3,113 matches
-
laolaltă. În jurul meu, interiorul mașinii strălucea precum chilia unui magician, lumina fiind mai scăzută sau mai intensă în funcție de cum îmi mișcam eu ochii. Cadranele de pe tabloul de bord îmi iradiau pielea cu acele și cifrele lor luminoase. Carapacea consolei, planurile înclinate ale tabloului de bord, marginile metalice ale radioului și scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aveau nevoie de bani pentru a duce o viață prosperă și mulțumitoare. Societatea Ladakhi se baza pe cooperare și ajutor reciproc. [...] Cu cât guvernul se implică mai mult în activitățile satului de dragul «dezvoltării», cu atât se simt sătenii mai puțin înclinați să se ajute singuri. Ulterior, „efortul guvernului indian de a industrializa regiunea Ladakh a determinat bărbații să-și părăsească familiile din regiunile rurale ca să devină salariați la oraș. Deoarece lumea contemporană îi recunoaște numai pe salariați ca membri «productivi» ai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
într-o epocă cu atâtea crize, prăbușiri la bursă și falimente, a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite între planurile lucioase, diferit înclinate. Ceea ce vreau să multiplic e imaginea mea, dar nu din narcisism sau megalomanie, cum s-ar putea crede: dimpotrivă, pentru a ascunde, în mijlocul atâtor fantasme iluzorii, adevăratul eu care le pune în mișcare. În acest scop, dacă nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
traducătorul fantomă. Pe Cititor îl sâcâie niște coincidențe misterioase. Mi-a povestit că, de o bucată de vreme, din cele mai variate motive, i se-ntâmpla să întrerupă lectura romanelor după câteva pagini. — Poate vă plictisesc, i-am spus eu, înclinat ca de obicei spre pesimism. — Dimpotrivă, sunt constrâns să întrerup lectura tocmai când devine mai pasionantă. Abia aștept s-o reiau, dar când deschid cartea pe care cred că am început-o, mă trezesc în față cu o carte complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa, cum de lucra într-un magazin de bijuterii? Evident, nu exista nici un motiv plauzibil pentru care să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei. Din interiorul întunecat al casei ieși bunica, îmbrăcată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet, și altele albicioase. Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre asta e vorba... - Da’ despre ce? se oțărăște chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera înclinată destul de periculos. Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
este timp, că nu mai este vreme?" Șeful Serviciului începu să strîngă de pe birou hîrtiile, le așeză una peste alta, era un fel de a spune că întrevederea s-a terminat, Bîlbîie pricepu, se ridică, rămase nemișcat cu fruntea ușor înclinată, ca pentru un salut politicos, semimilitar, dar nu plecă. Aștepta răspunsul. Atunci Mihail își frecă obrazul, se bărbierea zilnic, dar de la o vreme avea senzația că e mereu neras, ,,ăă, cum să-ți spun eu dumitale, am o informație sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
locul unde fusese adâncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. Vântul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într‑o vineri, mormântul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decât la Îngropare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mărci poștale, mai la bătrânețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata‑i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea râului, unde se aflau Înmormântați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atâta repeziciune Încât orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decât tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrâneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la pământ, mergând aproape de‑a bușilea; iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau, abia auzindu‑i răsuflarea stăpânită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe cei trei, adică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
momentul în care perdelele obturatorului sunt deschise. Sistem autofocus (AF) - sistem de focalizare automată, bazat pe măsurarea distanței de către un senzor optoelectronic aflat pe aparat. Sistem SLR - mod de vizare a aparatelor foto direct prin obiectiv. Cu ajutorul unei oglinzi basculante înclinate la 45°, imaginea este reflectată în prisma de vizare. Subexpunere - expunere la lumină a materialelor fotosensibile pentru un timp mai scurt decât cel necesar pentru obținerea unei imagini clare. Supraexpunere - expunere la lumină a materialelor fotosensibile pentru un timp mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
negru. Erau peste tot pânze de păianjen și șomoioage de puf pe care aș fi vrut să le ating Întruna. În camera mea, care se afla sus, la ultimul etaj, era o ferestruică. Jumătate din priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu putea să nu-i admire fluența exprimării, articularea firească a fiecărui cuvânt. Era vădit enervată, dar reușea să păstreze un ton reținut, aproape politicos. Din a Înaintat jumătate de pas, dar s-a și Întors pe călcâie, cu capul Înclinat. Scrâșnea din dinți și câteva clipe n-a mai rostit nici o vorbă. Când a deschis gura, a zâmbit din nou, un zâmbet vesel, destins, pe care Însă Adam l-a socotit Înfricoșător. — Așadar, asta faceți voi, comuniștii educați, așa-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clasă de ale lui Mick Matsoukis. Ieșită din fire, Margaret și-a ridicat mâinile și le-a lăsat să cadă pe brațele scaunului Împletit din ratan, un soi de castron ori o nucă de cocos tăiată pe jumătate, golită și Înclinată astfel Încât nu-i Îngăduia nici să stea ca lumea și nici să se Întindă, iar picioarele abia Îi atingeau podeaua. Nu mai fusese niciodată atât de tulburată ca acum, când se gândea la Adam, așa că a Încercat să și-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși, consemnată în hrisoavele marilor domnitori, de la Ștefan cel Mare care avea cramă și vie domnească la Huși, și-a mărit faima în decursul vremurilor. Crama este cel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
degrabă un vis pe care el Îl reducea la două cuvinte „baise-moi”, spuse În diverse moduri, de la țipăt la bocet, de la rugăciune la somație, dar niciodată În germană, niciodată În română, În timp ce picioarele ei lungi și puternice Împingeau În peretele Înclinat al mansardei, gata să mute acoperișul de țiglă roșie cu porumbei cu tot, În vreme ce Radu Lupu termina partea a doua Imperialului, Adagio un poco mosso, urmând să atace partea treia, Rondo. Allegro. Asta până nu demult... Bucuria lui fu scrută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alcoolizat, așa cum se prepară la barul taberei. — Obiceiul ăsta pe care-l ai să compari lucrurile din viața reală cu lucruri din film? — Ce obicei? Ei bine, zise ea, te face să pari superficial, neinteresant și... Cu buzele strânse, capul înclinat, șuvițele de păr negru căzându-i pe față, și un zâmbet fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede, pentru că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în peretele punții superioare; Fidorous se agăță de balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se ridica în zare, mi-am amintit. Mi-am amintit unde mai văzusem insula. În cabina lui Orpheus, Ian ne privea cu ochi mari, speriați, pe toți trei cum lucram. Scout și Fidorous strângeau lucrurile căzute și mobila de pe podeaua înclinată, pentru a ajunge la trapa de întreținere. Eu îmi răsturnasem rucsacul pe prici, scormonind printre haine și bocanci, și pachete de plastic cu cărți și dosare. Haide, haide. Unde ești? — Hei, ne-ar prinde bine cele ajutor, zise Scout. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și de baza cuștii cu mai multe nituri și bolțuri de cauciuc, care odinioară probabil fuseseră butoanele de stop, play și record. Când terminarăm, doctorul coborî înapoi în cabină să caute echipamentul de scafandru. Noi am rămas amândoi pe puntea înclinată, privind umăr la umăr cușca. — Nu poți coborî în apă în aia. — De ce nu? zise Scout. Tu erai pregătit să cobori în apă fără nici un fel de protecție. — Scout, e ca și inexistentă. — Pe tine te-a apărat mereu. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]