184 matches
-
Dionis: „Fost-au vis sau nu, ăsta-i întrebarea. Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regisor a cărui esistență n-o putem esplica ? Nu cumva suntem asemenea acelor figuranți câri, voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, încunjura fondalul și reapar iarăși ?”. Alte exemple provin din texte politice: „ziua în care poporul ar vedea limpede ce se petrece după culise” (1880, Opere, vol. 10); „Se naște acum întrebarea dacă aceste jocuri de culise sunt constituționale” (1881, Opere, vol
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
a răpăit o mitralieră. Când a stat, din spatele nostru s-a ridicat un ramăt de parcă ar fi rupt haitul pe Bistriță. Am înlemnit. - S-a retras reghimentul, a zis unul, și noi am rămas aici. - Ba, pe toți i-a încunjurat. - Ce ne facem, măi cutare ? - Așteptăm, zice el. Deodată, dintr-un lan, începură a se prelinge, una câte una, umbre. Din burniță țârâia mereu. - Ce facem, măi Vasî ? am zis eu în șoaptă. Vasî, de colo : - Am scăpat de grijă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
libitum datoria publică, deja insuportabilă? Va spori dările și taxele, de-a căror zilnică introducere gem coloanele "Monitorului" precum gem contribuabilii? Cine-o poate ști? Ceea ce știm numai este că materialul de oameni de cari ilustrul om de stat e încunjurat se compune din tot ce e moralmente decăzut în țară și că regimul demagogiei autoritare este și mai favorabil dezvoltării viciilor și cupidității. De aceea am încheia cu proverbul: Să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. [10 noiembrie 1882
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
carte; că directorii de bancă națională, prefecții, administratorii de domenii sunt recrutați dintre absolvenții a patru clase primare, că nimic nu se poate compara cu neagra neștiință a acestor adunături. Dar, înc' odată, sunt oamenii noștri. Tu vrei să te încunjuri cu alte elemente, vrei oameni mai curați și mai cu carte? Rău faci. Pe cât trăim, cu oamenii noștri trebuie să mergem; și cu cât mai înjosiți sunt, cu cât mai nemernici, cu cât mai ignoranți, cu atâta serviciile pe cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bună - rea, tot mai prezinta oarecari garanții pentru pătrunderea a o mână de oameni independenți în Adunări. Din momentul ce și aceste garanții ar fi înlăturate, nu mai poate fi vorba nici de principii, nici de partide; un stăpân autotputernic, încunjurat de creaturile lui, și o masă, inertă, intimidată de poliție și de arhistrategii gardei naționale - iată țara! A opri realizarea unei asemenea stări de lucruri e o datorie și nu reîmprospătarea unor vechi certuri și disensiuni va opri pe cineva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Nu înțelege că țăranul nostru e tot cel de acum trei - zeci de ani, dar că sarcinele lui a devenit de douăzeci de ori mai mari numai pentru a ținea cu îmbielșugare toată demagogia lacomă, necinstită și leneșă care-l încunjură. Nu 'nțelege că, pentru a încălța vitele, trebuie să muncească oamenii și să renunțe, sub formele cele mai diferite de dări directe și indirecte, la cea mai mare parte din produsul muncii lor, precum au arătat-o aceasta d. A. V.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
idei nemerite și cari vor rămâne pururea tineri, găsim un remediu în contra regresului intelectual, nu vom uita că și în timpurile noastre există un asemenea izvor pururea reîntineritor, poezia populară, atât cea de la noi cât aceea a popoarelor ce ne încunjură. De aceea am dat și acestei literaturi un loc larg în coloanele noastre. Pentru ca foaia să intereseze pe toți cititorii, i-am dat varietatea necesară și sperăm că concursul unui public binevoitor nu ne va lipsi. E. [4 decembrie 1888
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pungașii pe cari i-au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialîii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea romană. Din societatea românilor "Romînului" de cari era încunjurat d. Chițu la banchet da; dar nu din societatea românilor adevărați și în sensul propriu al cuvântului. Aci, în orice mocan din Săcele ori din Rucăr e mai multă nobleță de rasă omenească, mai multă capacitate de adevăr, mai multă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pune mâna. Și tocmai pentru aceasta adevăratul său partid politic nu poate fi compus din oameni ai țării. Ovreiași pomadați și frizați, galopini de bursă, gheșeftari și antreprenori în doi peri, iată elementele pe cari le încurajează și cari 'l încunjură; cu aceștia; singurii ce sunt tot atât de ușori ca caracter și inteligență, d-sa face politică, economie națională, istorie... literatură chiar. Dar, pe de altă parte, crede că d. Kogălniceanu - cu toată importanța ce-o dădeau Mircea și Ștefan cel Sfânt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se dă în lături și Traian Apare. În van el în războaie haina schimbă, În van necunoscut vrea să rămâie, Amic și inamic îl recunosc. Se zice cumcă zeii neciodată Deplin necunoscuți ei nu rămân, Întotdeauna o lumină de-aur Încunjură-a lor frunte și ființă. De-aceea cred că zeii coborâră, Că ei trăiesc azi între oameni Ca Cezari, ca preoți, ca senatori... Ieri în Olimp.. ei azi-s pe pământ. D[ECEBAL] O, orbire! {EminescuOpVIII 41} [IAROMIR] Orbire, da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfinți, Acest sfânt îl urăște, căci tare în cerbice E Dragul... dar mai tare socot că voi fi eu. Cetatea geme toată de oameni de ai mei, Al lui nu e nimica, nici haina de pe dânsul, El este ca bogatul încunjurat de-avere, În juru-i stau podoabe și visuri și mâncări, Dar n-are nici picioare, nici mâni să le întindă Să ia ce-i dinainte-i... Astfel, pentr-orice caz, Am prefăcut eu casa lui proprie -n capcană. Dac-ar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă-ncred?... Și Roman Bodei prea mi-e nătâng, E aspru, e pe față, nu are vicleșug, Asemeni inși se-neacă de-a pururea la mal... BOGDAN (încet) Vorbește iar cu sine... se pare că vedenii Din lumea cealaltă-l încunjură, și el Își dă de ele seamă... DR[AGUL] Mergi [oare] tu, Bogdane, Ades la vînătoare?... Și singur sau cu alții? BOGDAN Pe când nu erai bolnav mergeam de-a pururi singur, Adesea rătăci-am prin munții nalți ai Tisei Pîn-unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cobind a remușcărei, Ce strigă cum pe valuri strig paserile mărei, Cu cântece stricate urechea-și asurzește, De-abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trist și slab, Îl închină lin uitării, Da vieții alt prohab. Du-te! du-te! {EminescuOpVIII 279} VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate, Trec, Plec Ramuri, Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios vo creang-uscată IZVORUL (tenor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rămîne? LAIS În zădar ți-ai bate joc Și de moarte, căci cu râsul nu se farmecă din loc. CHALKIDIAS Admirabil e tăiată piatra asta. De la cine? Alkibiades ți-o dete? LAIS Nu. Megakles. Dar de tine Să vorbim. De ce încunjuri? CHALKIDIAS Epitaful să-l compunem? LAIS O! Te rog... CHALKlDIAS E dar mai bine și mai vesel să ne punem Să vorbim de-astă brățară. Are numai un defect, Că ridică prea mult creții hainei. Altfel stă perfect. E-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
batem joc De-o simțire care-i sfântă. Daca tu mă vei sili, S-ar putea ca rău să-ți pară după cîte-oi dezvăli. LAIS Totuși spune-mi... CHALKIDIAS De ce stărui? O s-o fac. LAIS Ci fă-o dar, Nu încunjura atâta, ci vorbește-odată clar. CHALKIDIAS O voiești? Ei fie dară. Te urăsc. LAIS Pe mine? Însă Pentru ce? CHALKIDIAS Aveam dorința să revărs durerea strânsă Care inima-mi apasă, scânteind ca o furtună Când pe ceruri nouri negri se alungă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o coroană mică. 88 {EminescuOpXIV 89} Lățindu-se știrea despre moartea lui Asan, crescu așa de mult și numărul răsculaților încît putură să reziste bine și energic lui Petru, care venise asupra lor, din care cauză acesta hotărî să-l încunjure pe Ivanco și prin aceasta să-l ostenească și să-l mistuie. Tot atât de neputincios se simțea și Ivanco de-a birui pe Petru și nu văzu altă scăpare decât în refugiul la împăratul romeic și-n ajutorul de oaste ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
baza de operațiune a viteazului Chrysos, care era priceput întru ale războiului și se mărginea numai la defensivă. Acest căpitan prețui pe deplin marea însemnătate a acestui loc întărit, pîn-acuma în părăsire și făr-de nici o garnizoană din partea romeilor; deci el încunjură cetatea cu mașine de zvârlit proiectile de piatră și cu alte soiuri de praștii de tot felul, adună mari provizii de nutreț, bucate și vite în prevederea unei împresurări mai lungi și așteptă inimos și {EminescuOpXIV 91} cu tărie oastea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Prosakon si contra lui Chrysos. De va cădea cetatea aceasta - socoteau ei - atunci inamicul nu va mai putea rezista nicăiri. De ce să nu meargă de-a dreptul la punctul acela care, luat o dată, aduce moartea inamicului? De ce să înainteze cu încunjur si ocolituri? Apoi petrecerea în asemenea locuri sălbatece, fără de farmec, trebuie să fie cu atât mai nesuferită si mai înfiorătoare cu cât s-apropie anotimpul în care fructele de tot soiul încep a se pârgui în acel rai de grădină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trupele sale toate la pradă și spoliațiune, iar el însuși, mergând călare fără nici o grijă pe un cal de primblare, privea ca spectator numai lupta ce se încinsese. Dar deodată se repezi Alexie (Ivanco) pe neașteptate cu oștirea din ascunzătoare, încunjură pe neprevăzătorul protostrator în mai multe puncte, îl mrejui din toate părțile și-l grămădi așa de rău încît a trebuit să se dea prins. Descurajați prin bine-izvoditul meșteșug, romeii nu mai cutezară să deie piept cu rebelii, a căror
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre Adrianopol la tovarășii lor de arme carii rămăseseră acolo și carii de atunci încoace încăpură la mai mare primejdie, de vreme ce regele Ioannițiu, mândru de biruința și de prețiosul său gaj de onoare, se sârgui a dispresura cu totul orașul încunjurat și a nimici cu desăvârșire pe latini. Latinii îngrijiră înșii ca împresurații din Adrianopol să nu afle numaidecât știrea înfrîngerii suferite, căci în noaptea ce urmă zilei de luptă ei iluminară în mod strălucit tabăra lor, făcând pe alții să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui de îmbrățoșare, că-l ura ca pe un domnitor însetat de sânge, că afară de asta își deschisese porțile generalului grec Alexios Aspietes,, supuindu-se poruncilor lui și căutând a-l sprijini să câștige tronul.. Regele român sosește puternic ca furtuna, încunjură și ia orașul, pradă și risipește fără de milă, trece pe mulți locuitori sub tăișul sabiei, pune să spânzure pe uzurpatorul Aspietes de-o bârnă cu capul în jos și picioarele-n sus și preface de istov nenorocitul oraș într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l depune el de-o parte, solii în numele lui Vatatzes de alta. Pentru îndeplinirea acestei îndoite legături amândoi stăpânitorii hotărăsc ca să se întîlnească. Vatatzes purcede pentru acest a scop din Niccea, ocupă Lampsacus, trece cu o parte a oștirii Elespontul, încunjură Kalliupolis, oraș apărat de venețian, îi da asalt și-l ia în puțină vreme, după ce a întrebuințat cu energie mari mașine de asediu. În orașul Kalliupolis, cucerit în acest chip, Vatatzes primește curând după asta pe Ioan Asan, ce sosi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
romeilor și având antipatie contra împăratului, pentru că socotea a nu fi răsplătit îndeajuns din partea acestuia pentru meritele sale, uneltea în gândul său trădare, strânse oști pe sama sa, câștigă pe mulți luptători dintre cei ce erau cu simbrie la-mpăratul, încunjură orașul întărit Melenik și, pentru a-l lua, puse-n cumpănă toate puterile sale, întrebuințînd bine toate înlesnirile și foloasele poziției sale. Garnizoana cetății Melenik, comandată de doi oameni cunoscători întru ale războiului și viteji totodată, anume Teodor Nestongos și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
față și fără sfială, trimițând în campanie o însemnată trupă auxiliară, care pustii și jefui regiunea de Iîngă Prilapus și în fine puse pe fugă trupa romeică condusă de căpitani fără esperiență și cu puțini oameni, încît comandanții împărătești fură încunjurați în cetatea Prilapos și ținuți locului ca prizonieri. Trădarea deschise inamicului porțile cetății și garnizoana strâmtorată astfel se văzu silită de-a da pe mâna despotului rebel Mihail puternica tărie Prilapos contra unei capitulațiuni, juruite și de dânsul, pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]