1,396 matches
-
al Japoniei, că sunteți necinstit și antipatic, că lumea vă urăște și că adeseori vă atacă. Asemenea povești mă fac să vă iubesc și mai mult. Sunt sigură, dacă mă gândesc bine cine sunteți, că aveți tot felul de relații încurcate, dar o să le înlăturați de dragul meu, încetul cu încetul. O să mă iubiți doar pe mine. Dacă mă iubiți, o să aveți și satisfacții profesionale. De când eram mică mi se spunea că aduc noroc, că acela care e cu mine uită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dau chitanță. Adunătura „cea aleasă“ continua să răcnească: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac, fără să înceteze nici măcar în timpul discuției. — Ce mai face Naoji? o întrebă patroana pe Chie, serioasă. Am încremenit. — De unde să știu? Nu sunt păzitoarea lui, răspunse Chie, încurcată, roșind puțin. — Mă întreb dacă nu s-o fi întâmplat ceva între el și domnul Uehara în ultima vreme. Erau mereu împreună până acum. Am auzit că s-a apucat de dans. Are probabil vreo iubită dansatoare. — Naoji nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prilejul, așa că n-aveam încotro. Director provizoriu - Marcel Breslașu (care ținea la mine). Mă angajează cu jumătate de normă. Breslașu mă chemase la el și-mi dăduse vestea. Bucurie mare. A doua zi, fix, tot Breslașu vine la mine și, încurcat, zice: "Țoiule, îmi pare rău, dar nu te vor ăia - și-mi face semn cu capul, - adică sus. Chiar în aceeași zi este numit în locul meu, - cu normă întreagă - Dinu Săraru, care se prezintă imediat, fără să fi dat vreodată
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
lui Caragiale decît de cutumele romantice, sînt farse, vodeviluri. Negruzzi se înscrie, aici, într-un romantism de foileton, dens în întîmplări și sărac în principii, cum nu e romantismul "mare", cu morala lui alternativă, invalidată social. O comedie cu răvașe încurcate, anticipînd, din nou, vîrsta de declin a scrisorii cînd, dintr-o viață dublă, încredințată hîrtiei și secretului, rămîne doar elementul stînjenitor, și fără nimic înalt-romantic, care poate da peste cap niște planuri foarte burgheze, asta este Zoe. Versurile triste, adînci
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
publicat nu de multă vreme un fel de răspuns pentru Fanny în volumul Minciuna și impostura, Editura Gramar, 2000, unde primul capitol se intitulează Erori, mistificări, denaturări, confuzii în volumul memorialistic "Cu soțul meu". Cine să descâlcească toate aceste fire încurcate? Evident că expertul în toate aceste probleme biografice este Niculae Gheran. După noi informații documentare nu cred că are prea multe detalii de rectificat față de cele două volume ale biografiei rebreniene Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
eleganță. încercînd a descoperi elementele viabile ale unor texte îngălbenite, a le face dreptate, N. Manolescu nu idealizează însă niciodată. Nu rareori, verbul d-sale e condescendent-ironic: "Dilema erotică ne amintește chiar de Enăchiță. Iubit de douî junele, Asachi declară încurcat: însă care din aceste/ Să v-o las, care s-o iau,/ Hotărîre gre îm este,/ Nu știu ce să fac nici eu". Sau: "Păstorul lui Cârlova le știe și el pe toate, cînd le cîntă, natura toată tace încremenită, cu excepția cîinelui
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
că te pot cunoaște. Dă-mi voie să-ți strîng mîna și să te felicit". Atitudinea scriitorului de notorietate se arată a fi - cum altfel? - jenantă: "L-am ascultat tot timpul fără să părăsesc poziția de drepți. Eram mai degrabă încurcat decît bucuros. încep să fac aproape instinctiv deosebirea între viața mea de civil și cea de soldat - și mi se părea că de astă dată era o confuzie". Chiar așa! într-o împrejurare, Sebastian nu ezită, ca să zicem așa, a
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
în amănunte, de ce ai scris dumneata caietul ăsta, cine l-a mai citit, sau dacă te-ai gândit vreodată să-l încredințezi cuiva, cumva; întâi și întâi, eu, cel puțin, vreau să mă ocup de poziția dumitale ideologică foarte... foarte încurcată, după cum reiese din asta - și puse palma peste caiet. De ce... de ce ai scris dumneata caietul ăsta? Ce-ți veni?... Te rog să-mi spui și mie, sunt foarte curios să știu, ce te-a îndemnat pe dumneata să treci pe
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
iremediabilă. Asta pentru că ea este sursa... ea este o minune incontestabilă. Iar faptul că eu n-aș reprezenta mare lucru pentru ea ar fi irelevant... nici n-ar avea cum să fie pentru ea prea mult existența mea atât de încurcată și adeseori îndepărtată de simplitatea lucrurilor, sau dacă ar avea semnificație pentru ea hoinăreala mea în căutarea solzilor de dinozaur, nu știu... Uneori, încearcă să pună un scut invizibil pentru a nu percepe eu gândurile sau dispoziția ei... și atunci
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
forța brută și inteligență. Dilema morală în care ne zbatem de câteva milenii n-a fost vreodată mai acută decât în fraza lui Farfuridi (unii i-o atribuie lui Caesar): "Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători." O frază mult mai încurcată decât ne imaginăm la simpla lectură. Ea mobilizează o întreagă retorică a necesității și acțiunii, a oportunității și obligației. La noi, trădarea se face în numele unor presupuse înalte comandamente etice ori de supraviețuire, dar actorii ei sunt blamați pentru micime
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
bobii ei, la care n-o să mă opresc cu rîndul. Prefer ghicitul pe sărite, într-o carte inegală ca pasul dezamăgirilor. Unele au o irezistibilă genă comică, făcînd din rîsul amar rîs pur și simplu, ca dovadă de cît de încurcate sînt stările: "Menționarea necazurilor administrative (,the law's delay, the insolence of office") printre motivele care justifică sinuciderea mi se pare lucrul cel mai adînc din spusele lui Hamlet." Cum să nu-ți dai acordul, cînd anul nou înnoiește taxele
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
și frige, arrrrrrdeee... (Domnul cititor trebuie să știe că negustorul ține cleștele ca să atragă clienții, clăpăindu-l. Că fleica o întoarce cu deștele.)" Acesta e Bucureștiul pîntecului, borta cu mirosuri îmbietoare și cu oameni care trăiesc ca să "se respecte". Celălalt, cu încurcate cărări ale spiritului, e cîntat pe altă coardă. Una care amestecă o ironie tare, dublu distilată, cu tandrețuri de peisagist. Bunăoară: "La București, nu se iubește în două locuri la fel. Altfel se iubește în Cișmigiu, altfel în Parcul Carol
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
acestei duplicități e simplă: apartenența politică a victimelor Piteștiului. Stigmatul ideologic pe care aceștia îl poartă în ochii noștri și frica cu care am fost obișnuiți să reacționăm la auzul numelui lor ne-au indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor ne stînjenește precum un
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
nu Îi pre ghini, ciolani nu sî mai văd da carnea atârnî urât, stăi sî spălăm oleacî, a sî ti doarî olecuțî! Atunci Maria auzi clar un fel de „Văleu!” foarte slab. Femeia s-a cutremurat și a rămas total Încurcată atunci când a văzut sau numai i s-a părut că vede cum sub pleoapele chiupului tremură ceva, iar genele se forțează să se deschidă. Maria a rostit un „Slavă ție Doamne!”, așa din toată inima sa de femeie bună la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
neagră. Poartă fustă foarte scurtă. Cere-i medicamente ... Vezi, Securitatea ... Atenție mare ... să n-o omoare și pe ea! Apoi Ștefan Girovescu oftă, suspină, scoase un „Au!” prelung și dureros și căzu Într un somn cu spasme. Victor rămase foarte Încurcat și chiar Îi era frică. Să meargă la spital, la o copilă care cine știe cum ar putea primi o veste atât de dureroasă, și-ar putea pierde cunoștința, ar putea striga, ar plânge În hohote, poate veni Miliția, cercetări și dărâmarea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pahare, fata la oprit delicat și a făcut un „nu” din cap. Apoi a mers la frigider și a indicat o sticlă În care avea să afle că era ceai de mentă, băutura răcoritoare tradițională În Maroc. Ștefan rămas tot Încurcat, privi direct pe oaspetele său feminin, care a zâmbit, s-a apropiat de pat, a stins lumina și a Început Încet-Încet să se dezbrace la modul foarte natural, timp În care și-a scos la iveală un corp perfect, părul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
atins doar glonțul care a ricoșat din perete. E o nimica toată. Mai mult o sperietură. Dă-mi un creion și hârtie. Vreau să scriu o declarație până aduci tu poliția. Ea îi aduse tot ce-i ceruse și rămase încurcată în fața lui. Temându-se că o să leșine în prezența ei, Chavel îi spuse blând: —Te-ai liniștit acum? Ți-ai alungat toată ura din suflet? — Da. — Asta e bine, e foarte bine. Din dragostea lui nu mai rămăsese nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tronează o lumânare care are atașată o inimă de ciocolată pe care scrie 56 (vârsta împlinită azi de Lionel, pentru cei care au uitat). Pe tort e ornată, cu glazură și frișcă, o urare cât se poate de neobișnuită: Vădit încurcat, Didier încearcă să-i explice: — Gaston, cofetarul... îl știți? — Cum să nu-l știu? confirmă Lionel, încă perplex. — ... a încurcat urările. Era obosit, s-a uitat toată noaptea la dumneavoastră... — Îl înțeleg. — Cu toată tevatura asta mediatică... Ați auzit? Cică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
iacă-te cu mâna legată de gât! Spune repede ce-a fost. Da' mai întâi întinde-te pe pat să te odihnești. Liană, fata mea, toarnă-i vin în ulcică și ajută-l să se-așeze. (Liana toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente În țesătura creației sale, nu pentru a da culoare, ci pentru a ajuta la deslușirea Încurcatelor probleme ale existenței umane actuale. Alături de tehnica introspecției, pe care o stăpânește cu abilitate, autoarea face și portrete psihologice bine Închegate unor peronaje, fictive sau reale, aduse În scriere. Folosește cu măiestrie arta dialogului, atât cu sine, cât și cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doresc... Credeți-mă, acesta și este motivul pentru care vin în fiecare duminică aici. Mi-am pus toată nădejdea în Domnul și în Maica Lui cea Sfântă. - Te rog să mă ierți, Aurica, nu bănuiam nimic, am răspuns eu cam încurcată, regretând, a câtă oară, că lăsasem limba să o ia mai înainte. - Nu ați făcut nimic pentru ce ar trebui să vă pară rău sau să vă cereți iertare. Sincer să vă spun, simt nevoia să vorbesc cu cineva, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru se țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu Vișinel. Se vede că destinul le scrisese în cartea vieții cea mai tristă dintre paginile ce puteau să impieteze viața a două mame trăitoare, pe acest pământ bântuit de atâtea rele. Ina, cu gândul de a contribui la deslușirea încurcatei situații, formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Tata era Înalt și lui Îi plăcea asta, fiindcă atunci când era cu el nu-i era frică de nimic. Mamă, pot să-i trimit lu' tata un sărut zburător... așa cum m-ai Învățat tu aseară. Mama-l privi o clipă Încurcată, apoi, mângâindu-l pe căpșor, Îi spuse că poate oricând, că el este cel mai În măsură să i-l trimită și că ar fi grozav. Și, pentru a fi un sărut reușit, mama-i propuse să i-l trimită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spunem Blunt. Am dat din cap și m-am dus să mă spăl. Nu căutam explicații, doar priveam apa curgând la robinet. Cu imaginea lui Blunt în minte, am revenit în holul apartamentului și apoi pe palier. Vecinul mă privea încurcat, eu nu îndrăzneam în ruptul capului să-l privesc. Apoi mi a mulțumit, mi-a strâns mâna și a dat să închidă ușa. Ceva însă îl neliniștea și, bâlbâindu-se, mi a mărturisit că așa citește el ziarul, că pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]