1,615 matches
-
cât mai multe unghiuri cu putință, din momentul În care Își scot pălăria, până când o pun din nou În cap. Ce fac În timp ce ei se Îmbracă. Pantofii mei sau spatele lor. Drama dintre picioare. Și așa mai departe. Alții se Încordează imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se mai Întâmplă din când În când ca un vizitator să vrea să fie tratat un pic mai dur. Cum bine știi, ăsta nu e stilul meu. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca atunci când cineva Își schimbă poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să respire, devenind din ce În ce mai strâmt. Am ciulit urechile, dar n-am reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi se Încordase, urechile mi se micșoraseră, tălpile mi se Înfierbântaseră. Apoi cineva trase zăvorul și deschise ușa. Undeva deasupra mea am auzit-o pe Dora rostind: — Ce-i cu tine? De ce nu poți să-ți folosești imaginația Într-un scop mai nobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei broaște testoase. Prin urmare, la fiecare bătaie care pulsa și se elibera din această parte a organismului meu, mă Încordam - până când, convulsiv, sexul meu se ridică de pe burtă și deveni o prezență furioasă, ca să spun așa. M-am oprit din bătutul din coate. Acum că toată atenția mea se Îndrepta asupra organului acesta roșu și dureros, am observat și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și totuși, interpretând și răs-interpretând evenimentele și explicațiile referitoare la săptămâna trecută, mi se arătă o soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și așteptam împreună. Miracolul nu se întâmpla însă niciodată, în nici un caz așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fapte virtuoase, și-apoi îmi zice: — Dar pentru noi, pentru noi, tot un copil rămâi, dragul mamii. Urmează apoi șușoteala, celebra șușoteală a lui Sophie, pe care o poate auzi toată lumea din încăpere, fără să fie măcar nevoie să-și încordeze auzul, atât de grijulie e ea: — Spune-i că-ți pare rău. Dă-i un pupic. Un pupic de la tine poate să schimbe și lumea. Un pupic de la mine poate să schimbe și lumea! Doctore! Doctore! Am zis cinșpe ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Încercă să-i vadă fața. — Wasser. — Să chem pe cineva? El nu o auzi. — Vreți ceva de băut? El nu-i răspunse, ci repetă fără Încetare Wasser. Coral Își dădu seama că nu era conștient, dar nervii ei erau Încordați și era iritată de faptul că doctorul nu-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în mijlocul cravatei albastre, și zice: — Uite care-i treaba, tati. Împungându-mă cu degetul, zice: Singurul blestem pe care-l știi matale este: „Mie să mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din cap. Da, Mihai, asta-i! conchide Doina. Cine-mi poate da un sfat? Ești singurul. De-aceea am și venit la vizionare, să te rog să mă conduci... În ultima vreme, relațiile dintre tăticu' și mama s-au mai încordat... Dacă eu plec la facultate, vor rămîne ei doi. Paradoxal, ar putea să se înțeleagă mai bine. Dar dacă ajung la dezbinare? Ține cont: tăticu' e prim-vice și-și iubește meseria. Și mai știu, am înțeles de fapt, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de alcov. Se admiră din toate părțile, dar îi părea rău că nu prea are cu ce umple nici cea mai mică pereche de chiloți italienești pentru bărbați. Trase de elasticul din talie și își făcu de lucru cu nou-venitul. Încordându-și și relaxându-și fesierii, reuși să controleze mișcarea unor mușchi în curs de formare, ce urmau probabil să participe la procesul de micțiune. Își dădea foarte bine seama că, nu peste mult timp, va putea genera efecte dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
retrăgeau discret și îl evitau. Din fericire, Carol avusese prevederea să facă rost de niște afrodisiace, fără de care seara ar fi fost un eșec răsunător. Tipul cu tricou strâmt de la magazinul de unde le luase o privise condescendent peste mustață. Își încordase pectoralii, de parcă ar fi avut de gând să o alăpteze cu testosteron, și o avertizase destul de răspicat în privința dozei maxime. Numai că, privindu-l pe Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa ei valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sfidătoare pentru câteva secunde! Își smulsese sutienul pentru ca sânii ei micuți să poată atârna liberi. Dar ia te uită! Nu mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter, Riders on the Storm treceau prin ploaia sonoră de la trap la galop. Privirea lui Carol rătăci peste mulțimea de vase și flacoane de pe masa de toaletă din sticlă, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge treaba, nu? Așa cum spune Raymond Chandler, „primul sărut e dinamită, al doilea e rutină și apoi îi scoți hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cele mai groaznice forme de involuție a propriului gen cu o oarecare doză de umor. Reveni la masă, iar starea de mai înainte fu înlocuită de o dorință incipientă. Alan îl privi, dându-și părul în spatele urechilor. Fața îi era încordată din pricina adevărului îngrozitor pe care era absolut necesar să-l ia în seamă. Dus era acel Űbermensch care condusese vesel până la Wincanton; dus era și amantul lui Sybil; dus și Bunul Doctor, sfântul în devenire. Alan se gândea să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Încaseze un cec? — Da, cred că da, zise el, simțind deodată că nu-i poate mărturisi că nu are nici un prieten. — Perfect... Atunci... rămîi ascuns mai departe, rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și aș dori să-mi spuneți de ce mă căutați. Să discutăm filosofie, oare? Ea râse. — Nu v-aș irosi timpul, Rra. Sunteți un bărbat inteligent, cu multe obligații. Eu nu sunt decât un detectiv particular. Eu... Îl văzu cum se încordează. Mâinile i se desfăcură și se mutară pe brațele fotoliului. — Sunteți detectiv? întrebă el. Vocea lui era mult mai rece acum. Ea făcu din nou un gest de auto-subestimare. — O, suntem o agenție mică. Agenția de detective nr. 1. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să chiuie și, îmbiați de formele îmbelșugate, se avântă în cucerirea spațiului și a curburilor generoase. - Nu merge, nu pot să scriu, parcă-i brânză topită, telemea cu apă... Asta are carnea prea moale, se lasă, se-nfundă marcăru-n cute... - Încordează-te și tu, nu sta ca o vițică, că nu poate omu’ să scrie! se enervează și Anatol. Marietta respiră adânc, schițează o fandare, duce un genunchi în față, se-nclină, cu mâna dreaptă arcuită, cum a văzut ea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează, mă încordez, dar se-apleacă, m-atinge cu sânii. Mă desenează cu vârfurile degetelor, simt căldura cum înviorează fiecare fibră, zvâcnesc mușchii, aproape mă doare pielea, nu mai încap în mine. Cu ochii închiși, mă citește până la tălpi, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vin din sticle de plastic de doi litri. Se spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în patru labe. I-a căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un genunchi, pe urmă în picioare. Ca un mus pe punte, în timpul furtunii, încearcă să-și păstreze echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridică Încet brațul și Îl ținu așa o clipă, dînd de Înțeles fără să fie nevoie de vorbe că urma să Îl lase În jos dintr-o clipă Într-alta, considerînd Încheiată prima perioadă de cinci minute. Trupul condamnatului se Încordă și mai tare, dacă era cu putință așa ceva, și deodată, ca asaltat de o panică de nestăpînit, Dominique Lassa se năpusti asupra macetei, o luă cu ambele mîini, făcu un pas hotărît Înainte și, dintr-o singură lovitură brutală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vrut să-i încredințeze o taină extraordinară, "da, domnule, tragic. Acesta este cuvîntul. Italo Balbo va avea un destin tragic. Aidoma tuturor celor ce sînt stăpîniți de idee. De o singură idee." Leonard Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]