377 matches
-
el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și cu traista în băț, pe umăr. Era un om năcăjit, cu obrazul ars, cu fruntea încrețită. Răspunse săltându-și în sus căciula cu mâna stângă: — Pe aici, tot înainte... Este loc bun pe lângă pădure... tot pe margine... pe lângă curțile cucoanei Roza... da’ acelea nu se văd... pe lângă moșia lui domnu Todirescu și pe la conu Dumitrache... —Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la coliba lui Mitrea Pescăruș, am văzut apărând o făptură ce mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în ceață. Erau ochii cenușii, care-mi plac. Părea ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în zilele noastre, a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce ne spusese doctorul. Cusăturile sunt mult mai bune decât copcile. Doar asta mai e, de fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mers la dermatolog, care a spus că evoluasem foarte bine și puteau să-mi scoată copcile de pe obraz. Nici măcar eu nu mă așteptasem la asta. A durut mai mult decât am crezut că va durea și o linie roșie, violentă, încrețită mi se întindea de la colțul ochiului la colțul gurii, dar, pentru că fața mea nu mai era prinsă cu ață bleumarin, arătam mult, mult mai normal. — Spuneați ceva de o operație estetică? a întrebat mama. În cele din urmă, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
marcajul galben. Agenții de circulație sunt crunți pe-aici așa că aștept cu nerăbdare o ceartă sănătoasă. Apoi am observat că arăta a mașină de mafie, nu știu cum, dar am simțit. Din instinct. Fără geamuri fumurii, dar în spate erau perdele roz, încrețite, ca cele cu volane, dar mai mici. Crimă și pedeapsă. Îmi ziceam „Hristoase!“ când coboară două gorile. Ding-dong! Înalți, solizi, geci de piele umflate în dreptul buzunarelor de la piept, de parcă ar fi avut pistoale, dar pariez că erau doar sandvișuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă urc în mașină cu doi bărbați necunoscuți - mai încercați sâmbătă seară după ce-am băut șaișpe pahare. Și categoric nu mă urc într-o mașină cu perdele cu volănașe. (Mai știi? Ți-am zis că erau niște chestii roz încrețite și oribile la geamurile din spate.) Gorila 1 aruncă un porcoi de bani pe masă, o grămadă numărată cum se cuvine, legată cu o banderolă de hârtie, cum fac la bancă, și zice: Acum vrei să te urci în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
strat subțire pe față și, după câteva minute, cicatricea a început să dea semne de mâncărime. M-am repezit la oglindă și aproape că mă așteptam să văd cum se umple de bășici și cum se extinde porțiunea de piele încrețită, ca o chestie dintr-un experiment științific care a luat-o rău de tot razna. Dar nu, nu se întâmpla nimic neobișnuit, fața mea arăta la fel ca întotdeauna. Înainte de a mă culca, am mai sunat o dată la Jacqui. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de exercițiile de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ce amintea de un cățel. Bun, hai să-i aruncăm fetei o privire ceva mai atentă. Pielea albicioasă arăta foarte palidă, izbind ochiul spectatorului, de parcă fata ar fi fost atacată de vreo erupție sau alergie. Avea niște sâni mari, jalnici, încrețiți chiar în mijloc, în timp ce un pliu de carne înconjura befelia înaltă a pantalonilor bleumarin, mătăsoși ca șortul unui sportiv. Da, partea de sus a sânilor avea mici creneluri, încă și mai albe ca restul pielii. Asemenea urme la douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe străzile New York-ului, o mașină-cușcă ducând câinele turbat acasă. Șoferul cu brațul branșat pe volan a țîșnit pe galben, avântându-se înainte. Să nu faci nimic, niciodată. Să nu faci nimic, niciodată. I-am urmărit mâna bronzată, cu pielea încrețită și străpunsă de perii negri și aspri. Am urmărit goana iugărelor rectangulare pe care se întinde orașul străin mie. În cele din urmă, semnele plate și luminile albe ale aeroportului au început să-mi defileze prin fața ochilor. — La ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o zi În urmă. CÎnd l-am felicitat, a insistat să ne dăruiască fiecăruia un trabuc Faria, ca să-l fumăm peste zi, În sănătatea primului său născut. Am zis că așa vom face. Fermín Îl privea pieziș, cu fruntea Încrețită, și am bănuit că urzea ceva. În timpul dejunului, Fermín declară inaugurată ziua detectivistică, printr-o schiță generală a enigmei. — Totul Începe cu prietenia sinceră dintre doi băieți, Julián Carax și Jorge Aldaya, colegi de clasă din copilărie, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mică posibilitate ca EL să intre prin efracție în apartamentul unui polițist... Danny se gândi la dosarul lui secret, alergă la dulapul din hol și îl deschise. Era acolo, cu pozele și însemnările intacte, acoperit de o bucată de mochetă încrețită, exact așa cum trebuia. Cercetă baia, bucătăria și dormitorul, văzu că totul era la locul lui, se așeză pe un scaun și începu să răsfoiască o carte pe care tocmai o cumpărase. Familia nevăstuicii - fiziologie și obiceiuri, singurul exemplar de pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își scoase dintr-o singură mișcare puloverul și sutienul. Sânii ei erau pistruiați - cu pistrui ce păreau cancerigeni. Cel din stânga era mai mare și atârna ciudat, iar sfârcurile îi erau închise la culoare și plate, înconjurate de pliuri de piele încrețită. Danny se gândi la trădătorii și mexicanii care îi supseseră. Claire îi șopti „Hai, puiule”, un cântec de adormit copii care să-l facă să spună ce știa, pe cine știa și ce mințise. Își frecă sânii de fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Se foiește pe scaun. Eu mă uit numai la devușcă - și bine fac: Rusoaica a simțit, știe că Moș Iacob are de gând s-o Întrebe ceva; dar Încă n-o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și cu lingura șiroind. Îl Întreabă din ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-mi arate ea mie, ca să fim chit. Și nu. Pesemne n-a fost să fie. * Din calidor le văd pe toate. Le-o văd. O văd, mai Întâi, pe a Varvarei: subțioară șiroindă În soare, perișorul bine brumărit și-ncrețit; buzele perjulii, mai vinete decât dac-am fi fost pe uscat: floare mușcătoare, fructă abia ructă - cu, deasupra sufletelor noastre, șteapul roșaprins și viu ca via, atât că limba asta nu rostește cuvinte auzibile. Floarea Darurilor. N-am pătruns acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trage la suprafață, ce ai, mă întreabă el, îți vorbesc de aproape o jumătate de oră și tu nu răspunzi deloc, iar eu îl privesc, pentru o clipă îmi pare un străin, apa îi închide părul la culoare, are buzele încrețite, mă sprijin de peretele bazinului, oftez în semn de iertare, nu te-am auzit, mă gândeam la altceva. Ploaia cade cu tot mai multă forță, dar Udi mă trage afară, pe terasă, în mijlocul căreia e o fântână neagră cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care îmi plăceau atât de mult, numai pentru a nu spori și mai mult temperatura trupului. Cum să mănânci pe o asemenea căldură, se plânge Udi, dar se învoiește să stea la masă cu noi, ne privește concentrat, cu fruntea încrețită, cum decojim oul, cum turnăm supă cu polonicul, adunând parcă noi și noi date la cercetarea despre lume pe care o face, Noga îl privește precaută de câte ori îi cere ajutor la lecții, eu, desigur, încerc să trag cu urechea, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră de călărie, într-o mantie albă de in, cu cruce templieră roșie, cu cisme moi, pintenate și cu o cămașă-pieptar din ochiuri dese de sârmă, lungă până la cingătoarea lată, cu pafta de fier. Alături de el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită, decorată rustic cu maci și săltată generos peste ombilic, la o oarecare distanță față de betelia pantalonului-șorțuleț liliachiu, încrețit, care îi reliefa posesoarei formele curgătoare, curbe, extraordinar de ademenitoare. În picioare, mirabila Lili avea șlapi de polistiren, o brățară de aur, la modă, cu clopoței, la subțirimea gleznei stângi, bașca inele șerpuite de argint, pentru degetele mari, ale căror
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gânditor și cu o privire de admirație invidioasă spre Titu, care înfuleca zdravăn din tocana ardelenească păstrată caldă. Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa, avea niște mustăți groase și prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte încrețită și o roșeață pe toată fața, parc-ar fi fost vopsit pentru o reprezentație de circ. Urmă o dezbatere amplă asupra perspectivelor tânărului. Se amestecă și doamna Gavrilaș cu amintiri discrete despre administratorul din Vlașca. Numai Marioara tăcea, pufnea din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului cel bătrîn: "De unde știi, să-mi aduci hoții, primare, că altfel pe tine te iau de guler!" Parcă niciodată nu-l nimerise atâta de proclet pe boierul Miron, încît
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i ajute în toate. Iar ca o dovadă a solicitudinii guvernului, citi rar și cu glas muiat în emoție manifestul cu reformele, lămurind pe graiul poporului ceea ce i se părea mai puțin lămurit. Țăranii ascultară cu capetele goale, cu frunțile încrețite, cu priviri ciudate și nedumerite. ― Rămâneți sănătoși, oameni buni, și să nu vă abateți nici în viitor de pe calea cea dreaptă! strigă Baloleanu sfârșind și urcîndu-se în trăsură. Până la Lespezi, o jumătate de oră, nu mai conteni a scoate în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngheță la gândul că ea și-a luat pantofii negri la țară. Dar era, bineînțeles, absurd. Nu-i scotea din șifonier decât la zile mari. Se repezi la ușa a treia a șifonierului: erau acolo, pe o blană de iepure încrețită. Piciorul îi era același număr, ca lungime, dar nițel prea gros. Totuși, ținând seama că nu trebuia să umble cu ei, mergea, încăpeau pe lângă ce se obișnuise să poarte. Purtase până la treisprezece-paisprezece centimetri, tot felul de tocuri, după cum se perindaseră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arăta ca și cum ar fi fost pregătită pentru zugrăvit. Râdea isteric, în hohote, tîrîndu-se de-a lungul pereților goi și minunîndu-se de ecoul râsului în camera devastată. Abia se mai ținea pe picioare. Apucă rochia galbenă, cea mai grea și mai încrețită, și și-o trase peste cap.Îi încheie neglijent șnururile de la gât și de la încheieturile mâinilor. Fusta îi venea până la glezne, își trecu palmele peste sâni, peste șolduri, își mângâie privind în gol părul lung, care-i cădea în bucle
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]