304 matches
-
de vocativ identică cu nominativul: "Eu am invatat carte, Oliviule" (AC 23, 1999, 2); "Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea vocativului pentru prenumele străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
a lui François, care, oricum, este o neige en soi!) nu se va fi schimbat în terci sau cioaflă... Rămâne,-acum, să vă trimit și tomul pe care mi-l promite "Polirom"-ul, - și tot mai lungă-i calea către-ncoa! Descopăr că prietenul dedicatoriu a uitat-o pe cea așternută, la 29/10/2000, pe traducerea din Apollinaire, La Chanson du Mal-Aimé: Lui Ilie Constantin, către finea lui Optumbre, prietenia fără umbre (fără, vorba lui Guillaume, la fumée de la cantine
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
și e cu baterii și are casete mici. O minune, și în plus poți înregistra direct pe palavragiul de la radio Luxemburg și muzica din UK top. E cu totul altceva decît magnetoafoanele TESLA sau cele rusești, căcaturile alea fără vino-ncoa. Urîte ca dracu. Rahat. Asta e mîndria lor, noblețea grupului, e din vest scula asta de radiocasetofon, de la unchiu-său. El îi trimite reviste cu muzică, discuri de ultimă oră, haine ca ale hippioților, e ca lumea unchiul și nici nu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
rezumă pe larg după relatările unui martor competent, un "distins profesor" și fost elev al criticului la Iași, în 1865, cînd (îl citează Delavrancea) "am avut ocazia d-a-i asculta conferință de la Ploiești din 1892, s-apoi de la 65 încoa am auzit-o de mai multe ori: în parlament de cinci ori și de două ori în două conferințe la Ateneul vechi". Intitulată Condițiunile progresului, conferința - așa cum o rezumă Delavrancea - atinge într-adevăr o chestiune fundamentală nu numai in concepția
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
spaime și de suspiciuni, de false spaime și de false suspiciuni, de fapt, lasă locul urgenței concrete: „La o adică, omul îi inspira mai multă frică decât căpușa. - Ce, asta-i căpușă, bre, micuță cât o furnicuță ! Ia dă-o-ncoa’ ! Se adresă apoi fetei: - Ai rachiu ori odikolon ? Are, și se porni după alcool. «Vrea să bea, să se îmbete și să-mi arunce frații peste gard». Omul se apropie de copilul suferind, clănțăni fioros căpușei din puținii lui dinți
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
atac împotriva lui Eminescu, semnat de criticul debutant G. Gellianu, Poesiile D-lui Eminescu. Gellianu își începe studiul cu un citat din Balzac. întrebîndu-se care este scopul ,Schițelor literare", răspunde: să prezinte ,critica a cîtorva din operele scriitorilor de la 1848 încoa". ,Dintre toți scriitorii cari, în timpul din urmă, s-au încercat în poezie, d. Eminescu ne atrage mai cu dinadinsul privirile pentru că-l vedem pus în fruntea Ťnouei direcțiuniť. Cînd un critic de talia d-lui Maiorescu, recunoscînd negreșit imperfecțiunile d-
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
și automobiliști, am vorbit banalități cu oamenii. Nu eram în paradis, dar, cu siguranță, nu eram nici în prăfăraia înecăcioasă a satului românesc obișnuit. Deși relativ mici, întru nimic mai spațioase decât casele de la noi, fiecare clădire avea un vino-ncoa inimitabil, sugerat de vegetația abundentă și de grija religioasă pentru curățenie. Nici urmă de crăpături în ziduri, nici o țiglă spartă, nici un centimetru de vopsea dusă. Era limpede că oamenilor le păsa de locul în care trăiau, fie că era vorba
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
casnice. Ce mai, paradisul neguțătoriei orientale pogorât la picioarele noastre! La un moment dat, am făcut greșala s-o întreb pe-o tânără cât costă haina de piele pe care-o plimba țanțoș pe braț. Oacheșă, zâmbitoare, plină de vino-ncoa, îmi șoptește confidențial: "Domnu', pentru mata, că ești client nou, e numa' o sută și jumate!" "De lei?", întreb uimit și derutat. Fata izbucnește într-un râs zgomotos, care-i dezvelește dinții strălucitori: "Dă euroi, domnu', dă euroi!" Observând că
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
sau ușor de confundat cu o alta similară, ceea ce în cele din urmă este absolut același lucru. Ingrediente comerciale (fete frumoase: Cameron Diaz - cunoscută nouă din Masca, Iubitul meu se însoară, O viață mai puțin obișnuită, Mary cea cu vino-ncoa, îngerii lui Charlie; Christina Applegate - care a mai jucat pentru marele ecran în Atacul marțienilor, Marea lovitură, Mafia sau Nașu' rade tot orașul puțin; foarte puțin suspense, cîteva mici aventuri, poante răsuflate ori numai de prost gust, un happy-end ce
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
Simona Vasilache Spunînd că "am plecat să cerc rotundul lumii", de bună seamă că nu la lumea literară s-a gîndit Ioan Codru Drăgușanu. Deși perfecta ei șlefuire de mică sferă, plutind fără să adere încoa și-ncolo, ar putea susține comparația. Pentru fiece spectator al ei, rîvnind, și poate reușind, să schimbe stalul pe scenă, "cercarea" e tot una cu plecarea cărturarului de-altădată la drum european. O asemenea partitură a privitorului privit, a cronicarului
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
Simona Vasilache Încep, ca niciodată, nu cu autorul (și, firește, cartea-i), ci, de-a dreptul, cu ,tiparnița". Îi dă, de bună seamă, locul ei doar cine scrie de literatura veche. Dar mai încoa', în vremea noastră, orice maison d'édition aproape ajunge fapt de casetă tehnică și gata. Penultima, probabil (dacă mai punem la socoteală librăria, căzută din drepturi și ea), dintr-un șir de instituții care par că nu fac o literatură
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
interesul Leului pentru sex este strâns legat de starea generală de spirit, ai grijă să iți menții pofta de viață, iar apetitul sexual va fi pe măsură. Fecioara Comportamentul sexual al Fecioarei este adesea de tipul "du-te-ncolo" - "vino-ncoa", din cauza faptului că este un semn mutabil, schimbător. Apetitul tău sexual este la cote maxime, însă de multe ori nu dai curs pornirilor carnale. Nu lasă muncă să iți afecteze viața sexuală. Ești dedicată și vrei să dai tot ce
Zodiile şi apetitul sexual () [Corola-journal/Journalistic/69067_a_70392]
-
adunare, de la hramuri bisericești la zaiafeturi mirene și five o'clock-uri cu ștaif. Istoria lui, bună-rea, cu lupte și încăierări de stradă, cu fustanele și jobene, s-a scris pe apucate, mai nostalgic ori mai sec. Și, de-o vreme-ncoa', se tot rescrie. Din tot ce-am văzut, la temă, pun deoparte, pentru acum, două cărți (dacă Bucureștiul interbelic n-ar fi o altă planetă, mai c-aș spune trei...): Cronica Bucureștilor, întocmită de Gheorghe Parusi, de curînd apărută la
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
generația 1927", despre naționalism sau despre rusofobie - ne atrage atenția și ne captivează. Până și notele sale de traducător la versiunea românească a pieselor lui Eugen Ionescu, până și P.S.-urile cu care își încheie unele articole au un "vino-ncoa" căruia nu putem să-i rezistăm. Principalul element de atracție îl constituie obiceiul lui Dan C. Mihăilescu de a regândi orice subiect, chiar și unul care a fost gândit de altii înaintea lui de sute de ori și eventual abandonat
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
unde potârnichile zburătăceau țipând și eu mi-o închipuiam pe mama în mijlocul lor ferindu-se de tata - Du-ți catrafusele la etaj mâine o servitoare pe care bunicul, fără să-i pese de noi, o apuca de încheietura mâinii - Vino-ncoa’ se încuia cu ea în cămară cu o aviditate de canar și ieșea potrivindu- și nasturele de aramă fără să știe cum o cheamă sau să observe ceașca bunicii pe farfurioară, tucanii se roteau căutând vântul dinspre frontieră și noi
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-a apucat de obraz, mi-a fost frică să nu mă sărute - Vino-ncoa’ și slavă Domnului nu m-a sărutat, mi-a dat drumul dezgustată de mine, cine-mi garantează mie că nu s-a născut și ea în târg odată cu celelalte stafii și că nu era decât o fantomă ca ele, o
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
făcând să se creadă că sângele animalului sau al mamei când m-am născut continua să picure în lighean așa că în momentul când tata - Să nu mă lași am căutat-o pe fața matale, mata care sufereai când bunicul - Vino-ncoa’ luând pușca, mata în pragul odăii, bunicul privind țintă țevile scârbit de mata - Idiotul și mata coborând pușca și plecând învins, mata trăgând în tucani și fiecare tucan un nasture de aramă închizându-ți gâtul, fiecare tucan stăpân peste grâu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
să jur că nu mă vedea, vedea acel - Stăpâne se încăpățâna asupra acelui - Stăpâne uimit de tăcere contemplând săpăliga și lăsând-o din mână, bunicul fără nici un fel de măreție cu un ochi deschis și celălalt nu - Idiotul nu - Vino-ncoa’ resemnat, nu călărea ca tata, călărea pe un catâr aproape năpârlit care șchiopăta de un picior din spate, la fel de bătrân ca și el și capabil să găsească singur cu o certitudine lentă cărările dintre lanuri, cineva care lucra pentru noi
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
războiului, piese de artilerie, coloane de pedestrași, epuizați, transpirați, răniți, cei mai mulți foarte tineri, cu pistolul mitralieră, balalaica strânsă la piept și steluța roșie pe boneta militară, trasă peste bandajul însângerat... Panică. Apoi, vodcă, «davai ceas» și «idi siuda barișnia», vino-ncoa domnișoară“... Vorbe, fraze, gesturi, o mentalitate însușită într-un război cumplit, cu toate necazurile și durerile sale, pe care cel ce le-a trăit, fie el rus sau de altă seminție, cu greu le mai uită, egalate mai pe urmă
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
acaret pentru 2 bulioane". Cealaltă e mai firească și probabil mai stabilă: prin sensul de "fleac, mărunțiș", cuvîntul se transformă în termen de desemnare disprețuitoare, injurioasă - "ăia care se cred superiori le zic la ceilalți acareți: Ťmăi acaretuleť, ia vino-ncoa!". Chiar dacă sensurile recente nu vor pătrunde în limba comună, trecerea de la "proprietăți imobiliare" la "anexe gospodărești", apoi la "chestii" și "nimicuri" e spectaculoasă și în același timp perfect coerentă din punctul de vedere al tipologiei schimbărilor de sens.
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
unul dintre spoturi, dialogul dintre organizatorul expoziției și muncitori are replicile relaxate ale stilului persiflant - "miștocăresc" - cotidian: "Hai, bă băiete, bă, mai lasă gargara, mă. Ce facem, mai stăm pînă mîine dimineață, ce facem?"; Auzi, dă-l pe Eminescu mai încoa"! - Da, șefu, da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul țepeș e abordat prin grila stereotipului Dracula, dar e și transpus în ironie provocatoare și limbaj argotic autohton: "Vezi să nu
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
mintea lui s-ar fi derulat în tot acel timp fazele venirii mele, încremenit în încordare. S-a desprins pentru prima dată de maică-sa și a alergat în întâmpinarea mea, deși ea îl chemase înapoi: «Nu, Emil, nu! Vino-ncoa’!». Sărea în jurul meu ca un cățel.” Luisa a rămas puțin pe gânduri amintindu-și de scena aceea cu un zâmbet fluturându-i pe buze, înveselindu-se dintr-odată. Apoi a adăugat: „Asta-i tot”. „Și acum, după ce i-ai îndeplinit
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
Simona Vasilache Cît ai ține-o de bine în mînă, literatura e, de felu-i, destul de jucăușă. Și, de-o vreme-ncoa, ,meteahna" asta este, pentru scrierile semnate de autori români, tot (mă rog, poate că exagerez...) ce le dorim. Să ,iasă", adică să circule, să prindă la public fel de fel, să fie, la urma urmei, citite, în cercuri (largi) unde
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
Vrancea, îmi dau demisia din calitatea de deputat. Va multumesc și a fost o onoare să fac parte din acest Parlament.”, a spus Trășculescu. Imediat după anunțul făcut de către Trășculescu, cativa deputați PDL i-au strigat: "Curaj Aline! Aline, vino-ncoa! Curaj!"
Trășculescu și-a dat demisia din Parlament () [Corola-journal/Journalistic/41086_a_42411]
-
Nu-i destul că-l avem pe Vadim, a mai apărut și strania doamnă din Nevada. Institutele de sondare a opiniei și-au făcut impecabil datoria, și deja ne-o livrează ca pe-un produs de piață plin de vino-ncoa, gata să satisfacă exigențele românilor înamorați de pere mălăiețe și cai verzi pe pereți. N-aș avea nimic împotriva unui președinte american în România. Ba chiar, așa cum visam în adolescență, nu m-ar deranja să fim primul stat american din
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]