16,685 matches
-
de crimă rămîne vecinul de la etaj un italian grețos 10 zile a stat internat la clinica love dogs se presupune că i s-a administrat zilnic în secret ciocolată a fost concluzia medicului două zile a stat întins sub vișini înconjurat de muște colorate italianul dispăruse de dimineață însoțit de un amic scund și gras i-am improvizat un cort de protecție și oricît am rugat-o pe anca să-l lase puțin singur ea a rămas acolo vorbind cu el
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
măreția necesară în jilțul de onoare, iar Hunarus, ca translator și asesor, se așeză alături. Soldații romani din gardă, cu care, de altfel, Agillus nu se înțelegea pentru că proveneau din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
de promisiunea Unei dinastii blonde, cu ochii albaștri. Nu va intra niciodată, căci mai departe Ești ca Ninive și Babilon, ca Fou-Tzien și Cartagena, Ca Tenohtitlan și Samara, ca Ophir și ultima Thule, Mai departe ești decît aerul ce mă înconjoară, Decît sîngele care-mi bate în tîmple, Decît mîna fără nici o putere, decît sexul meu Care nici măcar nu mai poate să viseze la tine. Am calculat totul. Am cumpărat. O bucată de timp. Un loc. Sunete și mirosuri adecvate. Dar
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
câteva cuvinte incerte de câteva siluete fosforescente La mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete familiare mă prind mă înconjoară cu brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă ce-și strânge în sine conturul Am luat-o în sus pe-
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
încă nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor vie pentru tot șirul celor prea dragi demult pe-o altă planetă conduși la locul din urmă pe luciul oglinzii mă înconjoară ocrotitor chipurile lor unite în horă cum n-au fost niciodată încununate de gloria acestei victorii la care și-au adus toți la un loc și fiecare în parte obolul. Iulie 2009
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
să apeleze la domnul Carsky, deși a trecut granița printr-un loc ales la întîmplare, la fel de ostil ca ziua aceea de miez de noiembrie friguros, întunecată de nori și ceață saturată de burniță. A luat-o pieptiș printr-un lac înconjurat de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
kilometri, abătîndu-se desigur din drumul său și bineînțeles că n-a vrut să primească bancnota de o sută de șilingi pe care a încercat să i-o dea Mariana. O lăsă la porțile mari, din fier forjat, ale domeniului Treiskirchen, înconjurat de garduri de zid înalte de trei metri. Era un parc-pădure de douăzeci de hectare, cu platani seculari, pajiști și alei de pietriș pe care a fost îndrumată și a mers pînă la un castel-conac compus din mai multe
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
îi spun: Să scriu despre mine... Ca să scriu despre mine, cum trăiesc, cum mănânc, cum mă spăl, ce gândesc, ce prieteni am... Fac o pauză, îmi surâde binevoitoare. Ca să scriu despre mine, ar trebui să scriu despre zidul invizibil care înconjoară tot ce fac. Tot ce gândesc, și fiecare cuvânt pe care-l pun pe hârtie. Zidul invizibil... tu faci parte din el - îi spun. Chiar dacă nu vrei să fii parte din zid, tot faci parte, fiindcă zidul e el -aici
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să-mi spună, la fel de scăzut, fiindcă e furioasă, că fără el nimic nu s-ar fi împrimăvărat în România, și dacă lucrurile nu stau chiar bine, asta e fiindcă e înconjurat de material uman inferior și corupt. Deși, orice se face bine și deștept, dacă nu e de la el e cu aprobarea lui... Chiar cartea ta despre care se spune că-i așa de îndrăzneață, dacă nu deschidea el ușa la
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
care își zgârie tălpile noapte de noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale de-a se curma la fiecare adiere de pleoapă Aud tropăitul greu al eroilor lui Homer pe strada mea înconjurând ca un șanț de apărare cetatea lui Priam iar Elena pe care o strâng noaptea în brațe privește încrucișat în oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Emil Brumaru Cînd inima unei grădini e-un ciob de sticlă Ce-ți amintește că ai fost și înger, Tu cumperi murături; nimic nu strică Să ai și-n pătlăgele moi răsfrîngeri Și să plutești, iluminat, în moarea Spumoasă ce-nconjoară miezuri fleașcă De dulci harbuji porniți ca o caleașcă Spre Cerul Gurii; să le pipăi floarea Cîrcelului cu limba-mpătimită De-atîtea bunătăți descrise-n taină În biblia ascunsă-n simpla-ți haină, Cînd rage lung tristețea ca o vită Dusă-n
Cînd inima unei grădini e-un ciob de sticlă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7680_a_9005]
-
că trebuie să le plătești cu valută-forte...) Cinez singur. N. nu e de găsit. (E încă lumină. La picioarele fortului Moro, de cealaltă parte a canalului de acces în port - se vede bine de la geamurile mele -, un teren imens, nisipos, înconjurat cu două rânduri de sârmă ghimpată. Cele patru platforme înalte, cu acoperișuri de metal și soldați înarmați, cele câteva zeci de cetățeni în robe albastre, umblând brambura în interiorul terenului, cât și barăcile din tablă de aluminiu gofrat lipite de zidul
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
Prima. A publicat poezie în revistele: România literară, Euphorion, Convorbiri literare, Transilvania, Ramuri, Familia, Apostrof, Contemporanul, Poesis... A luat premii la Colocvii Naționale Universitare și participă la Sesiuni, Simpozioane cu eseu, lucrări științifice... pivot din tot ce presimțim că ne-nconjoară în palma-ntinsă am fi gata gata să lăsăm drept gaj mai întâi plămânul stâng și-apoi apare un ochi galben în noapte adevăratul nostru oraș aici numai șobolani rozalii noi numai noi colcăitori și proaspeți îi croșetăm de zor
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
îndepărtate, la care ajungi doar atunci când te hotărăști să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de statură mijlocie, cu o blană neagră și creață, un exemplar foarte reușit pentru rasa "maidanez". Inteligent, harnic, curajos și luptător, nu lasă nici un intrus să-i calce teritoriul. Străbate în pas
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-am sprijinit în mâini, încercând cu greu să mă ridic. Tremuram din tot corpul, de spaimă și de frig. Eram încă în genunchi când m-au înconjurat corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Ce le sacralizează ceafa de groaznică lumină, Din mișcările lor mai scânteietoare Decât orice altă Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți în inima Ce își oprește bătăile Ca mai mult să vă rețină. îngeri de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui mă atinge Cu respirația și salivează lacom. * în vindecare sunt Și vindecări mă înconjoară. Din tot ceea ce am trăit ca moarte Chiar și osemintele mele adunate în urne De mii de ani se arată sub sabie și aromă Duse pe scuturi de duhurile celor vii. Ține-mă bine în brațe - îi spuneam mereu mamei
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
la Marion și Raymond! S-au îndrăgostit la 14 ani, au "păcătuit" la 15, s-au căsătorit la 17. La 18 ani au avut primul copil. Au lucrat toată viața în aceeași întreprindere, au ieșit la pensie în aceeași zi, înconjurați de copii și nepoți. El n-a cunoscut altă femeie, ea n-a cunoscut alt bărbat. Credincioși nu sunt și nici n-au fost decât unul față de celălalt. Înainte de a-l căuta pe Dumnezeu, au găsit divinitatea în ei înșiși
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
clipa anchetelor. Ar fi trebuit consultat Drumezea, dar acesta nu era în apele sale, fiindcă supraveghea înregimentații temător ca nu cumva aceștia să-și îndrepte armele spre medievali. Tania aștepta încordată evenimentul care să o propulseze în rolul unei baronese înconjurate de curteni; era pregătită să-și apere fotoliul cu dinții și cu unghiile. Nici ea și nici alții nu se preocupau de Lunetta, abandonată somnului ei hipnotic. Grav era că și primărița părea derutată, chiar dacă se zvonea că negocierile sale
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
pistolul în mână, în luna de miere, dacă zicea unul ceva îl împușcam pe loc, însă nimeni nu a zis nimic. bunicu a ajuns la 80 de ani pe jos la vârful omu, i-a căzut primul dinte la 88, înconjura școala în mâini de trei ori. până la 92 cânta în fiecare duminică și cânta așa frumos că icoanele își închideau puțin ochjii. în fiecare an creștea împreună cu grădina lui. până anul ăsta, când nu i-a mai păsat, când nu
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
de noapte lungă ca o sutană. Tata era aplecat pe fereastră. M-a luat în brațe și mi-a arătat Marea incendiată. Focul era însoțit de clipocitul valurilor, ușor, sub briză, ca o adiere sonoră. De dimineața până seara, soarele înconjura prima "mea" casă. Era o baie de lumină care începea cu spălatul pe ochi. Nu pe față, "pe ochi". N-aveam lavabou ci o chiuvetă de bucătărie cu apă rece. Mama mă suia pe scaun, îmi dădea săpunul și, după ce
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
însoțit de schița spre care se îndreaptă săgeți lămuritoare: subsol, parter, poartă, etaje, ferestre, pod, acoperiș, horn... Dar mai erau și părțile nevăzute: gangul, garajul, scara principală, scara de serviciu, caloriferul... Dar, mai ales, Ascensorul! Ascensorul era ceva nemaipomenit, era înconjurat de o aureolă în care misterul se împletea cu frica și cu jocul, ca într-o poveste. Mai întâi, ușa: masivă, din lemn de stejar, cu patru carouri de sticlă groasă între brațele unei cruci din același lemn. Iar cheia
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
pentru un surplus de expresivitate. O avertizare apare încă din manifest: „Aparenta mitocănie plină de vacarm a fotbalului reproduce surpriza pe care a adus-o în saloanele literare apariția zgomotoasă a romanului. Ca și romanul, fotbalul nu trăiește singur, ci înconjurat de suflarea mulțimilor. Ca și romanul, fotbalul nu are timp de codul manierelor elegante pentru că e chiar viața povestită mereu.” Dar ce fel de roman e fotbalul? Unele pasaje sunt scrise balzacian, altele au elemente naturaliste, împrumută vreun cod absurd
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
care poate fi doar Întâmplătoare cu caricatură cunoscută a dr. Sutu hamletizând pe un craniu uman (vezi caricatură În cartea noastră, „A doua viața a lui Eminescu”). Gr. Manolescu era și colaborator la Fântână Blandusiei, unde Eminescu era redactor. Poetul se Înconjura de actori pentru că era foarte apropiat de artă lor și de spectacole În general; În această perioadă lui trebuia să i se joace piesă de teatru „Lais” la Teatrul Național câștigând, astfel, niște bani. Sunt chiar știri de presă: „Piesă
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
imagini care pătrund în interioritatea personajului-narator, ca în romanele lui Blecher. Lipsește însă starea de perplexitate și de exasperare. Absurdul îi ia agresiv locul. Naratorul lui Răzvan Petrescu e un personaj solitar, cu identitate seacă, indiferent față de tot ce-l înconjoară. Citez începutul din Jazz: „Mă duceam să cumpăr sifoane. Mă gîndeam la copilărie și n-aveam nici cel mai mic chef să cumpăr sifoane. Îmi agățasem însă walkman-ul de centură. Centura maro a tatălui meu mort. Pe care n-
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]