200 matches
-
vacanță! Ce a apreciat la tatăl său că s-a iritat nu suporta să țipe la mamă-sa nimeni însă nu i-a convenit hotărârea lui. El i-a interzis să vadă cel mai scump lucru, strada și l-a încrâncenat atât de mult, că nici când a fost tatăl în spital nu a ieșit pe stradă. Citea toată ziua cărți de la bibliotecă, unde avea voie să se ducă să-și facă aprovizionarea. Degeaba îi spunea mama lui să îi ceară
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
printr-o poartă de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru oameni se învîrteau printre ei, lovindu-i cu niște ciocane de lemn, pe rând, tot mai înverșunat, pe măsură ce țipetele de moarte ale animalelor creșteau îngrozite. O dată i se încrîncenă inima lui Pisică. Privi animalele despicate la repezeală. Cîtiva hamali le cărau afară, și bazinul de ciment, în care nu rămăseseră decât măruntaiele, se umplu de oameni. Altă echipă, ce așteptase până atunci, le împărți în grămezi: rinichii de o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aduse aminte de cele întîmplate. Cântări galbenii și-i numără. Se pierduseră doi... Nu se mai clintea inima negustorului! Fiecare cu norocul lui!" își zicea. Dac-ar fi stat și-ar fi plâns de mila altora, unde ajungea? Câteodată se încrîncena carnea pe el. Prea vedea multe. Nici în groapă nu mai aveau unii loc de sărăcie. Vânduseră casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
reuniuni, comitete, subcomitete. Este obiectul unor conflicte între proprietarii permanenți: cine trebuie, cine știe, cine poate să se ocupe de ea? psihologii, sociologii, criminologii, antropologii, politologii? asistenții sociali, profii, polițiștii, politicienii? comitetul meu, comitetul tău? statul? Este obiectul unor confruntări încrâncenate între cei care vor să-și însușească adevărata mană cerească pe care o reprezintă, de mai bine de zece ani este, în numeroase țări ale lumii, un subiect social major, iar multe instituții și politicieni sunt interpelați și somați să
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pentru realism: dînd la o parte preocupările normative, ea a făcut apoi ca realismul normativ și orientat către practică să nu mai constituie principala tendință a disciplinei relațiilor internaționale. Este o ironie de proporții că neorealismul lui Waltz - atît de încrîncenat în apărarea unei viziuni materialiste în politica internațională, atît de convins că fundamentul anarhic al scepticismului este superior oricărui altuia - a subminat în cele din urmă viziu-nea realistă asupra lumii în domeniul relațiilor interna-ționale. Sigur că aceasta este în mare
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami?“, dar și când începea făcea prăpăd; pe cât de nevolnic fusese înainte, pe atât de încrâncenat mă iubea acum: în cadență de mitralieră, trăgea neobosit rafală după rafală... Diploma de masterat, căratul găleții de gunoi, habar n-am ce-i provocase această schimbare radicală, dar știu că devenise în sfârșit ceea ce-mi doream: un polițist
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
singur ochi de lumină..." "Jocul de fetițe" este arghezian, la fel și poemul "Sub oră": Nu pot, frate, nu pot soră/ Scobitură sunt sub oră." Un ușor univers balcanic, universul mărunt, fac din volumul Mariei Banuș o înmănunchere de căutări încrâncenate de formule, de parcă poeta nu s-ar fi dezvăluit luminii într-o haină proprie niciodată: "Cercul se-nchide/ Ții minte cum nechezau sălbaticii mânjii?/ și tropăiau departe de mângâietorul lanț al părinților. Ții minte cum scuturau coama în vânt?... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un studio de sunet amărât, copleșit de false mecanisme dedicate redării "naturalului", trucării realității, o "murdară" cameră de tortură de fapt în care viața e falsificată. În acest cadru, Alexa Visarion și-a îndrumat actorii spre dezlănțuiri furibunde, spre confruntări încrâncenate în dorința salvării condiției umane ajunsă la ultimile faze ale degradării. "Zgomotul" celor ce mimează mecanic și absurd viața copleșește în câteva scene sala, în timp ce privirea înspăimântată a eroilor paralizează respirația publicului. Alexa Visarion creează în termenii unei estetici teatrale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
verbul caracteristic fetelor este a fi. Pe teritoriul acestor verbe se desfășoară și competiția erotică. Astfel, băieții se întrec în a face cât mai multe, iar fetele în a exista pentru un băiat anume. Poate de aceea fetele sunt mai încrâncenate în lupta lor de înlăturare a concurentelor. Ele vor ca cealaltă să fie ignorată de băiatul iubit, să plece, să fie anulată ca femeie. În schimb, băieții reacționează diferit față de concurent: ei vor ca celălalt să și vadă de treaba
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pe veci s-au încheiat / o misterioasă fiara / mi-a închis inima"173. Dar portenul solitar știe să spună și cu o sinistra aroganță: "Nu vreau să mor decât cu mine / Far' spovedanie, far' Dumnezeu, / Să mor cu necazurile mele / încrâncenat în pică"174. Cuvintele lui Sábato din cartea sa de memorii Înainte de tăcere sunt parcă ale argentinianului-personaj de tango: "Vreau să trăiesc aici unde trăiesc, în patria mea; așa nefericită și imperfecta cum este. Aici m-am născut, am copilărit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
p. 378]. Succesele obținute de armatele aliate trebuia să producă satisfacție, dar nu relaxare, nu slăbirea eforturilor pe frontul militar sau pe frontul producției. Eisenhower a ținut o conferință de presă în acest sens, atrăgând atenția asupra unor bătălii viitoare încrâncenate, între care anihilarea armatelor germane pe aliniamentul general Rin-Siegfried. Trebuia să se țină seama și de fanatismul unei însemnate părți din armata nazistă [2, p. 379]. Lupta pentru înfrângerea finală a Germaniei, prin înaintarea rapidă contra inamicului, impunea o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a-și face unul altuia viața bună sau rea. Sfredeluș îi împărtășește tovarășului său de pahar din experiența sumbră a vieții sale, de aceea cu cât ascultătorul e mai reticent în a crede cele relatate, cu atât povestitorul e mai încrâncenat în a îngroșa literele vorbelor sale. Eroul nu își organizează discursul regizând tensiunea și urmărind permanent stimularea interesului ascultătorului asemenea comisului Ioniță. Suspansul e amplificat de gravitatea întâmplărilor și de limbajul în care sunt prezentate. Nu e aici loc de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dă pace... De ce stăm noi cu ochii ațintiți pe Stambul și vrem să întoarcem acolo împărăția Bizanțului? Mai este oare Stambulul Bizanț după două sute cincizeci de ani de turcie? Marele spătar Mihai Cantacuzino simți cum un fior de frig îi încrâncenează pielea cu toată căldura verii și a caftanelor cu care era îmbrăcat. Sub palma caldă și catifelată a domnitorului, mâna-i rece și umedă fu străbătută de un tremur. Domnitorul i-o înlănțui într-o strângere sinceră continuând: — Hai, neică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stau. Nu știam nimic. Speram doar ca băieții să nu fi desființat școala de sporturi nautice de pe malul lacului din Mamaia. XI Mi-a sărit somnul. De multe ori m-am întrebat de ce se spune așa. Somnul nu sare. Te încrîncenezi să faci orice altceva în loc să te culci și e normal ca, dacă tragi de tine, după câtva timp, să nu-ți mai vină să dormi, oricât de obosit ai fi. Nu-mi vine să cred că mi-am adus aminte
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un munte, Răpus printre blesteme, cu spini înfipți pe frunte, În jurul Tău, străinii, cu-apucături barbare, Nu-Ți înțeleg menirea, vor doar să Te omoare. Prea multă acuzare, durerea Te-mpresoară, Romanii duri și gloata din jur Te înfioară. Se-ncrâncenează cerul de-atâta întristare, Din palme-Ți mușcă fierul cu sete arzătoare. Îl strigi încet pe Tata dar nu primești răspunsul, Rămâi întins pe cruce, din ochi te spală plânsul. Căci ai ales, Isuse, ca dragostea divină Să ispășească totul
Remember Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83329_a_84654]
-
le rostește. În toate trei apar ființe neajutorate sau plăpânde: un copilandru porcar, luat de 113 apele unui puhoi pe care vrea să-l treacă într-o zi de furtună (Ahile este el însuși gata să se înece în apele, încrâncenate împotriva lui, ale Scamandrului); niște pui de păsări încă fără aripi, cărora mama lor se căznește, răbdând de foame, să le-aducă tot ce poate s-adune din preajmă (este tot el, Ahile, aducând aheilor prăzi cu greu dobândite); și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cine le rostește. În toate trei apar ființe neajutorate sau plăpânde: un copilandru porcar, luat de apele unui puhoi pe care vrea să-l treacă într-o zi de furtună (Ahile este el însuși gata să se înece în apele, încrâncenate împotriva lui, ale Scamandrului); niște pui de păsări încă fără aripi, cărora mama lor se căznește, răbdând de foame, să le-aducă tot ce poate s-adune din preajmă (este tot el, Ahile, aducând aheilor prăzi cu greu dobândite); și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ușor peste masa noastră într-o reverență profesională, Comanda, per favore! 13 iulie, de două zile lângă Ancona în casa tatălui lui Andrea, de pe terasa unde stăm acum se vede marea până departe albastră, mă așteptasem să găsesc un om încrâncenat într-o permanentă luptă cu divinul, un înger căzut, dar Aldo, tatăl lui Andrea, e doar un bărbat bine, fascinant, cu mare succes probabil la femei și nimic din negura pe care eu îmi imaginasem că cineva cu experiențele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
patos la microfon, în timp ce echipa tehnică îi înregistra fiecare cuvânt. Purta la rever o insignă a Legiunii Americane, probabil cumpărată de la bețivanul decorat care dormea în parcarea de la Hall of Records, un tip pe care într-o vreme îl urmărise încrâncenat în justiție pentru acuzația de vagabondaj. Locul era plin de pupincuriști, așa că m-am strecurat spre biroul lui Tierney. Lee, Russ Millard, Harry Sears și doi polițai mai în vârstă, pe care de-abia îi știam - Dick Cavanaugh și Vern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l închipuise dinainte. Până să-și lepede tunica și pantalonii negri și-au povestit ore întregi, de parcă erau înfometați de sunetul vorbelor. Mângâierile au fost încrâncenate, își zdrobea sânii mici de pieptul lui, coapsele ei late și dure îl strângeau ca într-un clește, dar n-a fost nici atunci nici mai târziu decât în puține clipe satisfăcută. Ceva nu fusese în regulă de la început. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rezerve barosane și tainice de tain în desagă, s-a ridicat asupra lui precum leul Zicând: ai slănină și pâine și le ții numai pentru tine, lepădătură burgheză, în loc să faci parte la toți, care suntem la fel de flămânzi?... Iar Enea Căpută, încrâncenându-și privirile, încât în bătaia lămpii, ochii îi ardeau, ca doi bumbi de jeratic, unul oglindind o flăcăruie verde, iar celălalt, având o răsfrângere albastră, l-a înfruntat pe Duran Zicându-i: îți convine să dispui de ceea ce nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă stăpânesc: cutremurul provocat de Întâmplarea de aseară n-o să-mi vicieze expunerea. Fiindcă o astfel de emoție nu ar avea nici o legătură cu Începuturile noastre. Le-ar parazita. Ar stâlci bunăvoința, naivitatea controlată, enutuziasmul care ne-au unit, ar Încrâncena o revoltă altfel destul de pudică, Începută ca literatură. Fiindcă Celebrul Animal atâta a fost, la Început: o simplă inițiativă literară, născută din dorința unor prieteni de a produce și expune artă altfel decât Înghesuindu-se În volume, personale ori colective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chimioterapie, băgam În mine orice, de ce? Dar stăruiam. Fără să-mi bat capul prea tare. Sau fără să mi-l bat numai cu asta. Celebrul animal Îmi oferise șansa unor altfel de gânduri, șansa frecventării unor oameni plini de imaginație. Încrâncenați câteodată, dar de cele mai multe ori plini de umor. Ne simțeam bine Împreună. Mi-e drag să scriu despre C.a.-ul din vremea aceea. Eram prieteni și mai Înainte, Însă aventurile din ultimele luni ne legaseră și mai mult. Nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]