1,250 matches
-
Nu ieși bine învățătoarea, că băieții săriră din bănci și începură să arunce cu cărțile. Doi mai zurbagii o luară la fugă prin clasă. Dezmeticită, Luana presimți dezastrul ce avea să se dezlănțuie dacă nu făcea repede ceva. Cu privirea încruntată, încercă să găsească o modalitate de a atrage atenția școlarilor. Deodată, strânse fața de masă, se urcă pe catedră și începu să tropăie. Atrași de zgomotul înfiorător, copiii întoarseră capul spre ea. Ce faci acolo? întrebă unul dintre ei. Bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neputință și zădărnicie. Își trăgea mereu rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de fotbal. Prietena ei n-o mai văzuse atât de deprimată. Într-un moment de bucurie generală, Luana se încăpățâna să rămână încruntată. În adâncul sufletului, adolescenta cu bucle blonde, aștepta, așa cum așteptase în toți anii de școală, ca al ei coleg Crin Soveja să-și dea seama de existența ei. Să profite de această ultimă clipă pentru a-i adresa măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările celor două, întinse gâtul să vadă foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
idei, celălalt, nemulțumit de secretara pe care-o moștenise, o mutase, cât mai diplomatic cu putință, la un alt birou și rămăsese descoperit. Ștefan mărturisi că auzise de acest lucru și că tocmai de asta îl sunase. Bariu îl privi încruntat. Știi că politica firmei nu-mi permite să angajez cunoștințe. E vorba de un mare favor, cum spunea nenea Iancu. Ce te face să-mi ceri asta? Fosta mea soție, Cristian. N-o pot lăsa, iar, să lupte cu morile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea să aibă botul unui Mercedes, pe la mijloc să se transforme În Cadillac și să târască o platformă de camion. A Întors capul spre Din, a cărui expresie serioasă nu se schimba niciodată prea mult. Cum era mai tot timpul Încruntat, ochii lui apropiați și migdalați se apropiau și mai mult, iar chipul cu trăsături fine căpăta o expresie Îngrijorată. Îi plăcea Din. Era desigur mult mai capabil decât ultimii ei colaboratori, postuniversitari americani care nu Încetaseră să lucreze la proiectele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai știa unde era Madura, dar s-ar fi zis că e departe. A Încercat să-și aducă aminte de ce Învățase acasă, cu Karl, care Îi arătase unde erau toate orașele mari și toate insulele Indoneziei. Ea l-a privit Încruntată, fixându-l cu ochii mijiți, de parcă i-ar fi descoperit o expresie răutăcioasă. — Of, Doamne, ce prost ești! Transmigrație, mutarea oamenilor dintr-o insulă Într-alta! Am fost siliți, ca toți ăilalți. Pe Madura n-avuseseră nimic. Insula era suprapopulată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prefăcută. — Da, el. La drept vorbind e tatăl meu vitreg. De aceea noi doi, cum să zic, nu semănăm unul cu altul. — Da, am priceput asta. Care ziceai că e numele lui? — Karl de Willigen. Adam a privit-o oarecum Încruntat. Părea Îngrijorat și puțin Încurcat. Iar aici sunteți dumneavoastră, nu-i așa? Degetul i se așezase pe imaginea grăunțoasă a unei persoane care stătea alături de Karl. Amândoi erau Îmbrăcați În saronguri. Ea purta o tunică de dantelă cu flori, el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de sete putea să fi murit. A tresărit la auzul unui zgomot, a deschis ochii și a constatat că era un bărbat În cameră. — Salut! a zis acesta, dar părea să fie orice, numai un salut nu. Era pe jumătate Încruntat, Însă i-a zâmbit, de parcă voia să-și ascundă nemulțumirea. Tu cine ești? Adam nu s-a mișcat de pe scaun. și-a pus mâinile Încetișor pe genunchi și s-a Întrebat ce-ar face dacă necunoscutul ar sări asupra lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că spune o minciună. — Ce fel de nume mai e și ăsta? Ți l ai luat singur! — Nu, nicidecum, a replicat Adam. Expresia lui Din Începuse să-l calce pe nervi. Avea Înfățișarea cuiva prea sigur de sine, fruntea ușor Încruntată, nasul subțire, specific celor originari din Sumatra; toate astea Împreună i s-au părut dintr-odată neplăcut de accentuate. — La ce bun ți-ai luat numele ăsta? De ce vrei să fii olandez mai mult decât orice altceva? Noi trebuie să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
desen alăturat, președintele ronțăia un copan de pui pantagruelic lângă un lan de orez veșted. În fundal, un țăran cu umeri căzuți privea noroiul uscat. Sub ele scria EROUL NOSTRU. — șșșt, liniște, o să Înceapă discursul, a spus Din. Era tot Încruntat, fruntea părea să-i fie și mai brăzdată. I-a aruncat o privire severă lui Adam și și-a Îndreptat arătătorul spre radioul de pe un scaun instalat În mijlocul grupului. și-au Întors cu toții scaunele În jur, s au aplecat cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fericit caz, teribil de naive, și-a spus Margaret. A Încercat să-și stăpânească un pufnet de râs, dar s-a Înecat și s-a pus pe tușit. — șșștt! Karl a ridicat un deget la buze și a privit-o Încruntat, cu o expresie de severitate teatrală. Erau conduși de-a lungul casei unui artist renumit, un neamț flamboaiant atras, după spusele mamei lui Margaret, de papagali și de băieți. Iar asta, ah, asta, spre rușinea mea, reprezintă umila mea Încercare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
capul. Mick a alergat după ea și a prins-o din urmă după câțiva pași surprinzător de rapizi. — Scuzați-ne, a zis el atingându-i umărul. Fata s-a tras instinctiv Într-o parte și s-a uitat la el Încruntată. Avea o privire Întunecată și zăpăcită, s-ar fi zis că nu-și dă seama unde se află. — Îmi pare rău, a zis ea mijindu-și ochii. Nu v-am auzit. Sunt foarte grăbită. S-a terminat deci manifestația? a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Zubaidah! a strigat Margaret când fata se ntorsese să plece. Avem Într-adevăr nevoie de ajutorul tău. Ai idee unde-ar putea să fie Din acum? Z s-a oprit și s-a Întors spre ei pe jumătate. Era tot Încruntată, dar expresia i se Îndulcise și părea surprinsă. și-a scuturat capul, părul i-a mângâiat bărbia și i-a dat o Înfățișare copilărească. — Nu știu pe unde poate să fie. V-aș spune dac aș ști. Îmi dau seama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de rău. Mă simt, cum să zic, normal. Bănuiesc că trebuie să mă obișnuiesc. — E teribil cum se petrec lucrurile astea, nu i așa? a râs Margaret. Felul În care unele lucruri devin acceptabile peste noapte. Z Își rodea unghiile Încruntată. — Ciudat e că par mai mult decât acceptabile, par aproape frumoase. A Întors capul spre Adam și i-a Întins cealaltă mână. El i-a strâns-o cu amândouă, dar n-a spus nimic. 33 — Johan, unde te duci? l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i răspunse, continuă: Înțeleg ca atunci când cineva face o afirmație, asta înseamnă că e gata oricând s-o susțină. Altfel ce rost are să ne băgăm în vorbă ca musca-n lapte, numai așa, de dragul diversiunii? O cercetă acuzator, puțin încruntat. Ce anume din ce am discutat puțin mai înainte pare a fi de domeniul fantasticului? Atrage-mi atenția asupra unui singur aspect și voi încerca să-ți explic, mă, poate ceva îți este neclar. Tăcu privind-o acuzator, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu Nina i-a deschis ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se echipează supusă, pasivă și toropită, lipsită de voință. Pleacă amândoi în goană, coboară repede scările, se instalează în mașină. El pornește, tace, ajunși în afara orașului apasă pe accelerație, plopii defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reviste. Nu sunt ale mele sau ale dumneavoastră, sunt un bun comun. Poate altcineva, citind textul, va fi nemulțumit de comentariile dumneavoastră. Pe măsură ce Carmina îi vorbea, omul se ridica în picioare, cu sângele scurs din obraji, cu pleoapele plecate, puțin încruntat, exact ca un elev prins cu cine știe ce șotie. Printre firele de păr rărite se vedea pielea capului galbenă. Vă rog să mă scuzați, murmură Matei, vă rog foarte mult, nu se va mai întâmpla, m-a luat valul, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata ta regală, de ce nu arunci? Miau își salvează cu țipete defensive soldații de țigară desenați cu pix, cu ruj, încruntați și severi, sau îndurerați când mor decapitați sau cu picioarele rupte în aer de la săritura de pe buza sticlei, acum cum mai bem? bem oprind cu limba tutunul din sticlă, băieții de la Capitol!!! strigăm toți pe geam spre hotelul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
afacere, o chestiune pur tehnică. Iolanda Îl ascultă și răspunse fără ezitare: Se rezolvă, după care Îl Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte lucruri, dezinvoltă, relaxată, făcându-se că nu observă răceala din răspunsurile lui Încruntate, monosilabice, filtrate printr-o perdea albăstrie de fum. Cu toate luminile aprinse, atelierul ei părea o farfurie zburătoare care se pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară, În acea dimineață, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În perioada sa de maturitate artistică, fiind emblematică pentru parcursul său artistic cu care s-a impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Chopin. Era fanatic în perseverență: exersa zilnic 5-6 ore. Muzica mă vitaliza. Aș fi putut sări, să fi vrut, ca Păstrăvii lui Schubert. Tot din nuc îl urmăream cum pregătește noua bucată, pentru proximul concert. Cu notele în mînă, încruntat, mergînd de colo-colo. Un bărbat masiv, cu gît puternic, gros; cămașa albă, de in răcoros, fără guler, părea că se aprinde de atîta trudă. Ardea pe el. Eram o copilă prea slabă, cu umeri osoși, neîmpliniți. Timidă, nesigură, fără stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Asta-mi reproșez. Cînd am plecat din Dorobanț (La București! La București!), soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]