682 matches
-
Marta Petreu Stau ca papura deasupra apei încrețite de vînt Norii mi se freacă de glesne umezi și răcoroși ca botul unui cățeluș de-o zi încă orb Ne jucăm și noi - le șoptesc și mă prefac că m-ascund Pe mine cineva m-arată cu degetul și
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
cu încetinitorul. între datele concretului astfel înregistrate se interpun datele interioare, apar flash-urile ,metafizice". Dozate cu grijă, ele dau impresia a face corp comun cu minuțioasa descripție, înfiorată de un dramatism inclus: ,și-aproape brusc/ vîntul tîrî norul circular încrețind oglinda apei,/ primii stropi împroșcară ca flegme ale unui lung cer căscat,/ tunetul zgîlțîind din temelii heleșteul, împrejurimile/ viața la țară se electrizează, se destabilizează/ pe scurt se întunecă în plină zi, cad piezișe/ lanțuri din cer pe fața apei
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele / Frigul parcă trage după sine / o sanie de pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
radio. - îl cunoști pe tip? - într-un fel. - E un măscărici, sau un nebun? - Puțin nebun. Grady n-ar fi admis că dăduse întregul mic dejun peste cap. Nederanjată de faptul că feliile de costiță se prăjiseră de li se încrețiseră marginile, iar cafeaua era rece ca gheața, turna acum amestecul de crochete într-o tigaie pe care uitase să o ungă, și-i spunea lui Clyde: - Ador să gătesc. Știi ce mă gîndesc: dacă tu tot asculți meciul, eu o să
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
Ianoși aveau, ca regim firesc de vibrație sonoră, o zbatere constantă și lipsită de vreo legătură directă cu starea sufletească. Pur și simplu Ion Ianoși așa vorbea, schimbînd mereu diapazonul gutural al sunetelor scoase, cînd urcînd sau coborînd tonul, cînd încrețindu-și valurile sunetului pînă la un gîlgîit trepidat și foșnitor, cînd netezindu-și țîșnirea vocală pînă la emiterea unor sunete plane și drepte. De aceea, în mod paradoxal, Ion Ianoși părea un fel de un savant sfios și retras în
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
unui excelent volum de nuvele, intitulat La Capri, la Capri... Titlul ne evocă un jurnal de călătorie, introdus sub o formă sau alta în țesătura epică, niște proze scrise într-o dispoziție visătoare, cu gândul la soarele mediteranean și pielea încrețită de frigul înconjurător. În fapt, naratorul-personaj din a treia povestire (cea mai scurtă și mai puțin reușită) face excursii în Nordul extrem al continentului nostru, alături de o frumoasă Solveig, reflex literar ibsenian și, poate, mai mult decât atât. Lovitura de
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
o notă. Cine să fi fost ? Peste douăzeci de minute trebuie să mă duc la Gemeni, s-o ajut pe T. Până atunci, nu mă las! Trebuie să mi-l amintesc. Fac tot ce pot. Mă concentrez de mi se încrețește pielea de pe frunte. Degeaba! Nu merge. Știu tot ce a scris omul. Dădea o listă de scriitori, printre ei și Valéry (Caietele), despre care scrisese fără să-i citească până la capăt, iar eu îl adăugam pe Broch, parcă și pe
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4100_a_5425]
-
înțeles de către adult. Și furia poate fi trădată de fața unui copil. Sprâncene trase în jos, cu colțurile interioare spre nas; ochii larg deschiși (pleoapele împing în sprâncenele care sunt trase în jos); buze împreunate și încordate fără să fie încrețite. Este vital ca părintele sau dascălul să identifice semnele nonverbale care arată iminența furie și să privească acest tip de emoție mai detașat, deoarece este mai ușor de evitat decât de a fi gestionat când a luat împloare. În cazul
Părinți de succes: Inventarul emoțiilor trădate de fața copilului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40610_a_41935]
-
Dacă unui copil îi provoacă ceva anume dezgust, atunci pe fața lui se observă cum buza superioară este ridicată la maximum, buza de jos, și ea ridicată la rândul ei (ieșind puțin în afară), nările sunt ridicate și nasul este încrețit. Fiind vorba clar de o stare negativă referitor la un lucru din experiența curentă a copilului, părintele sau profesorul trebuie să se asigure că dezgustul nu este legat de învățare sau de anumite elemente pe care adulții le consideră esențiale
Părinți de succes: Inventarul emoțiilor trădate de fața copilului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40610_a_41935]
-
mare, eu o țineam pe-a mea, că o vreau mai mică. A rămas ca mine, evident, însă, când m-am întors să ridic “marfa” comandată, sârma cea mică se răzbunase deja. Rochia era prea amplă pentru ea, drept care se încrețea aiurea în talie. Merde! Eu mă sprijineam de pereți, să nu leșin, iar tipele de la magazin ridicau din umeri: “N-avem ce să-i facem!”. Până la urmă, tot eu am găsit soluția. Le-am cerut să dubleze cordonul din talie
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
te-ai urzicat?, și îl luară pe sus, în brațe, purtându-l în bucătărie lângă cuptor și i-au scos cămașa udă și nădragii și le-au pus la uscat și așa, în chiloți, stând pe marginea patului, Ștefan își încreți fruntea, apoi ridică o sprânceană, apoi pe cealaltă, pe rând, jucându-se cu diferite mimice și apucându-se să râdă cu bucătăresele și ele o strigară în cor pe Luciiiiiia, anume pe ea și ea veni cu feșele umede și
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
cu partenerii de pescuit, să aflu care mai este situația guvidului, mănâncă sau nu și prin ce zone ar fi mai bine de pescuit. După cum se arăta vremea, nu prea era încurajator să pescuiești.. Bătea vântul binișor, suficient pentru a încreți fruntea capricioasei mări. M-am pregătit, totuși, ca a doua zi să plec la pescuit pe mare. Îmi era dor, căci îmi intrase în obișnuință. Dimineața, nu am mai așteptat să sune alarma ceasului, că am și deschis ochii. M-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
din mai multe piese specifice: cămașa, poalele, catrința, betelele, acoperământul pentru cap și podoabele. La acestea se adaugă piesele comune: bondița, cojocul, sumanul, mantaua. Tinerele fete poartă doar cămașă cu altiță (partea superioară a mânecilor și cea din jurul gâtului sunt încrețite printr-un sistem anume numit altiță prin care se trece un șnur), în timp ce femeile măritate au permisiunea să poarte în continuare acest tip de cămașă, dar numai în ocazii deosebite, pentru că, în general, ele îmbracă o cămașă cu ciupag, adică
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
ține de funcția dumitale? — Da, firește... dar... ce mai Încoace și-ncolo, aș prefera să vezi cu ochii dumitale. Te rog. Această din urmă solicitare părea să-l fi costat mult. Dante Îl țintui cu privirea, În timp ce o grimasă Îi Încrețea colțurile gurii sale subțiri. Nu cu ochii se vede, Bargello, ci cu mintea. De mintea mea ai dumneata nevoie. Dumneata, ca și ceilalți orbi. Ai făcut bine că ai venit la mine. Și mulțumește-i sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
piept, produsă cu un vârf. Un fel de zgârietură, un soi de desen... — Arată-mi. Repede! Dante se blestemă pentru că nu efectuase el Însuși examinarea trupului, În noaptea când fusese descoperit. — Acum e În subterană, lângă incurabili... Medicul șef Își Încrețise nasul contrariat. — E o simplă zgârietură... — Orice poate fi important. Să mergem. Priorul dăduse ușa de perete și ajunsese deja În galerie. Medicul Îl urmă fără nici un chef. Străbătură În grabă marile Încăperi pregătite pentru Îngrijirea bolnavilor, atingând paturile simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Metodiu. Episodul 2 DESPRE CUM AU LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii mele îi sunt plăcute zvonurile dulci ale unor cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aici, Iovănuț?” zise Sfântul. „Nu m-a trimis nime, Sfinte Petre, m-a luat Domnul”, răspunse sfios tânărul. „Te-a luat cam devreme, făcu Sfântul, uitându-se compătimitor la el. Și de unde vii?”. „Din Moldova”, zise Iovănuț. Fața preacuratului se încreți un pic: „Din Moldova? Din care Moldovă?” „Din toată Moldova”, răspunse cu nedumerire feciorul. „Păi în ce an suntem?”, întrebă Sfântul Petru. Iovănuț îi spuse. „Atunci intră”, zise Sfântul și Iovănuț auzi cum zornăie cheile, o caută pe cea potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adormise buștean, vestea fugii domnului se-nfiripă undeva în aer, apoi coborî pe ulițele Ieșului, dădu colțul câtorva case boierești cu obloanele închise, fu împinsă de vânt până la Podul Leoaie, de care se izbi și se-ntoarse înapoi spre Mitropolie, încrețind o clipă, în trecerea ei joasă, oglinda unei bălți mari adunate de ploaie în Sărărie, apoi se strecură pe sub ușă în hanul jupânului Iani, din marginea Socolei. Primul ce o auzi fu un surugiu căruia, de când se instituise birul numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întrebă Nené Dupré și adăugă insistent: Dar spune-mi adevărul! Blondul Yves Clos, care datorită vârstei, muncii și felului său de a fi dădea impresia că se află întotdeauna deasupra celorlalți și a problemelor, trase cu plăcere din pipă, își încreți nasul într-un gest comic și repetă surâzând: — Adevărul... adevărat? — Adevărul adevărat. — Păi, ca să fiu sincer, părerea mea e că foarte curând numărul morților va trece de cincizeci, fiindcă pentru patru dintre acești șase nefericiți situația va fi cam albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
treizeci de kilometri de aici. După cum vezi, sunt zeci de copii fără picioare, fără brațe... Unii nu au nici mâini, nici picioare. Crede-mă, când i-am văzut mi s-a rupt sufletul. Nené Dupré privi fotografiile șocante și-și încreți fruntea, îngrozit. — Nu mă miră! recunoscu. Sunt teribile. — Înspăimântătoare, aș spune, adăugă austriacul. Dar și mai înspăimântător mi se pare să mergi acolo și să vezi nu numai că sunt mutilați, ci că sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
după iubire și visa să trăiască cu o femeie ca un evreu normal. Dar remarcase imediat că mai toate femeile din sinagogă întorceau privirea de la el. De altfel, Zaharel avea obiceiul să-și ducă mâna după ureche și să-și încrețească fruntea când vorbea cu femeile, pronunțând mereu greșit numele lor. Încercase să le vorbească în suedeză, dar femeile ori nu înțelegeau nimic, ori îi corectau sever gramatica și felul de a vorbi. A vorbi suedeza era o artă care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de lângă fereastră. Natanael își amintise că mai auzise această voce cu umbre. Când? Cine îi vorbise așa? O voce cu profunzime. Tua își adâncise capul în pernă. Când Natanael îl luase în mâini simțise greutatea lui neobișnuită, ochii se închiseseră, încrețind pielea din jurul lor într-o mătase veche. Părul îi devenise neobișnuit de rece, părăsit de căldura capului. Numai restul corpului mai era moale și cald, locuit de acele organe tutelare la care oamenii nu se gândesc prea des. Așadar, șoptise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-mi milă de ea și neștiind ce să-i spun în legătură cu ziua precedentă, m-am oprit și i-am mângâiat cu mâna obrazul zbârcit. Contrar așteptărilor, mama nu mi-a zâmbit și nu s-a bucurat; fața i s-a încrețit brusc, și pe obraji au început să-i curgă o groază de lacrimi care (nu știu de ce credeam asta) trebuia să fie fierbinți ca laptele clocotit. Încerca să spună ceva și poate că mi-ar fi spus, dar, considerând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se scutură de ele, motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea de bucurie. Ținându-mă de mână și pășind cu spatele înapoi, mă trase spre o măsuță la care stăteau încă două persoane. După felul cum mă priveau în ochi, era evident că sunt cu Zander și că acesta ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]