22,821 matches
-
Liviu Dănceanu Am întâlnit-o prima oară la examenul de admitere în Conservator. Părea plăpândă, asumându-și firea sufletelor gingașe de a se prăbuși la primul refuz ori eșec, după cum un cât de mic succes o încuraja și o fortifica. Îmi amintea de acele flori îmbobocite prin văi, care se ofilesc dacă sunt răsădite prea aproape de cer, acolo unde se iscă furtunile și arșița soarelui este mult prea puternică. Nu a fost chiar așa. Emigrată acum douăzeci
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
gradul de importanță al evenimentelor este instabil căci timpul mută centrul de greutate al priorităților; percepția însăși a duratei se arată amețitoare. Aflând că însuși tatăl său fusese ofițer de Securitate, Vlad Chelfănescu cere confuz sfatul profesorului Șragăr, care îl încurajează condamnând ideea unui adevăr final relativ: „Din această privire unilaterală și parțială a fenomenelor, s-a născut ideea fatală, erezia gravă cum că adevărul e imposibil de aflat. Cu alte cuvinte, timpul devine iluzie pe măsură ce se desfășoară ș...ț Da
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
uscat. Sistemul de educație facilitează astfel de împrejurări, astfel încât e de prevăzut că în următorii ani procentul va sălta dramatic. Metoda „grilelor” și a „testelor” — funest împrumut din țări unde ele sunt de mult înlocuite, după ce și-au dovedit nocivitatea — încurajează nu doar lenea de gândire, ci și frauda: a copia propoziții întregi de la colegul de bancă e riscant și... obositor, însă a încercui a b c d-urile grilei poate orice oligofren. Exist| o categorie de naivi ce-și imaginează
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
vor auzi de peste tot. Curg valuri de oameni, ne salutăm, legăm scurte conversații. Se schimbă sensul mișcării maselor. Am înțeles că s-a vorbit, am ratat - în fond, nu pentru discursuri mă găseam eu acolo - încerc aproape inutil să-mi încurajez colegii și prietenii de la “ Dilema veche”, reușesc vag să ajung la ei, dar mă gîndesc că ei simt emoția și solidaritatea mea, a celor de față sau chiar și a celor absenți, beau un pahar de vin fiert afară. Mă
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
poeziei și Lenin însuși a vorbit de «sarcina grea a popularizării ideilor într-un limbaj care să nu fie plictisitor». Ca să creezi ce dorea partidul (...) era nevoie nu numai de un limbaj accesibil, ci și de unul expresiv. (...) S-a încurajat atunci, pe lîngă simplificarea «revoluționară» a relației cu cititorul prin adoptarea limbajului lui (aproximare totdeauna dubioasă!) și un anumit, infim grad de expresivitate conotativă. El presupunea dreptul și pînă la urmă datoria poetului de a recurge la cîteva, puține, epitete
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
al clasei, care încearcă să-și facă uitate chiulul și indisciplina turnînd colegi nevinovați “tovarășei învățătoare”: “Iar eu încerc s-o ajut, să-i spun care sînt adevărații vinovați, pentru că ei nu vor să recunoască singuri.” (p. 118) Obiceiul pîrîtului, încurajat de conducătorii și executanții învățămîntului comunist (inspectori, directori, diriginți, învățători etc.), îi transforma rapid pe școlarii zeloși în informatori în devenire. În plus, pe lîngă delațiune, Plătică Jr. mai are ca ocupație și popularizarea unor teze istorice protocroniste, care, în
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
multă vreme în urmă că dacă aș fi forțat să aleg între revelație și mister, aș opta pentru mister. Dezvăluirile ajută prea puțin: nu fac altceva decît să curme gîndurile ulterioare, în vreme ce misterul ne obligă la speculații. Scopul este să încurajezi imaginația, nu să-i reduci posibilitățile. (ed. cit., pp. 238-239) În 2004, Barry Gifford va reveni în România, pentru el o autostradă pierdută, dar de care este în chip misterios atras... La Teatrul Act se va monta în regia lui
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
dar și despre Marie-France Ionesco (Mălăncioiu îi reproșează controlul excesiv asupra moștenirii nu numai literare, dar și critice a tatălui ei), dar și altele de mare duioșie dedicate lui Lucian Raicu, Virgil Mazilescu, Emil Botta, Marianei Marin și începuturile ei încurajate de Nora Iuga, George Almosnino sau Nicolae Manolescu. Foarte mulți dintre aceștia au plecat din lumea celor vii, însă în dragoste ca și în ură Ileana Mălăncioiu, nu atît de generoasă precum admiratul Preda, nu iartă și nici nu uită
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
în fața insistenței lor era severul, legendarul frenator al corupției, censorul Porcius Cato, profund antipatic femeilor pentru că apăra menținerea legii. Argumentele lui erau foarte variate. Cele mai multe, evident misogine și de aceea sortite eșecului, apelau la bărbăția senatorilor, a căror slăbiciune a încurajat îndrăzneala femeilor. Prin iscusite artificii retorice, Cato îndemna senatorii să-și apere demnitatea, autoritatea și importanța de soți și stăpâni ai familiei, profesând, sărmanul orator, iluzia unei lume esențialmente masculine, a patriarhatului. Era contrazis de circumstanțele imediate. Deși pledoaria lui
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
și moderația cu excesul de generozitate), a lăsat pentru o clipă locul unui artist sentimental și melancolic. În aceste texte confesive, Gabriel Dimisianu a renunțat la inexpugnabila platoșă a criticului dezvăluind cîte ceva din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor fragmente memorialistice, Gabriel Dimisianu a făcut ceea ce trebuia să facă: a tipărit un admirabil volum de Amintiri și portrete literare. Actualul volum conține, pe lîngă textele publicate în secțiunea amintită din Lumea criticului
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
comparatul” devenea la el un fel de nucleu de energie asociativă, declanșator al unui lanț ramificat de aproximări, care-l fac, în cele din urmă, aproape disparent, feeric pulverizat în mișcarea mai degrabă centrifugă. Or, întâlnirea cu avangarda europeană a încurajat această pornire originară, întrucât “simultaneismul” anunțat de Apollinaire în celebra Zonă, apoi programele unor Jules Romains, Georges Duhamel și, mai ales, amplele poeme-reportaj ale lui Blaise Cendrars, Valery Larbaud sau Paul Morand, deschise spre “lumea întreagă”, cu o curiozitate excitată
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
trebui lăsat, fie și la Cotrocensk, în compania damicelelor (astăzi, planturoase sexa- și septuagenere) ce i-au încântat maturitatea pe la teatrele, ansamblurile de balet și atelierele de picutură de pe întinsul țării. Înarmat cu un coș de medalii, el ar trebui încurajat să-și folosească energia decorându-și apropiații, susținătorii și, nu în ultimul rând, pilotul de pe Concorde-ul de unică folosință (luați această expresie în orice sens doriți). Aș merge chiar mai departe: aș propune votarea în Parlament a unui bilet
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
aceea, rog pe onorabilul comitet să binevoiască a supune acel op poetic la recenziunea sa, întru înțelesul statutelor, și dacă va afla că merită, a-l recomanda viitoarei adunări spre a fi premiat, pentru ca prin aceasta să se și mai încurajeze acel bărbat, carele astăzi se pare a fi prea căzut cu inima și cu spiritul”4. În ședința din 1 iulie comitetul de cenzură a prezentat raportul „cel mai îndestulitor” și a votat lui Andrei Mureșanu un premiu pe care
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
ani? Știam că vreau să scriu o carte despre acest om important, care credeam că nu este înțeles cu adevărat de către cei din Vest. Scrisesem deja mai multe articole încercînd să retușez imaginea falsă despre el. Dennis Doeing m-a încurajat să plec. El deschisese drumul prin călătoria sa la București, la începutul anilor î70, pe cînd își pregătea doctoratul, luat în 1975 la Universitatea din Ottawa. Bibliografia sa și cea a lui Mircea Handoca (amîndouă apărute în 1980) au fost
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
acum, nu cred că această carte a fost citită în S.U.A., dar va fi. Sînt atît de plictisit de acest lucru, încît nu mai vreau să mă gîndesc la asta acum. Am pierdut aproape șase luni cu ea. - De ce sînt încurajate falsurile și „luările de opinie” deplasate, artificiale - precum cea de față? Marta Petreu, și nu numai dumneaei, într-un amplu serial publicat în revista „22”, „demontează” cu argumente concrete falsul Alexandrei Lavastine: citate eronat selectate, surse greșit citate, neverificate, plagiat
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
în fine, transgresată de pe tărâmul retoricii emoționale, pasionale, pe acela al realizărilor concrete. Și aceasta pentru că puterea, „emanată” din structurile național-comuniste, cu propensiuni șovine, nu e de bună-credință și nu depășește nivelul discursului demagogic, ba mai și provoacă periodic sau încurajează tacit anacronice puseuri naționaliste. În același timp, opoziția democrată, câtă e realmente democrată, evită să abordeze chestiunea într-un mod prea „rezolut” din teama de a nu-și îndepărta un electorat care, în majoritatea lui, e neinformat, dar educat sau
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
cel mai bun caz, el ar primi o sumă care să-i acopere întreținerea pe câteva luni. Se poate mai mare umilire? Și ea nu va rămâne fără consecințe pe termen mediu și lung. Tinerii nu mai sunt interesați și încurajați pentru aceste profesii și nu prea mai are cine să continuie strălucita tradiție a lui Paul Zarifopol, a lui Perpessicius, abia amintit, a lui Șerban Cioculescu sau Petru Creția și să preia ștafeta de la D. Vatamaniuc, Niculae Gheran, Teodor Vârgolici
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
fi avînd urechi. l Tot din Observator, Cronicarul ia cunoștință, cu invidie (de ce i-o fi scăpat?) de un comentariu al poetului Liviu Ioan Stoiciu pe tema Constituției recent referendate: în Cotidianul din 27 oct., dl L.I.S. susține că se încurajează separatismul maghiarilor. Oho, să nu zicem vorbă mare, dar după dl Pruteanu, dl L.I.S. devine un candidat sigur la Partidul „România Mare”. Cel puțin ca mod de gîndire! l Din presa de la finele primei săptămîni din octombrie, aflăm că dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
au dreptul la studii superioare: "Parcă el știe ce spune?"). Autorul se dezice prompt de cei cu opinii neortodoxe și îi înfierează, tot mai zelos, pe liberali, burghezi, reacționari și legionari. Refacerea romanului dublează rescrierea istoriei de către regimul Ceaușescu. Autorul încurajează mediocritatea, când ea are origini sănătoase, înregimentarea energiilor sociale (dar și a literaturii!), întrecerea socialistă și pedepsirea drastică (împușcarea) celor care nu se supun. Unele pledoarii (precum aceea a unei intelectualități profesionalizate, care să promoveze comunismul în România) sunt timid
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
voios, nepedepsit. Lucrul cu adevărat semnificativ este că, din păcate, Nicolae Breban nu "își dă cont" - ca să-i folosesc o formulă utilizată până la obsesie - când se contrazice și când emite aprecieri, eufemistic spus, hazardate. Domnia sa laudă Editura Polirom pentru că îi încurajează pe autorii români, după care deplânge accentul pus pe "cultura snoabă, ultimele titluri americane", fără să observe că principalul instrument de răspândire a acestor producții în România este chiar Polirom. Silviu Lupescu și echipa lui merită, neîndoios, felicitări pentru proiectele
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
din afară", de la franțujii sau de la politicieni, nu ne citim între noi și suntem indignați că "alții" nu ne citesc și, în plus, unii tineri practică o literatură cu tot felul de denominații - textualism, post-modernism etc. - care nu îmbie, nu încurajează intelectualul român, posibil lector, să-l cumpere și să-l urmărească. Modele avangardiste au devenit un fel de molimă, mode ce ascund prost, adesea, lipsa de cultură - sau doar cultură snoabă, ultimele titluri americane! - lipsa tehnicii literare, absența pur și
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
importanți ai secolului XX recunoscut pe plan mondial. A studiat la Paris, a avut un atelier în New York și mergea des la Cape Cod în Massachusetts. A trăit discret alături de Josephine, soția lui, de asemenea pictoriță, cea care l-a încurajat și i-a susținut prima expoziție în 1923. Dacă nu cumva mă înșel, reproduceri din picturile sale au intrat pe piața românească abia acum câțiva ani, odată cu albumele editate de Taschen. Tema lui Edward Hopper este însingurarea omului modern. Peisajele
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
le dea Laurențiu în '85 sau '86? În '87 făcea analize politice optimiste, dar cînd era întrebat direct , " Ce facem?" , nu angaja pe nimeni în acțiune. Chiar dacă unii dintre cei cu care se întîlnea erau cunoscuți ca disidenți locali. Nu încuraja pe nimeni, dar nu l-am auzit vreodată să-i vorbească de rău pe Dorin Tudoran sau pe Paul Goma. Zilele astea a apărut cel de-al patrulea volum din cronicile despre debutanți ale lui Laurențiu Ulici. Cea care a
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
Laurețiu Ulici îi întîmpina pe debutanții vremii fac parte dintr-o cronică mai largă, despre lumea totalitarismului autohton. Poate că mă înșel, dar Laurențiu percepea debuturile și ca pe un fel de picătură chinezească împotriva regimului. În cronicile sale el încuraja direcția antitotalitară știind să facă din asta o chestiune estetică. Luînd aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurențiu Ulici a reușit să facă și o cronică de direcție, cu idei politice în privința debutanțiilor săi
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
feminine masochiste s-au mai văzut, dar Dorothy face din ea însăși o mascaradă a feminității. Se oferă pe ea însăși ca un spectacol, și, în același timp, subliniază artificialitatea acestui spectacol. De aceea, masochismul ei e subversiv și nu încurajează vreo identificare cu spectatoarele. Și jocul ei expresionist, inegal, cu gesturi bruște și schimbări dese ale timbrului vocii, sugerează labilitatea psihică a personajului. Dar finalul filmului confirmă ipoteza feministă: Dorothy renunță la statutul ei de obiect al dorinței (și, implicit
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]