friguroasa casă cu odoare. Cartea Romînească încleie azi, vechilor ei mușterii și poftitorilor mai noi, coperte lăcuite și tinere. Relansată de Polirom, a publicat de curînd primele șase romane de, să zic așa, serie nouă: Tainele inimei, de Cristian Teodorescu, Un an în Paradis, de Liliana Corobca
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
Destinate trasării sau crestării discurilor semiconductoare (wafers) p/st ex 8464.90.20 -- Pentru prelucrarea produselor ceramice p/st 20 8464.90.80 -- Altele - 20 84.65 Mașini-unelte (inclusiv mașinile pentru bătut cuie, de prins cu scoabe, de lipit, de încleiat sau pentru alte asamblări) pentru prelucrarea lemnului, plutei, osului, ebonitei, materialelor plastice dure sau a altor materiale dure similare: 8465.10 - Mașini care pot efectua diferite tipuri de operații de prelucrare, fără schimbarea uneltelor între operații: 8465.10.10 -- Cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
alt registru, și anume acela al epilogului cu capul greu și stomacul revoltat: tulburea trezire de a doua, a treia, a patra zi. Nu înălțarea impetuoasă a spiritului, zborul imaginației băutorului, sentimentul de putere eliberată de constrângeri, ci, vai!, gesturile încleiate de după, senzația penibilă de rău fizic și micime sufletească. Sentimentul de ratare retrăit periodic, scufundarea, iar și iar, în mlaștina unei condiții deplorabile. Prozatorul șterge, cum spuneam, marcajele. Senzațiile fizice au și o rezonanță morală, iar valorile cu majusculă sunt
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
tehnicii d-sale mergînd pînă la răsucirea patetică. Aceasta îi izbutește formal la fel de bine ca și witz-ul: Trec prin tunel și luminez cu sânge / acest coșmar forând subsoluri / prin roca unui timp ce nu mai curge // în lanțuri prins și încleiat în noduri / Plângân-du-și amnezia lumi întoarse / pe dos adună în gamele sila Coduri // oculte ard sus și jos sub metatarse / Pânze de somn acoperă vagi chipuri / de somnambuli cu sufletele arse // E-un miros de stătut și de nisipuri / ca
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
a primit Globul de aur, un premiu Bafta și Oscarul pentru cel mai bun rol masculin -, ci constituie chiar palpitul sangvin al petrolului. Totul este năclăit în petrol, un muncitor strivit de o ustensilă, este tras afară ca o rîmă încleiată de mucilagii, precum în scena "botezului" lui Eli care este tăvălit prin petrol de către Daniel într-un acces de furie. Daniel este un personaj complex, rădăcinos, contorsionat, amestecînd tandrețea pentru unicul său fiu cu cruzimea, intolerant și abuziv, o forță
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
ridicat de jos, ți se lipiseră blugii de pielea picioarelor, fiindcă erau plini de sînge. Cît de incredibilă a fost lovitura bastoanelor și a paturilor de pușcă asupra trupului! Cîtă simțire ai mai fi putut avea cînd tălpile adidașilor se încleiaseră în bucățile de creier risipite pe jos! Așa-i că am dreptul să plîng? Puțin mai încolo de locul în care strigam, îmbărbătîndu-ne unii pe alții și încercînd să nu ne oferim inconștienți bătăii armelor ucigașe, un fetid miros de
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Ar trebui o scrisoare fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
și cum mai e pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși, de sticlă rece, umpleam rezervorul de cauciuc al stiloului chinezesc, mîngîindu-i cu gingășie pompa umflată setos. De mult nu mă mai spălam. Peste cerneala uscată se încleia deja alta proaspătă. Căpătasem un fel de mănuși sinilii. Și continuam, continuam, șoptindu-mi nedumeririle, înnobilîndu-mi tristețea în litere caligrafiate pe foi veline. Îngerii nu erau pretențioși, nu doreau marea cu sarea, nici lacul cu caimacul, nu... ci izvorul rotund
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
cu adresantul necunoscut, în cutiile blindate ale blocurilor, anunțînd în fiece apartament situațiunea anormală: toamna!!! Afară se topeau untos, frișcant, acoperișurile caselor, într-o căldură groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate tîrîte clandestin întru enervarea demnităților
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
Emil Brumaru Interpretează Radu Beligan Nu-mi lustruiește sufletul c-o cîrpă Muiată-n untdelemn de fluturi groși Nici o iubită. Se încleie-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
un astfel de nenorocit, cu revolverul? . - Oh, nu! Și asta e respingător. Un văr al meu, îl știi tu, s-a împușcat în tâmplă. Și acum mă cutremur când îl văd înaintea ochilor cu gaura de la cap, întins pe covorul încleiat de sânge. . - Atunci ce recomanzi dumneata, maman! Întrebă amabil și ironic totodată Pomponescu. . - Otrava, domnule. Sunt atâtea toxice care înlătură și chinurile nenorocitului și trista priveliște pentru ai săi. Pomponescu, sorbind o gură de lapte, zise cu umor: . G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
etapă extrem de importantă... ― Suntem în pericol? ― Nu, nicidecum! Momentul e important mai mult pentru religia populației de clone, decât pentru întreaga noastră lucrare... Crey flutură din mâini într-un gest disperat, menit să-l oprească pe Isidor. Gura îi era încleiată într-o prăjitură cu cremă de melasă și nu putea vorbi. Într-un târziu, reuși să articuleze: ― Nu înțeleg de ce insiști asupra caracterului religios al întreprinderii noastre. Isidor, rotunji un cerc cu degetele împreunate ale mâinii stângi. ― Pentru că așa este
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini. Ține-ți gura, ai priceput? Trebuie să vorbesc cu omul ăsta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
I-a poftit iarăși pe cei doi bărbați la noi acasă, dar acum fără neveste și pe masă n-a mai pus altceva decât sticla cu rachiu. Au turnat pe gât toți trei pahar după pahar, până când li s-a încleiat limba, gângăveau și vorbeau vrute și nevrute, iar tata era mai gălăgios decât cei doi la un loc. Își povesteau întâmplări din război, își spuneau glume porcoase și nici unul din ei nu voia să înceteze nici cu băutura, nici cu râsul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și pupitrul pentru partituri. El era făcut din vergele subțiri de metal și abia își păstra echilibrul, încât mă miram cum de nu se răstoarnă sub apăsarea unei muzici așa de grele. Mama freca arcușul cu o piatră lăptoasă. După ce încleia astfel sunetele, lua vioara și o punea sub bărbie. O putea ține fără să-și folosească mâinile. De fapt, cred că mama ar fi putut să gătească și să-și poarte vioara în același timp sub bărbie. În locul unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi, asta! Ești jidan, un jidan împuțit! Ai încleiat totul, măscăriciule, nenorocitule! Uite ce-ai făcut cu pernițele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]