713 matches
-
pauză. — Vrei să spui pe tata? Da! Scuze, mamă, da. Cum îl chema? Michael cumva? Mick? O nouă pauză. —De ce întrebi? Ce pui la cale? —Nimic. Mick? Da sau nu? — Da. (Zis cu o jumătate de gură.) Mi s-a încrețit pielea. Oh, Doamne. Leisl trebuie să fi fost cu adevărat pe calea cea bună. —Și eu nu l-am cunoscut niciodată? A murit când m-am născut eu? —Două luni mai târziu. M-a trecut un fior. Cu siguranță Leisl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Hei, Anna. Hei, am mormăit, cu privirea în pământ. În perioada asta încercam pe cât posibil să-l evit. Ce mai face Jacqui? Mi-am ridicat privirea și m-am uitat lung la el cu o uimire glacială. Mi-aș fi încrețit buza dacă aș fi putut, dar, când încerc să-mi ridic un colț al gurii, se ridică amândouă și arăt de parcă aș fi la un control al gingiilor. Ce mai face Jacqui? Dacă vrei să știi ce face Jacqui, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mănâncă și tu ești scara mea spre cer...1 —...prin aceasta îți jur loialitate, încredere, credință și că nu voi lăsa să apară între noi mecanisme repetitive pasiv-agresive... —...și dacă auzi forfotă în tufișuri, nu te teme... Fruntea tatei se încrețise. Era nedumerit. Nu e toată treaba puțin cam... cum ziceți voi? —Mângâietor-delicată, i-a șoptit Jacqui sonor din rândul din spate. —Așa, mângâietor-delicată. Apoi și-a dat seama că persoana care vorbise era Jacqui și, stânjenit, și-a lăsat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Îmi povestești, era o sperietoare patentată. Și pe urmă, tare-aș vrea să văd și eu mesajul ăsta.“ Nimic mai ușor, Îl aveam printre hârtiile mele. Lia a luat foaia, a privit-o pe față și pe dos, și-a Încrețit nasul, și-a ridicat vretonul de pe ochi ca să vadă mai bine prima parte, aceea cifrată. A zis: „Asta-i tot?“ „Nu-ți ajunge?“ „Îmi ajunge și-mi și prisosește. Dă-mi două zile să mă gândesc.“ Când Lia cere două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deschis ochii brusc. Fir-ar al naibii! a zis el chinuindu-se să se ridice într-un cot. Nenorocitul ăsta de câine cred că s-a deschis din nou. Apoi și-a întors privirea disperat către Alice. Ochii ei erau încrețiți de râs. Probabil că-l considera a fi un soi de clovn. Hugo știa că probabil jucăria se stricase. În fond, puțin mai devreme, îi trăsese un șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să se audă din nou. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unul galben-aprins cu un model complicat. Îl Înfășură În jurul corpului și trase doar Într-o parte până se mulă pe corp, arătându-i că la femei se face complet diferit de ceea ce-i arătase bărbatul. Apoi, doar cu o mână, Încreți materialul și introduse partea superioară a acestuia În partea de sus a fustei. —Hmmm, făcu Roxanne, nu cred că-mi place la fel de mult ca nodul În mijloc. Nu pare destul de sigur. Heidi zâmbi către vânzătoare. —Mulțumim. Am Înțeles. Diferit. Femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lungul malurilor râului. O, ce furioși erau că fugiserăm. Săriserăm În râu și le stricaserăm toată distracția. Acum erau obligați s-o lase pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
omul cel mai căutat de ziariștii Însetați de interviuri! Cu siguranță asta era o minune trimisă de zeul audienței. Mai era o singură Întrebare: cum să-i subtilizeze caseta lui Harry și să le-o paseze producătorilor de la GNN? Își Încreți nasul spre Zilpha, semn că a mirosit un pește care trebuie prins, iar partenera ei Îi dădu de Înțeles că a Înțeles mesajul răspunzându-i cu un căscat care voia să spună „stai liniștită“. Belinda Încercă să fie optimistă. —Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Italicorum, Turcicorum, Hungarorum. Nu trebuia să fii expert în desen și caligrafie, ca să pricepi că autorul săruta mâinile mai multor stăpâni. Pe mijloc, tot jos, o lămurire și-un an: Totius DANUBII, A. 1766. A-ul zâmbea grăsuț și cârlionțat, încrețit de brațe și căciulițe; parcă ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse așa, suflase din narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel, o înfrumusețare finală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că ar fi intrat Într-un câmp de energii mult mai puternic decât cel pe care Îl controlăm noi. Dar, pe acest pământ, nu se află un asemenea câmp. Și, chiar dacă a existat, a dispărut demult. - Nu Înțeleg, spuse sultanul, Încrețindu-și fruntea. - Doar În Țara Soarelui-Răsare, În munții care ascund templele shinto, călugării Yamabushi și luptătorii Ninja, a existat o forță a spiritului capabilă să pună o barieră absolută gândirii noastre. O forță magică putând să ridice marea, să stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luat lucrarea, a privit-o îndelung. S-a ridicat. Și-a încercat s-o cântărească din mai multe poziții. Și, pentru prima dată, obrazul său s-a schimonosit într-un zâmbet de satisfacție. S-a schimonosit, fiindcă cicatricea s-a încrețit și ochii au clipit de mai multe ori, căpătând strălucite culori, pe care nu le aveau prea deseori. A oprit concursul. L-a considerat încheiat. L-a privit îndelung pe artistul cu rubașcă și cu șapcă și l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
faptul că ai nevoie să faci sex. Lasă-l să audă, nu mă mai întrerupe. Și așa o bătea la cap pe mama de fiecare dată cînd treceau pe acolo. Ciudat că exercita o mare presiune pe teme care-ți încrețesc pielea tocmai mama tatii, cea care-ar trebui de fapt să apere imaginea fiului mort. Oare reușise să treacă atît de repede peste? Să fi uitat de tot de? Era un monstru. Un personaj negativ care corupea prințesele nevinovate. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
capabile să-mi livreze fulgerător ceva din acel esențial ego, acel ceva mistic din mine. Când a apărut soarele, dis-de-dimineață, m-am dus cu manualul lui Horowitz lângă Strömen, acolo, în plină natură, unde se simte briza verii atingând apa, încrețind-o, amintind veșmintele statuilor antice; acolo, auzind foșnet de frunze și clipocitul apei, pot exersa tonul muzicii limbii oamenilor de demult. August Am intrat deja în luna în care totul arde. L-am visat din nou pe René - m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui. Un surâs batjocoritor Îi Încreți buzele subțiri. Orbi și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gâtului, de unde Îi venea durerea, retrăgându-și degetele pătate de sânge. Pipăindu-și tăietura, făcu un pas Îndărăt, pentru a se menține la distanță de celălalt, care părea dornic să Îl ajute. Arrigo pricepu și stătu locului. Un zâmbet Îi Încreți buzele. - Nu eu am căutat să te ucid. - Cineva a Încercat s-o facă. Iar ochii mei nu te văd decât pe dumneata. Filosoful strânse din buze, apoi trăsăturile sale se destinseră. O lumină șireată Îi ardea În privire. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iar noi restul eram în subordinea ei, mai ales Mama. Mama îi dădea Bunicii farfuriuța câinelui, iar Winnie își primea mâncarea la picioarele bătrânei doamne, din mâinile ei. Avea mâini și picioare mici; purta un fel de ciorapi de plasă încrețită pe picioare și avea cipici cenușii - oh, cenușiul fetrului acela, cenușiul, despot al sufletului - cu fundulițe roz. Mama însă avea picioare mari, și purta pantofi bărbătești în curte, fără șireturi, și o cârpă pe cap sau o scufie ce semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
așa cum nici eu nu voiam acest lucru. În cele din urmă s-a învârtit și l-a păcălit pe Wigler, profesorul de chimie. Dar în tot acest timp, Bulba, cu ochi mici și privire calină, cu fruntea blândă și oarbă, încrețită în lumina suavă de iarnă din clasă, încerca să-și proptească șișul în lame, asemeni unei insecte cu antene. După acest episod nu i-a fost deloc greu lui Jimmy să mă convingă să plec prin oraș cu el, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tânăr ca tine și gefährlich. Nu mă mai săturam. Kotzie nu seamănă cu mine. Avea mare nevoie să se proclame mai bun, și de fapt unicul bărbat al casei. Și într-adevăr arăta viguros când își împreuna dinții și își încrețea într-un zâmbet fața aceea bătută de vânt și aspră. Și îl bătuseră multe vânturi, căci colinda tot West Side pe jos cu geanta lui de mostre. Pentru că avea fiecare bănuț numărat. Și avea și răbdarea și duritatea pavajului, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Băncile de fier erau albe și destul de spațioase pentru a adăposti doi trei bătrânei care voiau să tragă un pui de somn în căldura dulce și mirosind a mlaștină care înnebunea de tot mierlele cu aripi tivite cu roșu, care încrețea petalele florilor, dar care încetinea și molcomea toate celelalte viețuitoare. Mă îmbibam de aerul greu și hrănitor și de această atmosferă prietenoasă asemeni unei prăjituri sățioase făcute din viață, genul de lucru care trezește în suflet dragostea și un noian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întrebat Einhorn. Am venit cu autostopul și nu am prea avut noroc. De ce, nu înțeleg? Mi-a spus fratele tău că urma să îți trimită bani la Buffalo. Cum, vrei să spui că a venit să vă spună? Mi se încrețise fruntea de efort. Vreți să spuneți că a încercat să împrumute de la dumneavoastră? Da, i-am dat eu banii. Și i-am mai dat un împrumut. Ce împrumut? Mie nu mi-a trimis nimic. Asta nu miroase a bine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prietenul față de care simțeam cea mai mare jenă. Nu i-a plăcut deloc și mi-a spus: Ce gogoși îmi vinzi aicea? Nu era deloc pregătită să creadă că eram, cum îi spusesem, îndrăgostit, iar pielea frunții ei s-a încrețit și s-a ridicat către sprâncenele ei mirate. Și când i-am explicat mai în detaliu, mi-a râs în nas: Ce? Ce-mi spui tu acolo? Ai de luat un vultur din Arkansas? Un vultur? Poate vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să trimit după el. Slabă speranță! Ei, distrează-te și tu, dacă ai loc, dar să nu vii să-mi spui după aia că nu te-am avertizat să stai acasă. Brusc, a zâmbit în lumina soarelui și și-a încrețit nasul lui scurt și coroiat și fruntea ce se curba în spate, în părul lui frumos de mexican. Vezi ce faci, să nu dai pe spate toate păsărelele sălbatice locale. N-am fost nici măcar în stare să-i răspund la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
păr sau de la pământul care-mi intrase în urechi, n-am auzit, ci mai degrabă am văzut cu câtă sete l-a înjurat pe Caligula. Am simțit un fel de undă sau de fâșie a pielii capului cum mi se încrețește sau mi se închircește pe cap. Am înregistrat și faptul că mâna ei, pe care mi-o ținea încleștată pe picior, avea dâre de sânge pe ea. Avea o paloare pronunțată. Cu această profunzime și îngustime superficială a vederii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
De îndată ce se ivea schimba invariabil subiectul către asta. Era o anume slujbă pe care îl tot îmboldea s-o ia. Dar el spunea: „E o farsă!“ Și apoi începea să râdă molcom, în maniera lui posacă, iar pielea i se încrețea în jurul ochilor: Da, da’ banii nu-s o farsă. Oh, te rog, Mimi. Nu fii absurdă. Nici n-ar trebui să muncești cine știe ce. Cu toate astea, el reușea să facă acea slujbă să pară absolut imposibilă. Am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
harță, prostindu-se și maimuțărindu-se, împungând în dreapta și în stânga cu cârligele, făcând pe grozavii în fel și chip, chirăind tot felul de inepții despre organele genitale femeiești. Apoi treceau la vâslit. Ore în șir de vâslit. Iar apa se încrețea asemeni unui strat imens de andive. Între aceste momente puteai să te însorești la coada acestei brutării pictate și vechi, verticale, iar lădițele, lăptucii stricați, portocalele, căcații și crabii mici ne urmau sau dispăreau în jetul de apă. Cerul emailat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]