2,617 matches
-
de complicitate, și nu de adversitate sau, mai bine aproximat, de complicitate-în-adversitate) nu mai putem face, de cinci secole, abstracție de acea imagine. Tot la fel se întîmplă cînd imaginile, chipurile, se reflectă în oglinzi pervers complexe și, din nou, încremenesc într-un portret, precum acela - aproape sincron - al mult prea tînărului rege Edward al VI-lea. Ce, poate că tocmai de aceea, a și murit atît de tînăr. Fiindcă și-a văzut - și a lăsat să i se vadă - chipul
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
scărpinam la mîna stîngă, întinsă. Un domn tînăr cu o sacoșă elegantă pe care scria Avantage! Se opri în dreptul meu, căută ceva în buzunar și îmi aruncă în palmă o hîrtiuță borborosind "de sufletu' lu' bunicu'!" N-am zis nimic. Încremenisem. N-aș fi putut fi luat drept cerșetor decît, poate, după un anumit aer, cel mult... Care? N-aș îndrăzni să spun. Am cotit spre Universitate. Am trecut pe lîngă cîțiva cerșetori de rutină, - profesorul meu de psihologie lipsea. În dreptul
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
interesele de grup ale câtorva deținuți politici repreztintă adevăratele interese ale țării, și tot așa, la infinit - ei sunt o apă și-un pământ. Lacomi, vanitoși, corupți, incapabili să sesizeze modificările din societatea de azi, fruntașii țărăniști sunt o grupare încremenită de bătrâni indecenți (chiar atunci când biologic sunt tineri!), care au înlocuit obștescul baston cu mult prea frivola tolănire feciorească în jeepuri. Disoluția (iremediabilă, după părerea mea) a P.N.Ț.C.D-ului, după trei ani în care au stat precum
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care se blochează, se descompun/ cînd vuiește neantul prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu nuferi/ iradiind deasupra:/ vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
se află în cauză Ochiul unic, ca simbol al Esenței și al Cunoașterii divine, ci ochiul singular al Ciclopului, care trimite la o condiție subumană, precum cel al personajelor inferioare din mitologia irlandeză (ochiul malefic al lui Balor face să încremenească o armată întreagă; Regina Medb îi transformă pe copiii lui Caltin în vrăjitori, mutilîndu-i prin metode antiinițiatice, suprimîndu-le ochiul stîng; toate vrăjitoarele irlandeze sînt chioare de același ochi). Se cuvine a-l socoti pe George Vulturescu drept unul din cei
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
minimalistă ca semn plastic și monofizita că resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic: Soarele, Coloana, Arborele, Crucea etc. De un giacomettism
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
are un metru pînă la bolta cerească, unul, doar, si o sparge cu capul, ordinea universală este turburata, astrele, intimidate, se opresc pe orbitele lor... și iată-l, acum, în sfîrșit, iată-l gravitînd, orbitor, prin spații... Oamenii , jos, au încremenit. Oh! c'est incoyable, mă paole d'honneu', c'est incoyable. (Gazeta literară, 1954)
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
Sufletul său meridional țîșnește în chipul unui Macedonski deschis spre abisalitate. Iată o variantă a Nopții de mai, în felul în care Picasso "copia" în stilul său tablourile clasice: "Miracolul mă-nfrînge și mă izbeste-n fibre,/ Cel zburător e poate încremenit în rai/ Și-mi face semne albe. Parcă mă-nstrăinai./ Mediterana-ti musca tăcerile, felibre!/ Zice un glas apropiind polipii,/ Meduzele, urzici căzînd polog/ Pe sînii Afroditei. Urlă știrbii/ Nebuni pe lînga rozele din orb./ Alteța m-a facut mama
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
rămîne singura în casa ei de țărani bogați că sașii ori bănățenii, o casă cu o ograda întinsă plină de fel de fel de unelte pe care nimeni nu le mai mișcă din loc în anii colectivizării care în loc să agite, încremenește existența. Așa încît, după orele ei de învățătură petrecute în mijlocul copiilor, ea are grijă, printre altele, dar o grijă specială, pentru aceste unelte agricole complete și uitate la locul lor încă din copilărie, nefolosite și pe care ea le îngrijește
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
de-argint cu piatră/ de chihlimbar topit;/ cunoscători, degetele să ni se atingă fericite numai pe/ marile boabe iregulare și genuine, tăiate abrupt,/ rilkeean și celanean și irevocabil,/ întîmplări ale vieților noastre, ce și-au amestecat fluidele/ și-apoi au încremenit marile ore de taină și arșiță verii" (ibidem). Eufonia numelor italienești și elene e o muzică în sine, precum un ghid cîntător, precum un atlas simfonic: "Interzis îmi e și umbrosul Varese,/ calmul Capolago și chiar sacrul Urcuș/ unde Fecioara
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Manolescu, Octavian Soviany și Ioan Buduca. În stilul său binecunoscut, Nicolae Manolescu sesizează esențialul: "Am citit rareori o poezie mai patetica în sentimente și mai reținută în expresie decât aceea a Angelei Marinescu, original amestec de sinceritate și decentă. Țipatul încremenește pe o gură pecetluita. Că în gravura lui Munch." Octavian Soviany analizează, cu atenție și finețe, structura intimă a acestei poezii: "textele Angelei Marinescu se configurează astfel într-o Iliada și Odisee a sângelui și într-o liturghie a cărnii
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
ori de cîte ori se pregătea să ia cuvîntul. Pe urmă, întorcîndu-se deodată spre Mihai Beniuc, din centrul prezidiului, si îndreptînd spre el brațul stîng, acuzator, parafrazînd două din cele mai circulate versuri ale poetului, strigă în auzul întregii săli încremenite:
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
de cinic, pe atât de grețos. El îi descalifică pentru eternitate pe cei treisprezece parlamentari români care, în decembrie 1999, au considerat că strălucitul eseist și filozof nu e suficient de patriot pentru gusturile lor! Văzând știrea la televizor, am încremenit de uimire: dacă lui Horia Patapievici i se poate recunoaște de către orice om cu mintea întreagă o calitate, aceea e tocmai patriotismul! A nu înțelege că textele sale sunt dovada unei iubiri de țară împinse până la durere și că el
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
satisfacția nu-i deplină și totul s-ar putea schimba cândva?! Dar mai bine nu gândim mai departe și păstrăm cu strășnicie ce-am primit. Adică satisfacția extrovertă prin mască fixă. Poate că astfel, împrejur și chiar în noi va încremeni mișcarea care schimbă și surprinde. Nu, numai să nu mai gândesc, e bine așa, nu vreau cu nici un pret s-o iau de la capăt. Onorabilii apreciază această stare complexă de satisfacție unită cu spaimă devenirii și o transmit prin mască
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
drept proletari deschiși față de toate civilizațiile, de toate națiunile, militînd consecvent și tiranic pentru unirea tuturor celor care n-au altă "avere", altă sursă de subzistență decît propria lor forță de muncă. Restul omenirii n-are decît să piară! Internaționalistul "încremenit în proiect" crede (pe față sau într-ascuns) că feluritele interese naționale trebuie să fie subordonate unui interes general supranațional, deoarece a fi internaționalist înseamnă și însemna a fi partizanul înfocat al unui crez politic imuabil. Fără doar și poate
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
la care a supus apoi URSS România, cât și firea sa foarte prudentă, ezitantă, cu reflexul vechii frici față de ruși. Cert e că Ceaușescu a declanșat intempestiv și temerar desprinderea în fapt de tutela Moscovei, deschiderea lăuntrică a supapelor naționale încremenite în anii anteriori și politica externă autonomă a României, într-un cuvânt primul dezgheț în accepțiunea corectă a cuvântului. Debarasarea științei istorice de carcasa stalinistă înăbușitoare, apărarea resurselor naționale de lăcomia perfidă a „prietenilor“, repudierea dictatului CAER în privința profilului și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
trecută), sau poate o amică - una adevărată, în carne și oase, cum sunt cu zecile aici, pe stradă, cu o piele caldă și parfumată, bronzată într-un solar ca un marțipan spaniol? Rândunica argintie, după ce-a încercat să mă încremenească din priviri, bate acum tastele ghișeului automat de la intrarea într-un supermarket. E perfectă, din vârful capului până în călcâiele ghetelor ei de piele lăcuită, și totuși nesigură pe ea; se înroșește și brusc nu mai știe pe ce buton să
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Nimic nu-i amintea sfârșitul Sub foc de pătimi și de chin ; Asupra adormitei fete Plutea nespusa frumusețe A marmorei , acel senin Ce-i mai presus de simt și minte , Că moartea tainic și cuminte . Străfulgerând pe buze-abia Surâsul ei încremenise . Dar unui ochi ce-atent privise De multe lucruri triste, ea, Cu-a ei tăcere povestea ; Era în ea disprețul rece Al sufletului , ce , curând Că florile , încet căzând , Se ofilesc când vară trece , Al gândului din urmă semn , Al
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
politică are o anumită fizionomie, atunci realitatea însăși trebuie să li se supună. Dar dacă trecem de stratul orgoliului propriu-zis, ajungem tot la o încercare de manipulare politică, prin care editorialistul calat pe o anumită idee se străduiește să-și încremenească și cititorii în ideea sa. * Să revenim însă la problema cea mai neplăcută, aceea de manipulare voită a cititorilor. Ea poate ascunde nu numai convingeri politice ale editorialistului, ci și socoteli legate de prosperitatea ziarului. Știut fiind faptul că reclamele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
fusese semnalat. Schițele ce stau la baza frescelor sînt atemporale fiindcă sînt reduse la esență. La primitivi ajungi trecînd prin clasici. La toate acestea s-ar putea adăuga și că o frescă nu-și poate alege anturajul. E pe veci încremenită pe un perete, în mereu aceeași companie. Sau, poate, nu-i place rolul, timpul, locul pe perete. Unghiul din care apare cel mai bine. Nu, nimic din toate astea nu e adevărat. Personajul dintr-o frescă e etern la locul
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Belu Silber a dispărut în jos, spre sala cazanului, am fugit să-l mai văd o dată. Însă el și ajunsese la cuptorul încins, fiind vîrît repede înăuntru, ca și cum totul pînă atunci fusese doar "o pierdere de timp". Ne-o făcuse... Încremenisem înaintea cuptorului ce duduia primind dedesubt un jet puternic de păcură care ațîță vîlvătaia... În roman, săvîrșind sacrilegiul, am arătat ce văzusem cînd mecanicul șef, crezîndu-mă un neam de-al răposatului, mă invită să mă uit prin fanta ce o
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
de lut, "Roman" și "Tractorul" a fost avansată la excepțional, după ce, de ani buni, împiedică însănătoșirea economiei naționale. Finanțate gros, beneficiind de comenzi preferențiale și prostești, aceste producătoare de tinichele pe roți, incapabile să-și găsească o piață de desfacere, încremenite în idioțenia unui comunism retrograd șantajează cu nerușinare și amenință grobian cu blocarea piraterească a șoselelor. Ei, și dacă le-ar bloca, ce-ar fi? Poate că posesorii de bulane de la interne ar accidenta mai puține femei nevinovate! Cu totul
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
în decembrie '89. De fapt, e un om care i s-a părut regizorului că "începuse să vadă altfel". Privirea lui - bulversată cu siguranță, în proces de vindecare, poate - e aceea care ne ajută să vedem absurdul reportajului cu muncitori încremeniți în rolul de perpetuu "raportori" ai succeselor de muncă cu care am fost crescuți și, prin extensie, manipularea realului în producția documentară românească ante-'89. Situat la o fericită intersecție documentar-eseu, 10 minute funcționa, la momentul apariției, ca o ruptură
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
ca turbat într-un loc, cu o viteză din ce în ce mai mare, strivind totul în jur. Apoi de parc-ar fi așteptat o poruncă, se oprea privind către înalt. O ultimă zvâcnire și se prăbuși pe spate cu picioarele și abdomenul zdrobit, încremenind. Lui Adrian îi venea să urle. Din când în când alte zgomote s-auzeau, ca niște aeroplane, și dispăreau fie zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
care îl iubeam și-l admiram atît l-am văzut pentru ultima oară la Saint-Sergues. Țintuit în fotoliu, semănînd cu o statuie, se străduia în zadar să-și ridice mîinile către culmi, surori candide cu truda lui. Trupul îi era încremenit ca piatra, deși lupta fără încetare împotriva cruntei boli care părea că face să-i tremure pupilele. Cîteva luni mai tîrziu, la Paris, Valéry m-a rugat să-l duc cu mașina. - Pe strada Piccini, la clinica unde e internat
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]