1,278 matches
-
acasă, am vorbit, cu cel ce te înconjura cu grijă și tandrețe. L-am întrebat de tine, și mi-a spus: „Sta lângă mine pe pat și ne priveam.. Sta lângă mine, ne priveam... și ea se stingea." Am rămas încremenită, uluită, însingurată, dar și nedumerită. Apoi am înțeles: nu era un început al bolii, precum crezusem. Se apropia deja deznodământul. Cristinel, Chichi, tu, aia mică... împreună am crescut, vecine... Cu-n cap mă depășeai, dar erai cea „mică" cu care
SCRISOARE PENTRU CRISTINA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1420102134.html [Corola-blog/BlogPost/372839_a_374168]
-
cu suspiciune încă de la a doua vizită. I s‑a părut că discu--tă aceleași aspecte ale pro-blemei. El a privit încurcat mobila din sufragerie, căutând explicațiile pe care numai Silvia le‑a luat de bune. Iar acum a rămas ca încremenit. Întrebările Iulianei l‑au blocat pentru câteva secunde. N‑a înțeles jocul fetei și s‑a demascat. - Nu căutam farmacia... Știi, cum să‑ți spun, nu vreau să te supăr, dar eu.... - Mă superi numai dacă încerci să eviți adevărul
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_21_0.html [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
chemând-o cu voce joasă, ca să nu trezească toată casa: - Lea, ești acolo? E totul în regulă, mami? Niciun răspuns... Lea, deschide, te rog! Te simți bine? De ce ai încuiat ușa? Un geamăt stins străbătu ca o iluzie prin ușa încremenită. Maria își pierdu cumpătul și alergă înspăimântată să-și trezească soțul. - Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484397806.html [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
reușit și v-am ascuns aici. Eu și persoana în cauză a trebuit să așteptăm să plece un altul, ce venise între timp la dv, era acel Carlo, ce cântă în grupul lui Marco. - În tot acest timp, Desire ascultase încremenită și șoptea cu privirea rătăcită: - Nu ! Nu! Nu poate fi adevărat! Marco e prietenul meu, el mă iubește! Nu! Când Anca tace, ea se ridică febrilă cu ochii strălucindu-i ciudat și o prinde de brațe cu furie, strângând-o
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
o avea pe el rămânând gol. Simțindu-l, fata roși, închizând ochii. Zvâcni puternic, strângându-i în acea clipă buzele-i mici, roșii, între buzele lui cărnoase acoperite de o mustață groasă și țepoasă. Neputând țipa de durere, fata rămase încremenită, lăsându-i-se apoi moale. Morfolirea i se păru o veșnicie copilei care ședea întinsă, goală ca o stană de marmoră, privind un desen al baldachinului ce forma acoperișul carului de supliciu. Ce va urma de acum încolo cu ea
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
se vaită prelung, Pădurea verde e în jale, Îngeri pornesc înspre pământ - Cer sângerând pășind agale. Ape se zbat în matca lor Vuind de dor, vuind de jale, Izvoare dulci - cu ape reci - Suspină blând, doinind în cale. Natura toată încremenită-i Pe limba ornicului mut, Căci vine jertfa cea de sânge, Ce dă pământului tumult. Clopote bat fără-ncetare, Inimi-altar de-nchinăciune Șoptesc în taină, rând pe rând, Câte-o fierbinte rugăciune. Mame cu prunci în calde brațe Și tați, cu
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Stroia_a_gheorghe_lumina_din_gheorghe_stroia_1367628280.html [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
Lumină lină Ce-n calea lumii-ai apărut, Aminte adusu-ne-am de Tine Și de Iubirea-Ți care Te-a durut. La crucea Ta prinsă-n piroane De omul cel nesăbuit Ne-am prăvălit cu glasul stins Și sufletul încremenit. Cu jale-amară mucenicii Ți-adună jertfa în potir, Suspină Maica Preacurată Cu lacrimi albe ca de mir. Îți plânge chinul și menirea, Rostește cânt de leagăn sfânt, Tristețea-i mare, fără margini, Jale-i în cer și pe pământ. Jertfa
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Stroia_a_gheorghe_lumina_din_gheorghe_stroia_1367628280.html [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
nerodire Psalmondiind în neștire Și noi, abisale, concrete, Ne simțim desuete - Femei cu destinele sfîșiate De imaculata noastră realitate! DAR UNDE SE DUC NORII ? Dar unde se duc norii , De unde au venit , Ce ploi cad doar în zorii Cu chip încremenit? Ce bună este apa Spălata de noroi, În care cerul sapă Păcatele din noi! Și gîndul, cînd ne doare, E semn că a căzut În adincimea-n care Nicicînd n-oi fi crezut ! PE POTECI Pe poteci Cînd treci Iei pe
MA INTREB DE VE MI-E NOAPTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Ma_intreb_de_ve_mi_e_noapte_cristina_lila_1332763658.html [Corola-blog/BlogPost/346402_a_347731]
-
să le povestească părinților toate cele prin care trecuse. Nu ar fi dorit în ruptul capului să-i supere dar... nu avea ce face. Era firesc să le spună că și-a dat demisia. Căuta doar modalitățile. Aurora a rămas încremenită și asculta totul în tăcere. Fierbea la fiecare episod relatat cu mânie și jenă de Adriana. Își ștergea lacrimile cu colțul baticului ce-l purta la bucătărie în timp ce prepara mâncarea și își bătea uneori șoldurile plinuțe cu palmele. Nu-i
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_vietii_2_marian_malciu_1337801325.html [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
Ti-am spus, mă, sa nu te bagi? Paștele mă-tii de neisprăvit... - Tată, eu am... - Să nu aud nimic! Vorbim noi, acasă... Hai! Îmbracă-te și mulțumește acestor femei c-au avut milă de tine! Cele două femei rămăseseră încremenite, tăcute și dezaprobatoare în priviri, dar nu îndrăzneau să intervină. După câteva minute, timp în care nea Petrică ciulea urechea la televizor și Eugen își luase lucrurile și plecase la baie, Lucica îndrăzni să i se adreseze cu vocea ei
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Elegia XIV toamna-mbracă ramurile prin suflare colorită pune pe obraz doar frunze frumusețe nedospită. stropii ploii când apar printre păsări ciufulite zâmbetul își pun pe creangă cu-amintiri încremenite. înc-o zi și-o noapte iară vântul bate alergând, prin povestea codrului toamna, pleacă șchiopătând. Elegia XV ieri mi-ai dat o mângâiere azi, o pală mi-ai grăbit. să-i alunece-n tăcere inimii spre cumințit. lacrima mi-ai
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_constanta_abalasei_donosa_1384421579.html [Corola-blog/BlogPost/363111_a_364440]
-
La suprafața apei se formase un strat albicios, tremurător. Bunu își adună ochii să vadă mai bine. - Îs pline de jiermi, bombăni nepoata și apucă gălețile cu furie. Cred că nici păsările nu le mâncă! Pentru o clipă, Bunu rămase încremenit, fără să spună ceva sau să facă vreun gest. O auzea pe nepoată din ce în ce mai slab, pe măsură ce se îndepărta pe cărarea care ducea spre curtea păsărilor. Se întoarse spre toiagul rezemat de perete, se propti în el și se avântă în
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435632735.html [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii... ( va urma ) Pericolele muncii în subteranele minelor din România (și aici m-aș referi mai ales la minele de huilă energetică din Valea Jiului) sunt
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436604497.html [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
toamnă). Deși clasată ca o poezie de dragoste (Dacă te-am pierdut, îmi cer iertare), versurile lui Ion Vanghele compun un peisaj al apusului, cu o casă albă sub razele lunii ce-nlănțuie arborii "cu hamuri de-agint", un peisaj static, încremenit, ce va prinde viață odată cu venirea primăverii (probabil, revenirea iubitei), când mugurii prunului vor da în floare. Elemente de pastel se resimt și în versurile lui Carașca Tănase (Elegie de iarnă) în care prinde contur descrierea fragmentată a Tomisului, un
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_recenzie_realizata_antologiei_valentina_becart_1327091078.html [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
din lumea arhitecturii și a picturii, acest artist vorbește - cu pricepere și cu credința -, despre energii care provin din juxtapuneri de texturi și de culoare, într-o lume aparent pustie, străzi și clădiri care devin simple mărturii ale unui timp încremenit. „Personajele mele nu pleacă nicăieri, nu au sosit încă sau au dispărut deja din peisaj”, spune Oleg Tishkovets. Și totuși, deși aceste personaje lipsesc cu desăvârșire din imaginile sale, în toate lucrările lui se simte pulsația vieții. Aceasta este dată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/salonul-european-de-fotografie/ [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
Adevărul, dăruiești Iubire, eliberându-te. Suferința împlinită în jertfă atinge plenitudinea Crucii: Adevăr + Iubire + Libertate + Înviere + Înălțare + Îndumnezeire. Taina închisorii, întrupată în emoție, suferință, sentiment, curaj, credință, dăruire și dragoste a odrăslit un torent mistic al Poeziei creștine. Din celulele încremenite a picurat sensul cel mai profund al trăirii lirice, care s-a împletit cu destinul creștin sub forma lui cea mai ortodoxă. În universul concentraționar, Suferința creștină a strâns la sânul ei toate valențele comuniunii dumnezeiești, prin darurile divine, care
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
acela m-a înspăimântat cu adevărat. Am fost cu frica-n sân tot drumul. Mi se părea că aud voci, că aud cântecele unor vechi triburi care-au locuit cândva pe-acolo. Când am ajuns sus, în vârf, am rămas încremenit. Ceața, la fel lăptoasă ca și zeama ce-o extrăgea tribul meu, tocmai se risipise. La fel ca-n ziua în care m-am născut. Atunci am realizat pentru prima dată, privind hăul ce se deschidea înaintea ochilor mei, că
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
revărsată de pași cribluri claxoane pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază-n otrăvitul năvod fumegător în care-au prins ciclopii cenușii orașul Încremenite păsările tac valuri de ciori înnegresc orizontul baloanele viselor înălțate spre cer de nevăzutul zid fonic se sparg risipind așchii de slove nisip pe nisip liantul din care - n tăcere Lumi Noi iarăși fac și desfac. LA RĂSCRUCEA VÂNTURILOR Prin
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470590349.html [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
cu groază că, odată, chiar am avut o scurtă perioadă sincopară, între două pașapoarte, când am trăit pentru câteva săptămâni în imponderabilitatea lipsei de cetățenie. Ce experiență oribilă, să nu ai niciun drept, să nu poți face nimic, să stai încremenit! De buletinul pe care l-am primit în tinerețe, în România, mă leagă sentimente aproape duioase. Permanent l-am purtat asupra mea, așa cum cerea litera legii, ba chiar îl țineam protejat într-o învelitoare de piele. Chiar dacă nu era mai
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1455617809.html [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
ca nicicând; se țin petreceri lungi de săptămâni; în față la altar miresele mai plâng, când li se pun întâi pe creștet cununii. Rămâne-n suflet dorul cuibărit de toate câte trec pe rând, se duc... La gura sobei stau încremenit, că, de la o vreme, nu pot să mă culc. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: TOAMNA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile
TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1407403568.html [Corola-blog/BlogPost/353890_a_355219]
-
undeva dincolo de nori. Dio așteaptă și el ceva care să-i motiveze ridicarea de pe scaun. De pe scaunul singurătății, desigur. Dar nu, sufletul nu vrea să-și scoată aripile din buzunar, să treacă dincolo de această dimineață de plumb, unde toate par încremenite și fără viață. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (157) Referință Bibliografică: DEȘERTUL , PUR ȘI SIMPLU / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1227, Anul IV, 11 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DEŞERTUL , PUR ŞI SIMPLU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1399836978.html [Corola-blog/BlogPost/350697_a_352026]
-
Chiar ușile au lacăt, sunt zăvorâte toate, E-o liniște de piatră și un miros de moarte, A coborât puștiul prin curte, prin livezi, Și peste tot trecutul s-au așternut zapezi. Cu mâinile-înghețate pe clanța-înțepenită Mă podidește plânsul. Aștept încremenita. Nu pot să tai din mine copilul ce odată, Avea pe-aici o mamă, avea pe-aici un tată. Nu pot să rup bucată de suflet ce ma leagă, Mi-aș rupe bucățele viața mea întreaga. Mi-e dor să
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1468917707.html [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
parfumuri Și macii-au ezitat să mai răsară. Stau florile pierdute între drumuri, Lumina stelelor nu mai coboară, Nici valurile nu te înfioară, Iar mării nu mai poți măcar să-i murmuri. Vedem că nu mai zboară nici lăstunii Prin aerul încremenit, de piatră Și nu mai pâlpâie deloc tăciunii, În anotimpul fără rost și vatră. Doar noi rămânem, tot mereu, nebunii Ce fac, din lună, zână idolatră. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: LĂSTUNI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LĂSTUNI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1471635603.html [Corola-blog/BlogPost/342722_a_344051]
-
Figaro. El drept salut de bun venit, dorind să-mi arate simpatia ce i-am trezit, a sărit în brațele mele și mi-a lins obrazul pe neașteptate cu limba lui lungă și plină de bale, că m-a lăsat încremenită de surpriză și șocul provocat de cordialitatea-i excesivă. Privirea mea mută alerga după ajutor de la unul, la altu, către ceilalți membrii ai clanului Terențio, neștiind cum să fac să mă debarasez de namila de câine care mă folosea fără
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463339968.html [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește mare, care să muște din momeală. Cred că era ori un rac ce-mi controla momelile, ori vreun ghiborț [ii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400698722.html [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]