211 matches
-
fi fost conștient de adâncimea depresiunii ei. Chiar retrospectiv, la publicarea Jurnalului, Ted Hughes se menține la nivelul notației seci, involuntar sarcastice, fără a releva nimic din tragedia care, cât se poate de direct, Îl afecta și pe el, logodnicul Încornorat: Sylvia și Ted Hughes s-au căsătorit În 16 iunie 1956. După căsătorie au plecat Într-o călătorie de nuntă În micul sat pescăresc Benidorm din Spania. Scurta lor ședere la văduva Mangada a dus la scrierea de către Plath a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
general valabile. Două persoane pot stabili o linie de conduită independentă de cea a restului oamenilor și a societății. Adăugăm: au dreptul să fie diferite dacă acționează altfel decât majoritatea. Triunghiul amoros a fost popularizat de vodevil: soția, amantul și încornoratul. Primii sunt persoanele "care își dau consimțământul"; cel de-al treilea nu este consultat, totul se în-tâmplă pe la spatele său, este subiectul amuzamentului general. Am citit în 2004 povestea "canibalului din Rotenburg". Acesta ucisese cu cuțitul, tranșase și apoi mâncase
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de principiile estetice ale „școlilor literare“ și de alegerile fiecărui scriitor. Personajul tipologic este eroul reprezentativ pentru o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de flori. Dobrogeanul te atrage mai puțin, fiindcă ține să ilustreze influențe tătărești destul de sumbre. Din cealaltă parte se apropie sălișteanca cochetă cu mult negru și alb, femeia de-un aspect cam mănăstiresc din Vlașca, bănățeanca din Graniță cu cârpa încornorată și cu opreg din șerpi multicolori. Pădureanca purtând pe mâneci podoabă masivă, compactă și cu mărgele, care dau ritm și linie șoldului. Te izbește costumul țărăncii de la Pitești, strigător ca un răsărit de soare, nu mai puțin și aproape antipodic
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
iar după război ofițer activ, ba chiar și escroc care fuge cu banii regimentului. Alexa Visarion a păstrat fascinantul personaj (Ion Caramitru), dar ca un contrapunct de înfrumusețare, personajul principal fiind fratele preotului, hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) avid, meschin, crud, încornorat și gelos (gelozia e rudă bună cu lăcomia de proprietar). Visarion a introdus, încă din prima secvență, o scenă de "amour fou" (în nuvelă nu există nici o femeie). Un lung sărut, în biserică, deschide drama. Lung și totuși scurt, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de principiile estetice ale „școlilor literare“ și de alegerile fiecărui scriitor. Personajul tipologic este eroul reprezentativ pentru o largă categorie umană sau estetică: - Tipologiile generalumane sunt configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
amor pe care o trimise Tipătescu doamnei Zoe Trahanache, iar aceasta o pierduse. Scrisoarea a fost găsită de Cetățeanul turmentat și de la acesta a fost furată de Cațavencu, politicianul care o folosește ca armă de șantaj. Zaharia Trahanache este un "încornorat" naiv, imaginându-și scrisoarea o plastografie, dar este abil în a trage sforile în politică. La fel de priceput este și Cațavencu. Într-o învălmășeală, acesta din urmă pierde pălăria în care se afla scrisoarea, este găsită din nou de Cetățeanul turmentat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
râsul folosind ironia, comicul are un caracter moralizator, apelează la satiră sau la sarcasm și urmărește îndreptarea trăsăturilor negative : comicul de caracter, conturează personaje ridicole, provocând râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston); politicianul demagog (Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi); cetățeanul alegător (conu Leonida, Cetățeanul turmentat); funcționarul (Rică Venturiano, Candidatul); confidentul (coana Efimița
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vicii, impostură, ridicol și prostie. Autorul folosește ironia, satira și sarcasmul pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe amantul acesteia prinși asupra faptului. Grăitor în acest sens este un caz petrecut la 1780 când boierii-judecători îi reamintesc lui Mihalache Uescu că trăiește într-o țară cu un „aparat juridic și legislativ“ funcțional. Într-adevăr, după lege soțul încornorat avea tot dreptul să-l ucidă pe serdarul Ioniță Slătineanu, atunci când l-a prins în propria casă și în timp ce cocheta cu soția lui, dar dacă fiecare își face astfel „dreptate“ atunci care mai este rolul „instituțiilor“? Ei, judecătorii, aveau misiunea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mental pot fi observate și din compararea cu un alt caz petrecut în secolul al XVII-lea, când femeia adulteră este salvată de securea călăului numai de intervenția mitropolitului și a domnului țării care cer milă și iertare de la soțul încornorat, acesta având dreptul și puterea să le refuze. De fapt, această politică se împletește cu cea princiară care se străduiește să excludă pedeapsa capitală dintre pedepsele penale și s-o convertească pe cât posibil în întemnițare. În Cazul bigamiei, judecata merge
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
acoperirea fărădelegilor aceluia, inclusiv sexuale (vezi episodul cu tânăra bucătăreasă Idalete ce va naște pe ascuns, asistată de un veterinar, copilul lui Domnu). O altă figură feminină atrasă în cunoașterea infernului este frumoasa și tânăra Milà, curtată de ministrul-cavaler, părăsit, încornorat și obsedat de Isabel (cea mai de preț proprietate care a reușit să-i scape totuși printre mâini). Copleșită cu cadouri scumpe aduse de furierul-șofer Tomàs, încurajată de maică-sa (codoașă gata să-și tranzacționeze fiica de dragul parvenirii), Milà i
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Neculai de la Poartă și nu era deloc cheie de biserică. Rea de muscă, de felul ei și iubăreață foc, prefera mai ales flăcăii mai tineri și bărbați feroce. Unul Bocuțu din Zăpode, bărbat tânăr și arătos, este prins de soțul Încornorat În patul conjugal, cade răpus Într-o zi de iarnă, Împușcat de soțul cu nume de Lup. Deși nu a fost Împușcat decât Într-un picior, nefiind pe acolo nimeni să-l panseze și pierzând mult sânge, În cele din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a alerga bezmetic în jurul Pământului” și a dori „libertatea astrală” e cu totul altăceva!... Mai bine alegi nefericirea pantofilor... cu un „drept” - „burjui” și c-un „stâng” - „jupuit”, nu?! sau dialogul dintre un nebun și un teolog... sau... ploaia și încornorații (umor irezistibil, o scenetă faină). 6ă nu uităm nicicum, să avem grijă să nu „golim” „magazia” cu sentimente. S-avem grijă ca „pielea ambițiilor” să nu se „Oățească”, „dintele vanităților” să nu ne-mpungă, solzii nebuniei Vă nu devină strălucitori
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în momentul în care a înflorit neîncrederea, armă cu tăLșuri contondente. A fost nevoit, precum glăsuiește N. Iorga, „Vă se ferească de prietenia dușmanului și de dușPănia prietenului” și aceasta, pentru că toată viața lui a fost un lucid, conștientizând că încornorata trădare este lângă el, cu el, permanent... și, ca să-și impună doza de calm, de stăpânire psihică, își șoptea sieși, adeseori: „Trăiască prietenia veșnică între mine și... între mine și... între... întru”. 5 Tortura psihică la care a fost supus
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
prin anticipație relațiile, rolurile și schemele narative. Înainte de a scrie un roman al triunghiului amoros în care naivul Eminescu e concurat la inima Veronicăi de pragmaticul Caragiale, pentru Lovinescu realitatea e cea care se dă în formă "triunghiulară", situând deja încornoratul, femeia fatală, cuceritorul. Melodrama nu e o convenție între altele, ci viața însăși care conduce activitatea de punere în formă a literaturii. Ceea ce ne propune Antonio Patraș e un mod mai intim și mai uman al formei de a se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
personajelor ca atare, transformate în simple simboluri ale unor idei morale. Avem, mai întâi, o situație stereotipă intens exploatată de comediografi (triunghiul conjugal), dar tratată de Lovinescu în registru grav, în acord cu convingerea sa peremptorie privind condiția "tragică" a încornoratului. Răstălmăcirea aceasta, altminteri foarte lovinesciană (recte: melodramatică 116), se datorează identificării cathartic-imaginare cu cel slab și în suferință, "victimă" a ticăloaselor tertipuri feminine în plasa cărora e sortit să cadă bărbatul credul, incapabil de egoism sau de gelozie. E drept
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bărbatul nu are cum scăpa de umilitoarea condiție de încornorat, dar o poate face acceptabilă ieșind la timp de pe scenă asemeni unui intelectual, să zicem, deprins mai mult să contemple viața decât s-o trăiască. Era deci firesc ca rolul încornoratului să fie jucat, în drama lovinesciană, de un intelectual (Iorgu) care, prin natura preocupărilor sale, e mai puțin conectat la realitatea imediată, dar nu până într-atât încât să nu observe nerușinata trădare a soției hotărâte a-și căuta alinarea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
egoist, nu înțelege să fie discret și-și va cere drepturile de stăpân, după ce în prealabil călcase în picioare, fără niciun scrupul, legea prieteniei (față de soț). După cum am anticipat, sinuciderea lasă impresia unui act neverosimil, forțat, având în vedere că încornoratul e, în cazul de față, un om dedicat studiului (în plus, tată a doi copii), în stare oricând să găsească soluții mai rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și faptului că autorul comite greșala de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fiica mai mare, Maria, și micuța Lolota, fructul păcatului), martorii inocenți ai odiosului adulter, nu însă și Luca, singurul asemănător tatălui prin "aceeași tristeță, aceeași fire acoperită" caracterizare ce-l scoate, iată, pe sinucigaș din categoria victimelor neprihănite și a încornoraților săraci cu duhul. Așadar, deși bănuiește că soția sa îl înșală, Iorgu refuză să reacționeze ca orice bărbat gelos, rănit în amorul propriu, preferând să se răzbune într-un mod mai subtil, așa cum îi șade bine unui intelectual, prin indiferență
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forțate, pe alocuri stânjenitoare chiar, merită reținută ideea terapiei prin teatru și a purificării cathartice grație receptării sensului global al piesei, care face imposibilă identificarea cu vreun "erou" anume cine s-ar recunoaște cu bucurie în bietul amant, în soțul încornorat sau în nefericita femeie sinucisă fără de voie? "Triunghiul" rămâne de fapt o entitate compactă, desemnând un singur "personaj" (psihicul uman) în trei "ipostaze" (eul, supraeul, sinele). Din cele prezentate până acum rezultă că, deși a recurs la recuzita lesne recognoscibilă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan (în Homer travestit), episod focalizat așadar pe același pattern al triunghiului conjugal, cu motivul adiacent al vicleniei feminine. E drept, prozatorul nu prea a izbutit să ne facă să râdem și a rescris povestea după gustul său, modernizând "decorul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care, simțind că iubirea înclină să biruie suferința amorului propriu (până într-atât încât "ar fi voit ca Mab să-i poată spune: Și eu iubesc ca tine, dar pe altcineva"), încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și în postura încornoratului, considerat (într-o "răstălmăcire" tipic lovinesciană, ne-am convins deja) o victimă inocentă a vicleniilor muierești. Pe Mab se răzbună numai cu gândul, ticluind pentru proxima întâlnire niște replici "ucigătoare" de tipul: "Pe tine te plâng. Ți-am dat patru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din înfățișările tragice ale sufletului omenesc: bunătatea și slăbiciunea bărbatului călcate în picioare de viclenia femeii; încrederea revărsată peste hotarele îngăduite; orbirea dragostei izvorâtă din nevoia de a iubi"; chiar dacă se consolează cu gândul că în fiecare bărbat zace un încornorat care se ignoră oricum, imaginea nu-i convine deloc și, jignit în amorul propriu, condamnă râsul inconștient al spectatorilor ce se cred feriți de nenorocire. Și e normal să se simtă lezat: doar nu venise la teatru pentru amuzament, ci
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]