4,088 matches
-
putea atinge miezul problemei. Da, acum e momentul să fiți un pic mai cooperant, domnule Knisch. Scăpați de povara care vă apasă. Mărturisiți. —... greșită, reuși să adauge Pieplack, Înainte ca Diels să repete gestul cu fermoarul, care acum părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator necunoscut? Sau ultimele cuvinte pe care le-a rostit Înainte să moară? Domnule Knisch, se aplecă Înainte cu un elan dramatic, vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am stat să văd dacă cerințele estetice ale lui Anton au fost sau nu Îndeplinite. — Păcat. Ai fi Învățat și tu ceva. — Mersi, dar triumful testiculelor nu e filmul meu. I-am spus ce-mi povestise Else. Amuzat, Anton Își Încrucișă mâinile după gât, Întorcându-se cu fața la soare. — De parcă ea ar știi. I-am explicat că era doar un slogan. Dar dacă Horst Hauptstein putea să obțină ce voia, În curând, orașul urma să fie dominat de niște silfide. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am observat nimic. De obicei la 202 stă. Dora Dar pot să revin și altă dată. Domnul Galben Pai mă inspectă. Când În sfârșit ridică privirea de la pantofii mei - presupun că nu știam nici pe ce picior să stau - Își Încrucișă brațele. — Ei, ce-o să fie, drăguță? — Poftim? m-am foit. Cred că mă poate ajuta și portarul. S-o fi trezit și el de-acum. În cer scuze că v-am deranjat. Am mers clătinându-mă până la scări, Încercând nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea, chiar dacă aruncată În toate direcțiile, În schimbul ajutorului său. Dar abia când i-am zis că Îi dau și ultimul reichsmark, până și geaca lui Anton și jumătate de pachet de Moslem, a Încetat să mai dea din cap. Își Încrucișă brațele plin de Îndoieli. — Să te ajut?, spuse. Dar ce probleme ai? I-am explicat ce vreau de la el și, după o serie de scuturat din capul ăla ras, Ivan se opri. Sună aiurea. Dar bănuiesc că e pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mă tot gândeam că vizitatorul d-rei Wilms venise după ceva ce credea că se afla În posesia ei. Dar apoi m-am răzgândit: dacă, de fapt, fusese tocmai invers? Dacă persoana respectivă nu plecase, ci sosise cu ceva? Manetti Își Încrucișă picioarele. În acest caz, logica presupune că orice ar fi fost acest je ne sais quoi, trebuie să fi fost În casă, atunci când am percheziționat-o - atâta timp cât nu mai fusese o a treia persoană care să-l fi luat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cum Încetează să se mai scuze sau să pledeze și devine doar o umbră plină de compasiune. Myatt nu se duse să-l găsească pe conductor, ci Își găsi un loc unde să se sprijine, Între pereții coridorului și compartiment, Încrucișându-și brațele și pregătindu-se să adoarmă. Dar fără haină Îi era foarte frig. Deși toate geamurile culoarului erau Închise, curentul trăgea prin ușile batante și prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele trenului nu erau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care zăcea pe masă. În opinia curții, aceasta ajunge pentru o condamnare. Avea aerul unuia care dorește politicos, dar ferm, să pună capăt discuției. Am dreptul, presupun, să cer ca ea să fie citită și să-l supun unui interogatoriu Încrucișat pe soldatul care a ridicat-o? — Fără Îndoială, spuse zelos maiorul Petkovici. Dr. Czinner zâmbi: — N-o să vă fac probleme. Voi pleda vinovat. Dar dacă acesta ar fi fost un tribunal din Belgrad, Își spuse el În gând, cu jurnaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Eckman a fost agentul dumneavoastră acreditat. L-ați Împuternicit să negocieze. — N-a fost niciodată Împuternicit să semneze asta. Nu, domnule Stein, mă tem că asta nu vă e de nici un folos. Domnul Stein se așeză pe sofa și-și Încrucișă picioarele. Mirosea a tutun de pipă și a lână de calitate. — Evident, domnule Myatt eu nu vreau să vă vâr nimic pe gât, spuse el. Deviza mea este: Nu lăsa niciodată la ananghie un tovarăș de afaceri. Aș rupe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aici ca să observi asta, Sophie. —Mă cheamă Sophia, spuse ea. Apoi, cu un oftat puternic de dezamăgire, adăugă: —Ei, felicitări atunci, Sylvie. Îl știu pe superbul tău soț de... Dumnezeule, dintotdeauna, de când eram la liceu. Eram uite-așa, zise ea, Încrucișându-și degetele. Apoi, aruncându-i o privire lui Hunter, continuă: — Hunter... nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus că te retragi de pe piață. Cine ar fi crezut? Însurat! Îl fixă pe Hunter cu privirea un pic cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
două cărți și o fotografie cu noi doi făcută la Paris, pe care o dădusem la Înrămat și la gravat. Le-am luat și m-am Întors Înapoi În salonaș. Le-am pus În fața lui Hunter, care stătea cu picioarele Încrucișate pe carpeta de lângă foc. În fața lui avea o cutiuță pătrată, Împachetată cu hârtie strălucitoare roșie și cu o fundă argintie. Ooo, cu siguranță avea exact dimensiunile unei bijuterii. — Deschide-l pe al meu mai Întâi, am spus, Încercând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea. Mona izbește din toate puterile în spătarul scaunului meu, zicând: — Nu e deloc amuzant! Predicatorii de la radio sunt oameni în carne și oase. Și eu îi zic că n-am făcut nimic. Iar Helen și Stridie chicotesc. Mona își încrucișează brațele pe piept și se trântește pe canapea. Zice: — Nu aveți nici un pic de respect. Nici un pic! Vă bateți joc de un milion de ani de puteri ale vrăjii. Mona îl împinge pe Stridie cu toată puterea în portieră. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stă în cunoaștere. — Coacăză, iubita mea, zice Stridie, mângâindu-i părul, care i se lipește de mâna însângerată. Îi dă o buclă după ureche și-i zice: Cartea aia era un rahat. — Bine, zice Mona, trăgându-se înapoi, cu brațele încrucișate pe piept. Și Stridie zice „Bine“. Și trântește portiera, lăsând pe geam o amprentă de sânge. Cu mâinile roșii ridicate în lături, Stridie se dă înapoi. Zice, scuturând din cap: Nu vă mai bateți capul cu mine. Eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Dar o iubesc pe Helen. Nu, zice Mona, și aruncă o privire spre Stridie. Așa crezi doar. Așa te-a făcut să crezi. Dar e vorba de dragoste. — O știu pe Helen de mai multă vreme, zice Mona, apoi își încrucișează brațele și se uită la ceasul de la mână. Nu e vorba de dragoste. E o vrajă dulce și frumoasă, dar te transformă în sclavul ei. Capitolul 39 Specialiștii în cultura Greciei antice zic că oamenii din vremea aceea aveau credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân, dom’ sergent, stă pe marginea mesei, cu picioarele încrucișate în dreptul genunchilor. Își trage nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a așternut-o pe brațe și s-a aplecat, a luat cățelușa de jos, de la picioare, a așezat-o în mijlocul basmalei și a înfășat-o, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de parbriz abia mai dovedesc să măture zăpada, ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-i vine să creadă și rămîne pe loc, nemișcat, privindu-l cu ochii măriți, parcă ar fi văzut înviind un mort. Un pasager, aflat prin apropiere, se repede și ia receptorul. *** Așezat pe un scaun, lîngă calorifer, cu mîinile încrucișate la piept, Mihai se gîndește la piesa care se repetă acum pe scenă și nu simte o emoție cît de mică măcar. A refăcut textul de prea multe ori, discuțiile au fost prea numeroase, iar acum, în ajunul premierei, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întorcîndu-se cu spatele la peretele cald, străbătut de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea o complicitate vădită - ceea ce însemna că versiunea lui Carol fusese acceptată și nici una dintre părți nu avea să o pună la îndoială. Cel puțin, nu în momentul acela. — Aaau, băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat să creez o nouă viață. Își scoase vesta ca o femeie, încrucișându-și brațele deasupra pieptului și apucând marginea de jos. Și când și-a scos și chiloții, apoi și-a desfăcut jartierele și și-a dat șosetele jos, văzându-l în fața mea, gol ca în ziua în care se născuse, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta se zăreau smocuri cârlionțate de păr. Alan abia putea să distingă... labiile acelea prin mătasea subțire. Tocmai ca să alunge aceste imagini din mintea sa - rod al îngrozitoarei fertilizări încrucișate între viața sa fantastică și anomalia genitală a lui Bull - Alan se dusese la biblioteca spitalului universitar în pauza de prânz. Recepționerele începuseră să șușotească între ele la vederea unui Alan răscolit și preocupat care părăsea centrul. — Ssst... spusese Gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bine cu Fred Astaire : talie Îngustă, picioare lungi și o bărbie ca bombeul unei cizme. CÎteodată, sînt chiar și Îmbrăcat ca Fred Astaire. În această scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e Jerry. Am continuat să cînt și, În timp ce cîntam, am Întors Încet capul și m-am uitat. N-o mai văzusem niciodată pînă atunci color, și În prima fracțiune de secundă n-am recunoscut-o. Stătea pe pat, cu mîinile Încrucișate În poală și degetele Împodobite cu inele. Era Îmbrăcată cu rochia neagră pe care o purta În Swingtime. Îmi plăcuse la nebunie cum arăta cu ea și cum, atunci cînd dansa, rochia se Învîrtea și i se ridica, dezvelindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bobină de film. Nu Încerca nici un sentiment de triumf. — Unde-i el? Întrebă. — Acum nu mai ai nevoie de el. Nu mai e aici. De ce l-ai lăsat să plece? Doar mi-ai promis! — Da, ți-am promis. Și-și Încrucișă două degete, așa cum fac copiii cînd calcă un jurămînt. — De ce-ai făcut asta? — A trebuit să mă tocmesc cu el, răspunse ea În doi peri. Rowe Începu să desfășoare cu atenție filmul - nu voia să-l expună prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]