2,712 matches
-
domnul Tică să-l mai conducă până la usă, cum făcea de obicei, dar comisarului nu-i trecu prin minte să se gândească la asta. Locuia la etajul doi, deasupra de familia Alexandrescu. Auzi doi oameni, vorbind la parter și rămase încremenit la auzul uneia dintre cele două voci. Referință Bibliografică: Răpirea (4) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1444754284.html [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
cu dramele sale existențiale, cel care angrenează întreg spectrul de forțe, sentimente, comportamente și acțiuni este supranaturalul, manifestat prin intermediul oniricului și al crimelor spiritelor ce bântuie zona podului de cale ferată: „Un zgomot de vreascuri rupte răsună din apropiere și încremeni, căutând cu ochii mari, alertată, în întunericul de nepătruns. Abia atunci știu că mai era cineva acolo. Aceeași prezență. « Dumnezeule! E la fel ca...în vis » gândi ea înghețată de frică. Inconștient, căută să se ridice în picioare, sprijinindu-se
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1430754010.html [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
Din pulberi, vise-amare, s-o înviez am vrut... Dar ploaia, vântul, bruma pe loc au țintuit-o... Precum un fir de pir într-un cartof crescut. Iubirea e magie terestră și stelară, Liană dulce, blândă, o trestie de zahăr. Nu-ncremenesc minunea, ci vreau să o răscumpăr... Aduce-va speranța-mi o nouă primăvară? Iubirea-i arzătoare, e-o cruce de blestem... Un înger ori un demon ermetic în poem! (sursa foto: www.cunoastelumea.ro) Referință Bibliografică: Iubirea / Daniel Samuel Petrilă
IUBIREA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_samuel_petrila_1479261103.html [Corola-blog/BlogPost/365516_a_366845]
-
ION IANCU VALE E iarnă se aude îngroșându-se gheața sub lumina ce se sparge în cioburi cenușii. Aerul vibrează și taie ca sfârcul de bici iar copacii , sfeșnice cu luminile stinse, se aplecă icnind peste sângele limpede al pământului încremenit în izvoare. Cerbii își pierd fără soroc podoabele amestecându-și mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii își frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt și puii lor mor în ouăle plesnite de ger. Iarba încolțește
IARNA CA UN GÂND, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Iarna_ca_un_gand_poezie_de_ion_iancu_v_al_florin_tene_1328990296.html [Corola-blog/BlogPost/346637_a_347966]
-
scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie în noaptea uterină xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Referință Bibliografică: Apocalipsa după Solaris / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 290, Anul I, 17 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sorin Olariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS de SORIN OLARIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_solaris.html [Corola-blog/BlogPost/359424_a_360753]
-
savurează un ochi îmbăiat iar ochiul irisului de azur caută speranța între nămeți griji peste griji troienesc clipa unei vederi tulburi ochiul de pește cumpănă între revărsări de ape și berbecí străpungeri de foc peste lumi înghețate ochi de pește încremenit în pocalul de lut ars geană a speranței căzută pe lentila mioapă a vieții. IAR ai adormit la umbra Piramidei, te bântuie Ra cu stele de jar ți-a deschis calea precum lui Brunton și râuri de atlanți ți-au
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_tripon_1412068803.html [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
de eroi râșnește continuu mărunt istorie prăfuită ținută ascunsă pe etajera din colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite vieți risipite talcioc totul de vanzare e ieftini poftiți de luați. Referință Bibliografică: În râșnița vremii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1484040459.html [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
domniei sale, unul dintre capetele luminate ale României, autentice diamante ale Neamului Românesc, ce trebuie prețuite, respectate și protejate. Dr. Horia Mureșian - Povestea unei inimi... și a unei expoziții O inimă și-a-ntrerupt coregrafia sa intimă, iar ultima sa tresărire a rămas încremenită într-o soluție care anihilează timpul, culorile, mișcarea... Desprinsă dintre cei doi plămâni care o cuprindeau asemenea unor mâini grijulii, și-a găsit imaginea reprodusă pe o etichetă, devenind odată cu noul nume primit, un obiect de interes ștințific: inima a
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie by http://uzp.org.ro/la-sala-dalles-din-bucuresti-medicina-arta-plastica-si-poezie/ [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
ea nu mai era, plecase pe undeva, la București, la firmă, habar nu aveam, eu mă duceam la Bacău, aveam treabă. Una dintre fetele care făceau curat cobora pe scară cu două plase pline cu sticle goale de Whiski. Am încremenit: Ce sînt alea? am întrebat-o pe fată. Niște sticle. Doamna mi-a spus să le arunc după ce plecați dumneavoastră. După cîteva zile, am întrebat-o de sticle. Cine bea whiski la noi în casă, femeie? Cum cine? Prietena lui
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 699 din 29 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ceața se ridica ușor ca o perdea deasupra apei limpezi. Pădurea era liniștită, copacii împrejmuiau malurile lacului. Soarele încerca să străpungă ceața groasă. Bărbatul stătea încremenit pe mal, nu simțea frigul. Se înfășurase cu mantaua groasă și privea fix cleștarul încremenit al apei. Gândurile se perindau, se amestecau cu repeziciune în mintea lui. Pus în fața unei încercări dificile nu știa cum să gestioneze situația. I-au
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alter_ego_camelia_constantin_1354200657.html [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL Plânge ora, plânge ceasul, în secunda tremurată. Nu știi? Înalță-te pe stâncă, să simți timpul în care ne-am rătăcit demult. Azi,e doar ecoul amintirii încremenit într-un bulgăre de viață ce se trece în tăcere, dinspre mai demult, spre tocmai când... plânge ora, plânge ceasul, în fața veșniciei. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul
PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1436654154.html [Corola-blog/BlogPost/379946_a_381275]
-
nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat hanilus, calamari, creveți, crabi. Toată lumea ascunsă, a mării îmbie. Pești mari, pești mici, pradă și prădător expuși cu un preț scris de mână pe o bucată de hârtie. Alături cineva taie cu mișcări precise, între chirurgical și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/sa-vezi-mirosul-unei-pasari/ [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
băă, am cu ce! --Băi, Bucă, bombăni cu gura plină Firfirică. Dar de băut, tot castraveciori? Adică...cum? Asta ne dai, zeamă de castraveți? --Ce, bă, nu-ți place cornișonul de Murfatlar? râse Pleșcan, făcând pe bețivul. Fața lui Zamfirescu încremenise într-un rânjet prelung, însă ochii lui scanau continuu platourile, farfuriile și sticlele cu vin. Era clar că încerca să evalueze conținutul lor. Lui Buhăianu nu-i scăpă acțiunea marelui businessman: --Ce-i, Dane, vrei să știi câți saci de cornișon
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1446830153.html [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
acolo unde-am fost în nopțile cu coviltir de stele; tu, scoate-mă din clipa fără rost și-adu-mă-n toamna ploilor rebele, să-mi spăl nedumerirea că te-ai dus luându-mi răsăritul dimineții. în colb de umbre șoaptele-au apus încremenind în amorțeala gheții. se scutură melancolii pășind tiptil pe un covor de frunze-nsingurate, eu mă strecor în visul tău, subtil și îmi astâmpăr foamea cu... păcate... Referință Bibliografică: Se scutură petale / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295
SE SCUTURĂ PETALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Se_scutura_petale.html [Corola-blog/BlogPost/356798_a_358127]
-
ce aparțineau Administrației Capitalei, care aflase de pasiunea lui pentru grădinărit și matematică. Era mândria sa când arbustul se umplea cu flori roze puternic parfumate. Spera să mai facă rost de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile la ger, învelite cu folii protectoare. Pentru living room cumpărase din piață o orhidee albă înflorită, pe care o instalase în mijlocul mesei ovale din cameră. Meritase
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1384420742.html [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
și ridică ochii spre ea. Își dă seama că e grav. Se ridică, neliniștit: - Ce s-a întâmplat, Mariana? Mariana bâiguie, sufocându-se: - Domnule primar... domnule primar... Îi arată spre fereastră. Primarul se repede și dă draperia la o parte. Încremenește cu ea în mână, livid. De-abia atunci, urletul de fiară rănită al Marianei, gâtuit de hohote, sparge tăcerea de sfârșit de lume: - Niiiingeeeee, domnule primaaar, niiingeeee! Se prăbușește pe podea. Se chircește ca un copil și continuă să plângă
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nascuti_si_morti_in_acelasi_an_am_ion_ionescu_bucovu_1341391242.html [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
Kant și pe Kirkegaard. O plafonare a autosuficienței se citea pe chipul lui. O lipsă totală a dorinței făcea să emane mirosul greu al unui suflet stătut. Privirea pierduse agerimea și voiciunea de odinioară. O lipsă a mișcării sufletești îi încremenise chipul. Nimic nu mai amintea de bucuria conversațiilor de demult despre “ideile lui Platon”, sau “teză și antiteză la Hagel”. Totul devenise plat, inert... Atmosfera dădea impresia unui pian blocat pe nota “do” de jos. Atunci am realizat brusc, că
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Confortul_saltul_spre_moarte.html [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
prefaceri de propriu-i cules, Se-mbracă cu frunze covor, ruginite. Și când își deșiră veșmântul țesut, De vânt, risipit în frunze pe-alei, Găsești că nu e de neconceput Să-apară și iarna cu toanele ei! Clopotul toamnei Stau pomii încremeniți în scoica zării Și vârfurile-ntind s-asculte-un zgomot, Ce răbufnește viu în poala depărtării, Și-acoperă pământul ca un clopot. Străbate orizontul cu vâjâit și zel, Aruncă pe dealuri a toamnei velință, Culege frunzele, trofeu le ia cu el, Și
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1481106240.html [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam același vis să rătăcim în lume numai noi. la tine-n brațe toamna astăzi râde, la mine plânge iarăși sera-n prag, s-a strecurat în inimă un gâde ce m-a făcut ca să
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1444147760.html [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
unui sat... și că ai auzit odată, cu ani în urmă, când erai codană, un sunet de zurgălău venind, crescând, dar nevăzut din cauza zăpezii care curge din ceruri... îl auzi doar tu, din ce în ce mai tare și de-odată se oprește... parcă încremenit sub povara fulgilor... bucuria sonoră strânsă, se înnegurează pentru o clipă și fugi la geam să vezi ce este... minune! ... o sanie pe uliță, cu doi cai negri, asudați și strălucitori sub vălătucii de aburi, stă aproape de poarta voastă... și
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421652630.html [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
înnegurează pentru o clipă și fugi la geam să vezi ce este... minune! ... o sanie pe uliță, cu doi cai negri, asudați și strălucitori sub vălătucii de aburi, stă aproape de poarta voastă... și o voce gravă, fermă și puternică te încremenește când întreabă ceva pe cei din drum... te infioară, te pătrunde, te cheamă timbrul ei și nu reziști... dai perdeaua la o parte și privești... mișcarea pînzei albe înflorate îl face și pe el să privească și vezi doar atăt
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421652630.html [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
a ales să iubească în lumea aceasta ce-i fusese ostilă”. „Erau și oameni care pe pământ avuseseră resurse fizice limitate, oameni cu deficiențe. Unii n-au putut din pricina muțeniei sau surzeniei să înalțe vreodată un imn de slavă, dar încremeneau îngeri consternați de vibrațiile ce umpleau cerul când astfel de inimi cântai pe pământ. Alții fuseseră atât de limitați fizic, încât nu se ridicaseră nicicând din paturile lor, dar acolo, în ascunzișurile cămăruței, făcuseră lucrări la fel de mari, în ochii lui
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pietricelele_se_fac_stele.html [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
lucruri mari de la un Dumnezeu mare și li s-au dat.” „Erau și oameni care pe pământ avuseseră resurse fizice limitate, oameni cu deficiențe. Unii n-au putut din pricina muțeniei sau surzeniei să înalțe vreodată un imn de slavă, dar încremeneau îngeri consternați de vibrațiile ce umpleau cerul când astfel de inimi cântai pe pământ. Alții fuseseră atât de limitați fizic, încât nu se ridicaseră nicicând din paturile lor, dar acolo, în ascunzișurile cămăruței, făcuseră lucrări la fel de mari, în ochii lui
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pietricelele_se_fac_stele.html [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
se sprijină pe spinările dealurilor. Într-o zi, după o plimbare care mi-a liniștit spiritul și m-a făcut să înțeleg de ce nu trebuie să îmi mai doresc nimic din lumea asta, am ajuns într-o poiană și am încremenit de emoție. Găsisem locul peste care și-a pus Dumnezeu palmele a mîngîiere. Atunci am înțeles că verdele ierbii și al frunzelor este iubire pură, albastrul strălucitor al cerului este speranța, freamătul frunzelor este visul, mîngîierea razelor soarelui este eternitatea
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_4.html [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]