614 matches
-
revela Doar două rânduri supraviețuiseră din jungla Încercuită de ștersăturile asemenea sârmei ghimpate: Dragului meu Adam și Întotdeauna am dorit să am un fiu ca tine. Celelalte patru foi erau nescrise și rămăseseră lipite de prima cu un fel de Încrâncenare, Își spusese Margaret, de parcă ar fi vrut și ele să fie umplute cu rânduri hașurate. Când infirmiera pe nume Cantik Îi dăduse ghemotocul de hârtii, se socotise Îndreptățită să-și Închipuie că acea legătură tangibilă cu Karl Însemna că el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să comenteze ceva acid, după cum obișnuia, nu era deloc imposibil să nu aibă bani la dânsul. Își aprinsese o altă țigară, degetele de la ambele mâini aveau, de la atâta fum, o culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta cu aceeași aleasă răbdare. Auzise ea despre unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului, trai, băiete! Pe urmă blocaj intestinal, blocaj renal, peritonită, cruce. Carmina se opri pe la jumătatea ciorbei. Era bună, dar ea nu mai putea! Își simțea stomacul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
complexă, extrem de interesantă; de aceea, poate, și propice exercitării profesiei de diplomat. Nefastă din punctul de vedere al contextului și al sacrificiilor impuse, extrem de interesantă și incitantă în schimb, sub raportul exercițiului de diplomat, ea a dat dimensiunea efortului și încrâncenării de care atunci era nevoie, spre a putea face față unor situații de multe ori grave și ultimative. Este știut că, indiferent care ar fi sistemul social-politic, interesele unui stat sunt perene, iar îndeletnicirea de diplomat, la rândul ei, are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și îndeosebi evoluția raporturilor dintre cele două state germane, dintre acestea și Berlinul Occidental, anclavat pe teritoriul fostei R.D. Germane. Această relație se afla pe prim planul disputelor dintre principalii factori de putere ai timpului de care depindea esențial menținerea ,,încrâncenării" sau trecerea reală la o politică de destindere. A fost martorul unor evenimente politice semnificative în direcția normalizării raporturilor intergermane, în contextul destinderii pe plan european și internațional, influențată pozitiv de pașii făcuți pe calea îmbunătățirii climatului între superputeri, S.U.A.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge cu plăcerea arderii, tot, tot, tot, dăruindu-se toată, toată, toată, se mira cum din microcosmosul solar devenise cogeamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga Înecânduse printre sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fetițe. Bun cunoscător al gesturilor minore, În primul rând, dar și al, gesturilor mari, aproape urieșești În viziunea personajului Va prin realismul descrierilor Întru devenirea ca om Într un univers incipient. Romanul lui Val Andreescu, care uneori abuzează totuși de Încrâncenarea cu care folosește limbajul țăranilor din acele sate moldovenești, este radiografia, cu bune și cu rele, cu viața simplă de zi cu zi, devine prin Încărcătura conținutului său, asemenea Încărcăturii lutului pus În oalele și străchinile cu care Victor Olaru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
răspuns Petrică, lovind cu bastonul În dușumea. ― M-ai făcut curios. Povestește-mi. Petrică i-a descris Întâlnirea cu ipochimenul de la poartă, amuzându-se. În final, a răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am simțit suflarea morții În ceafă! Noi nu vom putea fi Îmblânziți cu nici un chip! ― Câtă dreptate ai, Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru o iubire ipotetică și plonjarea într-un necunoscut ostil este o faptă de neînțeles ce afectează grav reputația personală și imaginea întregii familii. Mai mult, în eventualitatea negocierii unei posibile reveniri la normalitate, s-ar evita păguboasa patimă și încrâncenarea juvenilă. Așa că a mângâiat ușor caseta conținând Cazul Escu Iosefina și a așezat-o pe aparatul Video până la plecarea tinerilor la cursurile de după-amiază. Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
decât atât, el nu este niciodată singur, povara necruțătoare a sublimei sale irepetabilități nu îl apasă: el este o fugară expresie a unui subiect colectiv, care, în acest moment, l-a ales pe el drept recipient. Obsesia afirmării de sine, încrâncenarea de a ataca redute îl ocolesc. De aceea forța lui va fi tot timpul superioară celei individuale, care îl susține pe european. Poți învinge un leu care îți iese în cale, dar cum poți lupta împotriva nisipului care, ridicat de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se înșelau. Nimic nu mi se părea mai abominabil și mai întors împotriva firii decât ideea că te-ai putea așeza pe colac până în spate, lăfăindu-te comod, ca în fotoliu (exceptând, bineînțeles, cazul unei corpolențe generoase). A fost această încrâncenare, viscerală aproape, a negației, care mi-a trezit apoi suspiciunile. De ce reacționam așa? Ce anume, din mine, se revolta instinctiv la acest gând, lucru la care japonezii erau imuni? Nu am reușit decât să însăilez un șir palid de asociații
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Uran. Populația urieșilor era în fierbere: -Uran! Uran! Uran! Izbândă, Uran! Strigau, se bucurau, plângeau și se sărutau Urieșii. Din lupta mare de la Urieș, o parte din barbari, ce-i drept puțini la număr, au scăpat prin vecleșug din acea încrâncenare, trăind multă vreme ascunși prin păduri. Au continuat să beneficieze de avutul altora. Obiceiul de a trăi in urma furtului la drumul mare, din păcate s-a păstrat prin acele locuri până pe la anii una mie nouă sute. Legenda transmisă oral
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu percepe daune de război. Când actul împăcării e încheiat, părțile - fără a-și strânge mâinile, așa cum s-ar cuveni - se mărginesc în a privi pergamentul cu atâta încântare, încât îți vine a spune că tocmai acesta a fost scopul încrâncenării lor. Amândouă știu bine că, nu după multă vreme, atunci când se va observa că bărbații au prins a se lenevi ori deda unor treburi prea lumești, dăunătoare, prin pildă, generației mai tinere, cârmuitorii vor da iarăși semnalul pregătirilor de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lucrurile se desfășoară în același timp în două limbaje, două ritmuri și două lumi diferite. Întâi, ele ne țin în lumina unei inteligențe aflată în permanentă comunicare și comuniune, prin persoana lui Prospero, cu divinitatea privită ca Instanță superioară oricăror încrâncenări, înscenări și jocuri ale puterilor lumești, naturale sau paranatural-magice. În al doilea rând, însă, prin magia artelor reprezentării rearticulate într-un tot, conglomeratul de instincte, sentimente, intuiții, obsesii, frică și revolte domină scena subliminal. Privind atât dansul expresiv-alegoric, hieratic, de
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
ful fiului său și așa mai departe. / Viața e cu totul altă poveste decît orice istorie / și omul e cu totul altă poveste / decît toate mitologiile omului. Între istorie și poveste / eu o aleg pe aceasta din urmă". E o încrîncenare senină, o convulsie ce se dizolvă în liniște. Zarathustra pare a cuvînta astfel prin grija bardului maramureșean. Prin această rupere decisă a eului (nu doar poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Bucureștiul secolului XXI, Dan Puric și-a asumat rolul delicat al aschimodiei imperiale. Atîta doar că nu are nevoie nici de cocoașă și nici de travestiuri deocheate pentru a spune adevărurile pe care alții le tem și le vînează cu încrîncenare. Nu are nevoie nici măcar de comicăria de altădată. Nu are nevoie decît de arta retorică de a-și propaga emoțiile în masa auditoriului pe care îl are în față. Iar aici se pricepe foarte bine, atît de bine că a
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
dintre tovarășii ei de zbor în înalt. Ceea ce însă îi conferă originalitatea și o diferențiază pe Luminița Niculescu de marii ei predecesori, este, în opinia mea, o anume seninătate, o transparență și o blândețe a viziunii, care contrastează cu dramatismul, încrâncenarea sau patetismul poeților amintiți. Autoarea pare că vorbește cu Dumnezeu așa cum respiră, iar când poemul ia forma rugăciunii, nu mai știi care dintre cele două voci aparține omenescului și care - divinului, deoarece întrepătrunderea, reverberația sunt depline, întrebarea și răspunsul au
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
foame, hăitașii partidului te mai și obligau să ieși la demonstrații și să urli ineptele lozinci de proslăvire a regimului. Prin ce-a făcut imediat după preluarea puterii, Iliescu ne-a înghețat pentru multă vreme zâmbetul pe buze. Astăzi, tonul încrâncenării și al urii îl dau televiziunile. Ca simplu cetățean, n-ai scăpare. De la formula indirectă, la cea perversă, până la aceea scabros-agresivă, posturile de televiziune par să-și fi împărțit repertoriul nemerniciei și nimicniciei umane. Formula indirectă, în aparență soft (pentru că
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
un tabloid. Idealul nostru s-a modificat și el. Este un ideal ușor, suav, de vară. Idealul nostru este unul light. Fără grăsimi, dulciuri, nicotină, alcool. Dar și fără patimă. Nimic nu ne clădește pe dinăuntru, fiindcă, nu-i așa, încrîncenarea noastră ar fi desuetă... Trăim o epocă foarte fancy, trendy, cool, on-line. Dar și trăirea noastră, și simțirea noastră sînt din ce în ce mai off-line. Cultura a rămas așa, doar ca un head-line. E, mai mult, cultură de consum. Citim și noi ceea ce
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
textul din Vatra le va prilejui fără-ndoială insistente drumuri către anticariate. În acest scop, reluăm și aici unul dintre fragmentele citate de Constantin Pricop: „Nu-i eroism [...] înverșunarea cu care oamenii crapă de frig și sudează fierul sub cer, încrîncenarea cu care-și smulg cizmele clefăind din nesfîrșitul noroi, și poate-n timpul acesta mai găsesc forță să se toarne și să se spioneze, nu-i eroism nici luatul chenzinei și-apoi bețiile cu cîntece și cu plîns, sfîrșite deseori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
Atmosfera politică încinsă de atunci, marcată de procese și de scandaluri cu urmări dramatice și de polarizarea până la ură și crimă a pozițiilor, poate părea neverosimilă, caricaturală, celor care au deschis ochii asupra lumii în vremuri mai putin marcate de încrâncenări și fanatisme. Moscova regiza în țări-satellit, începând cu Ungaria, procese soldate cu măcelărirea liderilor comuniști căzuți în dizgrație. în Franța, deși nu se lăsau cu vărsare de sânge, procesul Kravchenko, procesul David Rousset, teribilele incriminări reciproce ale intelectualilor pro și
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
fără talent și, în al doilea rînd, să-l ia integral în serios. Primul prejudiciu dă nașterii subproducției care a împînzit Europa, al doilea stimulează reacția mustrărilor ideologice, adică moda înfierării pe temei vindicativ și pe criteriu de ranchiună. De la încrîncenarea răzbunătoare a lui Lucien Goldman, care l-a monitorizat pe Cioran timp 30 de ani la Paris pe motiv de recrudescență legionară, și pînă la sclifoseala isterică a Martei Petreu, autoarea celei mai amuzante mostre de diletantism exegetic (a se
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
sub unghi filozofic, de aceea diaristul, aplicîndu-și tiranic imperativul purității morale, se expune pericolului de a se steriliza artistic. E atît de moral că pare sterp, și atît de cast că pare nefecund. Îi lipsește tenacitatea dată de ură sau încrîncenarea iscată din răutate. N-are cruzime, scrîșnire sau tensiune, într-un cuvînt, neavînd rutina sentimentelor negative, se văduvește de firul energiei lor. De aceea, Ciprian Măceșaru pare împins de o fatalitate căreia nu i se poate împotrivi, docilitatea în fața destinului
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]