294 matches
-
coregrafice de ansamblul de balet condus de Cornel Popovici. Cezar Ghioca este regizorul spectacolului. Compozitorul Dan Dimitriu, care asigură și conducerea muzicală semnează partiturile prologului (cu Ana Maria Donosa și Cristian Simion), ale savurosului cuplet „Am un fel de vino-ncoa” (Liliana Mocanu), ale cupletelor Cristinei Stamate (text Aurel Storin) și ale lui Vasile Muraru („Lăutarul”), dar și superba piesă cântată de Alexandru Arșinel (textul îi aparține, alături de Carmen Aldea Vlad), „Ultimul dans e al meu”. Se constată, ascultându-l pe
SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ AGREABIL, CU ARTIŞTII TEATRULUI DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376826_a_378155]
-
acum! ordonă Împăratul cu spume la gură, furios. - N-am cum să-i descui. Răspunse fierarul calm. - Cum nu poți?! De ce?! - Mi-ai zis să nu fac chei pentru lacăte, ca să nu pierd vremea. - Ce-ai spus, pârlitule?! Gâdea, treci încoa’! ordonă Împăratul din toată puterea sa. - Așa mă răsplătești pentru lacăte, zgârcitule?! urlă Marcel furios, și-și zvâcni barosul în pieptul Împăratului, de-l aruncă în ceruri și căzu peste vreo două săptămâni în magazia cu praf, de-o făcu
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
dea afară, dar dintr-o smucitură, s-a scuturat de ei, a scos un cuțit din buzunarul hainei și a început să strige cât îl ținea gura: “ Dacă are curaj vre-un bozgor să se bată cu mine, să vină încoa!” Și învârtea prin aer lama cuțitului, făcând ape-ape în lumina becului de neon. Eu am sărit să-l opresc, i-am pus mâna pe umărul stâng pe la spate și i-am luat cuțitul. “Aaaa, sare el, tu erai Mihaly? Nu știu ce
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
nu se poate numi civilizată decât numai când în sînu-i să exercită profesiunile de care am vorbit. Nu pot însă tăcea că mă văd umilit în sentimentul meu de român când văd că sânt societăți născute de 30 de ani încoa, și în sânul lor e industrie și comerț și mâne vor număra încă literile, științele și artele. Noi însă, cari viețuim de 18 secoli, avem încă să începem ca să intrăm pe calea culturei. Eu cred că, până nu vom ieși
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a fost pentru prima oară protejată. Taxele pe zahar, săpun, hârtie ordinară, postavurile ordinare și pieile tăbăcite constituiesc un câștig economic învederat. Din punctul de vedere fiscal convențiunea reprezintă un câștig simțitor; tabloul recapitulativ următor al venitului vămilor de la 1870 încoa îl probează. 1870 - 7 300 000) 1871 - 8 100 000) 1872 - 9 700 000) Tarif ad Venit meziu: 1873 - 8 200 000) valorem 8 mil. 300 000 lei 1874 - 8 600 000) 1875 - 7 800 000) 1876 - *8 200 000
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
apoi acela e că am scăpat de teroarea utilului... Pentru delict de eroare te amendez cu încă o gură de votcă... Ba nu... trecem, la whisky... Octav: Și adcă-i fals? Groparul: Domnule, dezvirgineaz-o și vedem... cîștigătoare sau necîștigătoare... Dă-o-ncoa! (o gustă) Necîștigătoare! Octav: Asta e! Groparul: Dă-o s-o duc la gropari. Octav: Nu se poate, trebuie la număr. Ce, ne jucăm?! Groparul: Numai după ce scapi de teroarea utilului... ți se rupe de toate idealurile, de toate scopurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se luptă adesea cu zel și în van, o ajung însă prea rar de-a aparținea sau de-a fi numărați măcar între cei culți; odinioară - cu deosebire în începutul secolului nostru și de la timpul de-nflorire a literaturei naționale încoa - a fost ades multă vorbă despre o cultură a inimei; astăzi se vorbește puțin despre {EminescuOpXIV 914} {EminescuOpXIV 915} ea; numai la acele amice din provinție ale lui Schiller care, prin lux francez și romane engleze, își câștigă pretensiunea de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poporul maghiar este menit a fi mijlocitor între Apus și Răsărit. Ideea nu e nouă, nu pentru întîia oară emisă. Acum vo cincizeci de ani, "cel mai mare maghiar", comitele Szecheny, a scris o carte întreagă asupra ei. De-atunci încoa maghiarii își dau toată silința s-o vulgarizeze atât în Ungaria cât și în Europa. Dar în timpul din urmă convingerea că maghiarii sunt incapabili a împlini această misiune se răspândește în sfere din ce în ce mai largi. Popor turanic, ci nu sunt capabili
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ungariei, deocamdată până în Serbia liberă, unde el a consacrat pe actualul mitropolit al independentului regat sârbesc. Aceste relații cu popoarele din Orient sunt însă mai mult ori mai puțin problematice: maghiarii voiesc să aibă relații directe și de câțiva ani încoa ne-o spun mereu prin foile lor. Mitropolia romano - catolică înființată acum din nou e menită a le crea aceste relațiuni. Aceasta o vor maghiarii și tot aceasta o voiește și dinastia Habsburgilor. Răspândirea confesiunii romano - catolice a fost pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acum. Familia mea n-are nici cel mai mic habar despre trendurile urbane contemporane din dansul stradal. — SÎnt bine! zic. Dansam și eu. Au. Adevărul e că e posibil să-mi fi sucit un mușchi sau vreo trei. Ia vino-ncoa’, J-Lo. Luke Își pune brațul În jurul meu. Mama se duce În pași de dans să se Întrețină cu Janice și mă uit la figura radioasă a lui Luke. De la discuția telefonică pe care a avut-o la cafea, e cît
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
A fost deja la training media, spune Luke. Înseamnă că au fost niște cursuri de rahat. Ar trebui să angajezi pe altcineva să le facă. Îmi scot jacheta, o arunc pe scaun și-mi masez umerii, care mă dor. — Vino Încoa’, iubita mea, spune Luke, observîndu-mă. Te masez eu. Îmi trag un scaun aproape și mă așez În fața lui, iar el Începe să-mi frămînte mușchii Încordați. — Apropo, Luke, zic, cu ochii la Malcolm. Așa-ți vorbește Iain mereu? Degetele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu mai trebuia decît să găsesc conceptul final, zice. Însă, În clipa În care l-am găsit... — E atît de diferit de orice altceva! spune Brianna. Atît de original. — Becky! Danny mă observă brusc. Vino să vezi designul! Carla, vino-ncoa’. Îi face semn să se apropie - și nu mai am aer. — Poftim? răsună În Încăpere glasul meu Îngrozit. Designul este reprezentat de un tricou cu cusături gofrate și semnătura lui Danny Kovitz, mînecile deșirate și plisate. Fondul e bleu, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce-ar fi... — Mi-a zis că vrei să mă părăsești pentru ea, spun, cu glasul Încordat la maximum. Mi-a zis că, totuși, vrei să-ți vizitezi copilul. Nu-mi pot opri un hohot. — Să te părăsesc? Becky, vino-ncoa’. Luke Își pune brațele În jurul meu și mă trezesc că-mi Îngrop capul În pieptul lui, și lacrimile mele Îi udă cămașa. — Te iubesc, spune el răspicat. N-o să te părăsesc niciodată. Nici pe tine, nici pe micul Birkin. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă. Fantezistul, și el în căutare de subiecte, complică lucrurile, văzând în nefericitul soț un Iov al zilelor noastre. De fapt, fugara nu e o femeie plină de vino-ncoa, ci o matroană bașoaldă, iar văicărețul își are ciudățeniile lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
A.N.: Ăsta e stadionul „Hagi”... N.I.: Da. Stadionul este făcut de noi, deținuții politici. Acolo era groapa de gunoi a orașului. Tribunele sunt din piatră cioplită tot de deținuți. Într-o zi, ofițerul politic mă oprește: „Bă, ia vino-ncoa! Tu ești medic făcut de afară sau te-ai făcut în închisoare?”. „Sunt medic de afară.” „Ei, dacă ești medic de afară, ia vino încoace” (ca toți ofițerii din vremea aceea, era un analfabet, mulți dintre ei făceau alfabetizarea). M-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
semeni“, nu-i așa, bucătare? Și totuși vii la mine și-mi spui o asemenea minciună îngrozitoare! Unde crezi c-ai să nimerești, bucătare? Ă în pat, cît mai curînd, mormăi negrul, răsucindu-se pe călcîie. Ă Stai! Fă-te-ncoa! Te întrebam, unde crezi c-ai să nimerești după moarte? E o întrebare serioasă. Care-i răspunsul tău? Ă Cînd moare negru bătrîn, el nu se duce nicăieri, ci vine la el un înger binecuvîntat și-l ia, răspunse încet
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dar aici este altă discuție. Important este faptul că la început, în ziua primei audiții, când erau cu totul necunoscuți, ei au avut șansa de a fi aleși din mulțimea de candidați. Aveau ceva în plus, și tocmai acest „vino-ncoa” o să-l urmărim noi, care nu e în realitate nici frumusețea, nici inteligența, ci puterea de seducție. Pe strada noastră, în mediul în care trăim noi, există anonimi care-l au și ei pe vino-ncoa. Sunt ignorați de presă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și tocmai acest „vino-ncoa” o să-l urmărim noi, care nu e în realitate nici frumusețea, nici inteligența, ci puterea de seducție. Pe strada noastră, în mediul în care trăim noi, există anonimi care-l au și ei pe vino-ncoa. Sunt ignorați de presă, dar toată lumea îi apreciază. Privirile sunt întârziate mai mult asupra lor decât asupra altora. Sunt seducători, dar asta nu-i interesează. Pentru ei nu acest lucru este important. Ceea ce vehiculează persoanele seducătoare, fie ele celebre sau
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de apropiere, de a ne cunoaște mai bine, de a comunica mai mult. Frumusețea în sine ne lasă reci. Anumite persoane sunt frumoase fără a avea putere de seducție. Altele, dimpotrivă, fără a fi frumoase, au ceva aparte, acel „vino-ncoa”, „lipici”, „farmec”... Oamenii aceștia poate că nu ne-au atras privirea. Nu i-am remarcat, poate că ne-au lăsat chiar indiferenți până să comunice cu noi. În schimb, din clipa în care am stabilit contactul, ne-au plăcut imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
subtile ce schimbă, pe nesimțite, conștiința contemporană. Astfel, cei trei termeni, al căror raport ne e dat să-l cercetăm, deși, în mintea celor mulți, par a fi statorniciți și nu tocmai în favoarea femeii, au prins, totuși, de câțiva ani încoa, a se schimba. Ei se înfățișează, celui care observă viața cu nepărtinire, ca înviorați de sensuri noi. Nici Intelectuala nu mai e excepția ce a fost în vremurile când femeia și-a cucerit acest titlu, nici Familia și nici cadrul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe genunchi, dincolo de șină. Se frecă la ochi. Ce-o să i se mai umfle. Clar c-o să-i iasă o vânătaie. Îl durea deja. Jegosu’ ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi urma cărând cele două undițe Încă nemontate, câte una În fiecare mână. Lui Peduzzi nu-i plăcea s-o știe mergând așa, În spate. „Signorina“, o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace, mergi cu noi. Signora, vino-ncoa. Să mergem Împreună“. Peduzzi voia să meargă așa, toți trei, Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mai bine ai face ce zice, istețule, interveni Al. Nick trecu În spatele tejghelei. — Care-i treaba? Întrebă și George. — Nu te-nteresează pe tine, spuse Al. Cine mai e În bucătărie? — Negrul. — Care negru? — Negrul care gătește. — Zi-i să vină-ncoa. Da’ care-i treaba? — Tu zi-i să vină. Auzi, unde vă credeți? — Știm noi al dracu’ de bine unde ne credem, spuse tipul pe care-l chema Max. Ce, avem fețe de proști? — Tu, Însă, vorbești prostii, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]