599 matches
-
cu Gh. Asachi în 1830) și, cu toate acestea, nu avem azi mai mult de zece contribuții critice satisfăcătoare, restul părând trase la indigo. Un consensus pe care, apropo, Ricoeur îl credea imposibil. Această situație am putea-o numi de încremenire în prejudecata asimilării unei întregi tradiții literare." (p. 136) Mi-aș dori sincer ca peste zece ani (altă dată rotundă în posteritatea lui Budai-Deleanu) să comentez o nouă apariție editorială, pe un cu totul alt ton decât, prin forța evidențelor
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
Simona Vasilache Două sunt, înrudite doar prin bunăvoința metaforei, înțelesurile pe care le acoperă acest plural. Steaua, si stela. Scrisul în stele are, asadar, si nease-zarea capricioasă a dorințelor hotărâte în altă parte, si încremenirea solemnă a însemnelor lapidare. Deopotrivă luciul începutului de destin și-acela al pietrei de căpătâi fac tâlcul Poeme-lor într-un vers, pe care Ion Pillat le publică în 1936 la Cartea Românească. Fuseseră scrise, spune colofonul exemplarului 58, pe care
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
cunoașterii. Dacă în sistemele totalitare existau modele carnale ale răului, în capitalism fețele acestuia au rămas dificil de cuantificat. Dezordinea preventivă este un breviar despre manipularea media în democrație. Ideea e că informațiile transformă individul într-un parazit condamnat la încremenire. El are cumva conștiința participării la mersul umanității dar niciodată, de fapt, nu decelează sensul informației, care, de altfel, se și pierde repede din memorie. Deficitul de implicare în sera informațională se reduce finalmente la o emoție primară. Iar emoția
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
copilăriei văzute solar și neprihănit. S-a observat că Dan Lungu alege o soluționare a prozei lui pe filieră rusească, prin instaurarea unui misticism specific. Rezolvarea este valabilă numai pentru finalul cărții. Întreg romanul stă sub semnul provizoratului și al încremenirii. Iar ceea ce păstrează iluzia existenței este alcoolul. Ei bine, în redarea universului unui alcoolic sensibil rezidă tot farmecul cărții. Dacă există un Dumnezeu al bețivilor, atunci el poate să-și aleagă negreșit profeții din stirpea lui Victor. Dan Lungu alege
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
urmă de vinul/ Pe care în zori îndrăznisem să-l bem./ Doar paharnicul morții, el singur, seninul,/ Sta treaz, sus pe soclu, tăcut și solemn.” Un târg al minunilor, fără îndoială, dar nu de bine aducătoare. Se vede, din această încremenire în efemer, să spun așa, în clipa de petrecere care n-are, în mod obișnuit, nimic statuar, tiparul frumuseții pe care Radu Stanca o cultivă. Frumusețea din celebrul Corydon, dandy, sfidătoare, mortală (căutarea celei mai frumoase flori scufundă, în altă
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
acceptă să te faci antipatic, să depășești „măsura”, să-ți inoportunezi partenerul, fie el prietenul de-alături sau Dumnezeu”. Metabolismul parabolelor își extrage, astfel, prestigiul semantic din mobilizarea unor sensuri, exemple, modele de conduită exemplare, ce exclud orice formă de încremenire, de regres spiritual sau de comoditate a gândirii. Descifrarea registrului spațialității, la care recurge filosoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarității, analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezintă trepte ale unei înțelegeri empatice, subtile, riguroase a adevărului parabolelor. În Cuvântul înainte al
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
este evident că nici nu vrea, să evadeze. Impresia e că citim un roman încapsulat. Fișe cu momente și personaje emblematice sunt sudate strident într- un mecanism ce refuză să pornească. Titlul cărții, cu dublu sens, legat de boală și încremenirea în proiect a scriitorului, ajunge să definească un roman... amorțit. Scriitorul nu are forță nici pe spații mici, de neînțeles la un autor care a demonstrat că poate fi un maestru al dramelor mici. Expertul de altădată se anulează, probabil
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
să țîșnească în elocința unui poet autentic. La fel, escaladarea Muntelui Șianu capătă proporții alegorice, de înduplecare a monstrului alpin, călătoria alpestră împrumutînd o aură de inițiere în măruntaiele unui mister. În genere, Blaga simte mai bine peisajele decît oamenii, încremenirea lucrurilor fiind mai potrivită temperamentului său placid decît ființele încărcate cu otrăvuri sufletești. Viața spontană îl încurcă, surprizele îl stînjenesc și răutatea semenilor îl pune pe picior de fugă. Blaga nu are organ pentru rău, antenele lui neputînd sesiza cruzimile
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
loc capitalismului), cât și ca poveste mai generală, cu tâlc, despre schimbările de paradigme și nevoia omului de a se adapta la noi realități pentru a supraviețui. Eșecul nu este adus neapărat de convențiile unei noi lumi, ci vine din încremenirea într-un sistem de gândire și acțiune care nu mai e de actualitate. Câtă vreme personajele lui Eugen Ruge se lasă conduse de frustrări și resentimente și acționează precum niște hateri veritabili, nefericirea și suferința sunt garantate. Însă atunci când renunță
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
înadins, sub cupola unui simbolism al bolii. Vindecările propuse de Florin Toma sunt imprevizibile, fiindcă tema scrisului sechestrat în ființe bolnave cere soluții neașteptate. Orbi, cocoșați, indivizi fără aripi sau căzuți în abisul memoriei, lipsiți de senzualități sau neliniștiți de încremenirea prezentului, eroii lui Florin Toma ajung să înțeleagă, dincolo de ineficiența realității prime, că dincolo de toate există un sens. Ca la Cortázar, cel mai bine reprezentat e conflictul dintre memorie/conștiință și imaginație. Iar valoarea textelor din Ca la vecinul bine
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
ascunde doar ridurile pe care nu vrei să le vadă toată lumea. Cine mai poate Să-ți faci din umbră zeul cel ademenitor... Prelung surâs, nu ai ce căuta pe râul care curge - izvor necontenit. Urare-i ziua care vine. Oricum, încremenirea e-n limită: și-apoi, cine mai poate măsura atâtea litere mereu rătăcitoare... Mereu coborâtor Toamnă, toamnă... Moartea mi se pare caldă și moale, aș putea s-o ating. Fumul ridică străzile în ceruri, singurătatea mă pândește cu ochi deformați
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
dau un interval generos). Pe teren cultural lucrurile sunt crude, aproape perverse. Ca să ai autoritate reală, să poți prezenta credibilitate pe termen lung trebuie să te școlești mult mai multă vreme de unul singur. Asta nu presupune neapărat examene, doctorate, încremenire academică. Dar presupune lectură multă, aplicată, en gross și en detaille, transpirație, fișe, informare, bibliotecă. Teoria și istoria literaturii, teoria și istoria filmului și teatrului. Apoi decantarea cu discernământ a informației. Apoi transpirația ciornelor pe care prea ușor tânărul cronicar
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură a creației în speță, îi aproximează o dimensiune. Sub unghiul ritmului generic și al impresiei auditive, viziunea lui Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de încremenire prin căderea Ťcîte unulť, geometrică, a animalelor înghețate". Dimpotrivă, viziunea lui Ioan Alexandru ar fi dinamică, asemănătoare unui galop de cai care ,scapă" în spațiul liric, îndreptîndu-se, himeric avîntat, spre lună. Verbul ,a bubui", prezent sub pana ambilor barzi șaizeciști
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o altă lume în sticle cu arome artificiale, pe care gustul bătrânului nu apucase a le deprinde. Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vidul absoarbe irepresibil ca turbionul unei găuri negre. Moartea l-a surprins pe Ion Dumitriu aici, în acest spațiu de tranziție, împărțit între două realități la fel de imperative: între Pămînt și Cer, între amurg și lumină, între cald și rece, între încremenire și levitație. Poate că această schimbare, intrevenită atît de tîrziu în arta sa, nu este cu totul străină de somațiile surde și insidioase ale morții. Privind spre zenit, Ion Dumitriu se desprindea încet de ultimile determinări ale unui pămînt pe
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Uniunii Sovietice în septembrie 1991. În timp ce în celelalte țări ale blocului estic căderea regimurilor comuniste a avut loc pașnic, în România regimul stalinismului-naționalist sau a național-comunistului Ceaușescu dobândise, incepand cu anul gloriei sale, 1968, o stabilitate sau mai curând o încremenire care părea monolitica, impenetrabila. Cei care s-au pregătit (și mă refer aici în special la Ion Iliescu, Silviu Brucan și la generalul Militaru) pentru răsturnarea regimului dictatorial al familiei Ceaușescu nu s-au pregătit în același timp și pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să văd fulgere, dar nimic. Mă așteptam să apară nori, care să acopere cerul spuzit de stele, dar nimic. Totul părea cuprins de o ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să recunoască acest lucru. - Să ne așezăm puțin, am consimțit, așezându-mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
din vastul repertoriu al bolșevismului. Ne putem aștepta la o reacție și din partea pontifilor locali ai ,corectitudinii politice", nici unul dintre ei prezent pe lista celor trei sute treizeci și trei de semnatari ai apelului adresat președintelui Băsescu. Interesant, nu? După cincisprezece ani de încremenire și sabotaj la scară mare, procesul comunismului a început și în România. Alături de Rusia și câteva țări din fostul imperiu interior sovietic, numai la noi nu s-a pus în mod ferm problema condamnării practicilor comuniste. Drept urmare, s-a ajuns
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
și timpul cînd fiecare rămîne singur și puțini mai speră să (re)descopere fanta, sufletul năzuind spre lumină "printre crăpături": locul și clipa cînd aburul întîlnește sîngele. Cîteva metafore obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă, în tradiția poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
durerea și leșinai; 5) statul pe prici în șezut cu picioarele întinse în față, cu mîinile pe coapse și privirea ațintită asupra degetelor de la picioare. Poziția părea un fleac pe lîngă alte posturi de schingiuire, dar după cîteva ore de încremenire îți venea să urli din cauza contracției musculare; 6) privitul îndelungat la becul aprins din tavan, ca într-un exercițiu de autohipnoză; 7) genoflexiuni și flotări făcute pînă la prăbușire; 8) echilibristică: ți se cerea să stai într-un picior pe
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
reacție vehementă la adresa unei realități degradate, ce s-a preschimbat într-un bâlci infam, în care valorile și-au dereglat funcționalitatea, iar aparența ia locul esenței, într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea vocii poetice este incontestabilă aici, iar ieșirea
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
ține pe jar! -Trecuserăm de Institutul de Medicină Legală. Mașina era burdușită de călători. Nădușeala era mare, de uitai că ești abia în Făurar. Atmosfera viciată, irespirabilă. Aproape sufocați, consumatorii oportunei călătorii amuțiseră, când un strănut subțirel, dar ascuțit sparse încremenirea. -Bine. Și ce-i nemaivăzut în asta? se pronunță un pic ciudoasă rămasa în Românica, uitând că dialoghează cu soră-sa, nu cu o fandosită de emigrantă ori transfugă, categorii din care o excludea pe Fila. Fila continuă, neluându-i
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
donițe răpitoare și pretendenți sângeroși la tronul Moldovei, ca și cum maniera de a scrie teatru sau interesul pentru ideea din spatele dramei ar fi rămas la stadiul de evoluție de acum 100 de ani. Acesta era, de fapt, simptomul trist al unei încremeniri culturale și identitare basarabene din care se ieșea decât cu răbdare și bunăvoință. Această piesă e scrisă în cea mai curată manieră romantică, cu vagi irizații simbolice (soarele care nu mai apune și când apune cheamă moartea, așa ca în
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
aer/ de burg”). Aceste segmente, încremenite în pasta enunțului, au, de cele mai multe ori, rolul important de a exprima, cu mijloace împrumutate din arta vizuală, înțelesurile inefabile, “memorabile” ale frazei poetice (“Ai vrea să găsești un cuvânt-două, ceva memorabil/ dintr-o încremenire de stampă”). Discursul rămâne, în general, rezultatul unui foarte fin filtru vizual. Percepția senzorială, în ansamblu, e copleșită de ceea ce privirea,“ochiul complice”, înregistrează. Celelalte simțuri sunt dominate de veghea tiranică a vederii, a cărei acuratețe descoperă rapid amănuntului semnificativ
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
tânjește să îi ating așezarea, e locul în care timpul mi se dăruiește. Îmi vorbesc despre el plecările și venirile, tăcerile și rostirile, apropierile și depărtările, Îmi vorbesc cerul și pământul, odihna și vegherea, îl zăresc în temperatura clipelor, în încremeniri sau în rotația universului. Îmi cunosc locul. Poartă în el amprenta Lui Dumnezeu. Acasă mă iubește văzduhul. Acasă mi-ești și tu. ( 9 august 2016) Referință Bibliografică: Amprenta Lui Dumnezeu / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul
AMPRENTA LUI DUMNEZEU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382514_a_383843]