1,401 matches
-
publicate postum diferențele sunt neînsemnate: aceleași întâmplări și fapte diverse, reluate parcă mereu, pe un ton identic, cu variații insesizabile. Dar ceea ce se pierde privind lucrurile din imediata apropiere, pe suprafețe mici, se câștigă, în schimb, dacă facem câțiva pași îndărăt și încercăm să prindem întregul. Aceasta și e, de fapt, cea mai potrivită opțiune de lectură - pentru că, citite împreună, ca fragmente ale unei singure cărți, textele lui Sorin Stoica reușesc să creeze un puternic efect de intensitate. Dezordinea narativă (aglomerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Tot de la mama, știam că, după căsătorie, foarte repede rămase văduvă. Nu reușise să simtă ce era fericirea, că soarta i-o și răpise. Suferința și durerea i-au stat mereu alături; una de-a dreapta și alta de-a stânga. Îndărăt, nu putea să se întoarcă, era văduvă. Dumnezeu, însă, îi lăsase o posibilitate de a putea privi înainte; era copilașul ei - Costică- așa îi zicea ea. Lacrimile mamei și dragostea ce i-o purta parcă îi turnau apă la rădăcini
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sau Marylynn Munro. După ce acest veritabil ciclon erotic m-a redat, mai mult mort decât viu, sărăcăcioasei lumi reale, am zăcut câteva ore pe mochetă. De-abia revenit printre cei treji, am făcut un duș și m-am năpustit imediat Îndărăt spre explorarea opțiunilor practic nelimitate ale pachetului de servicii contracost. O, sfinte Bill Gates! Nu numai că puteai beneficia de Însoțirea oricărei urmașe a Evei care-și lipise vreodată piciorușul de solul acestei planete, dar, cu ajutorul configuratorului „Do Her! 8
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fundul cărora clipocea un fir nevăzut de apă, și pripoare lutoase, cu malurile brăzdate de torente. Drumețiile Începuseră să-i placă. Abia cînd se Întorcea din nou acasă avea unele mustrări de conștiință. Se oprea În fața porții și se uita Îndărăt; decît să intre, ar fi preferat să se Întoarcă În pădure. Christina se arăta Însă de fiecare dată la fel de sigură și Încrezătoare, neclintită În hotărîrea ei, Încît seara, cînd Înșira din nou tăcut pietricele de felurite culori pe marginea mesei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-și facă loc și să se strecoare mai departe fără a fi nevoit să se expună în cîmp deschis. După ce se puse din nou în mișcare, fără să-și dea seama ce face, își răsuci pentru o clipă gîtul îndărăt. Privirea îi îngheță asupra chipurilor celor doi. Avu nevoie de secunde bune pînă să se convingă pe sine că ceea ce vedea era real. Deși fețele scăpaseră fără nici o zgîrietură, cineva le scosese ochii, iar în fundul fiecărei orbite stinsese cîte un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înfiorător! Cum de mi s-a întâmplat una ca asta, mamă, mie, care în cărucior eram atât de superb! Vârful a început să țintească spre ceruri, în timp ce la jumătatea pantei, acolo unde se termină cartilajul, a început să se încovoaie îndărăt, către gură. Peste câțiva ani n-o să mai pot nici mânca, chestia asta o să atârne drept în calea mâncării! Nu! Nu! Nu se poate una ca asta! Intru în baie și mă opresc în fața oglinzii, îmi împing nările în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de accelerație până la podea, Vaughan viră în fața lui, scrâșnetul cauciucurilor acoperind claxonul puternic al taxiului. Strigă prin geamul deschis la șofer și continuă cu viteză către canionul îngust al drumului nordic de racord. Odată ce se potoli agitația, Vaughan duse mâna îndărăt și ridică o servietă de pe bancheta din spate. - Cu chestionarele astea i-am testat pe oameni pentru programul meu. Spune-mi dacă lipsește ceva. Capitolul 14 În vreme ce mașina masivă se mișca prin traficul îndreptat spre Londra, am început să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-o din istorie. Celebra legătură de fân pusă în fața măgarului care duce samarul, în speranța că o va atinge vreodată, într-un viitor imprecis, pachetul de hrană, ține cât poate să țină. Măgarul mai are însă un obicei prost: dă îndărăt.» [...] Datul îndărăt» din textul lui Eugen Barbu (despre Caragiale) s-a manifestat printr-o ostilitate surdă, dar din ce în ce mai puternică, la nivel popular, și prin încercări de închegare a unor comploturi menite să-l răstoarne pe Ceaușescu. În stadiul actual al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
istorie. Celebra legătură de fân pusă în fața măgarului care duce samarul, în speranța că o va atinge vreodată, într-un viitor imprecis, pachetul de hrană, ține cât poate să țină. Măgarul mai are însă un obicei prost: dă îndărăt.» [...] Datul îndărăt» din textul lui Eugen Barbu (despre Caragiale) s-a manifestat printr-o ostilitate surdă, dar din ce în ce mai puternică, la nivel popular, și prin încercări de închegare a unor comploturi menite să-l răstoarne pe Ceaușescu. În stadiul actual al informației, cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
priceput că nu poate fi decât el. Omulețul nu deschide mai mult ușa: Ce doriți? — Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați la mine? Și, în timp ce tu îți amintești ce spunea Irnerio, că aici era una dintre ascunzătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rămas o clipă tăcută. Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care îi vîra munca Serviciului. Întîi pentru că doriseră grozav să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori să-l controleze cineva. În Vladia nu venea nimeni să-l controleze, iar de obligat nici atît. De aceea se obliga singur și se simțea excelent. A făcut o figură de superioară înțelegere și chiar complicitate, s-a așezat îndărăt în fotoliul său, și-a pus un picior peste celălalt, arătând așa că este dispus să asculte. "Mulțumesc, domnule adjutant. Îți mulțumesc mult." Din vocea lui K.F. putea crede că afacerea pentru ea era ca și încheiată. "De unde știu? Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce dorea și ce voia prințul în legătură cu Vladia. Nu avea altă adresă a lui Leonard Bîlbîie decît aceea, a firmei Mott. I-a scris de vreo trei ori și deși n-a primit nici un răspuns, n-a primit nici scrisorile îndărăt. Din cauza asta era destul de liniștit. Dacă avea încredere într-o instituție, atunci aceea era Poșta Română. Faptul că scrisorile nu i-au fost înapoiate însemna că au ajuns la destinație, însă destinatarul fie nu se afla acolo unde trimisese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori, asta era și mai greu, prefecturii din Oraș pentru a cere date despre cei doi ofițeri în rezervă, justificîndu-și cererea prin aceea că el consideră că dumnealor "pun în primejdie fericirea Vladiei". Sigur că nota sa va fi trimisă îndărăt cu primul curier, însemnată cu vestitul creion violet, în dreptul cuvântului "fericire" făcîndu-se un uriaș și îmbîrligat semn de întrebare, urmat de altele, ale mirării, adăugate fiind cîteva cuvinte: "fericire? Ce înțelegi, domnule, prin asta? Nu-i pomenită în nici un regulament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au reușit să măture gunoaiele democratice, să-i vîre îndărăt în staule pe socialiștii care behăie de o jumătate de veac în numele egalității, să-i zdrobească pe fidelii lui Gramsci și să triumfe aclamîndu-l pe Duce! Iar dacă va fi nevoie vor triumfa în continuare și fără Duce, pentru că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să vorbească despre femei. Perioada Vladia era sfîrșită și pentru el, și pentru prinț. Lucrul acesta era important și trebuia să-l facă pe Pangratty să țină cont de asta. Lumea se schimbase, n-avea rost să meargă înainte privind îndărăt. Prințul Șerban Pangratty ridică paharul în dreptul buzelor, se răzgîndi, îl așeză pe pervazul ferestrei, de fapt voia să cîștige cîteva clipe, sigur că se întîlnise in viața plină de aventuri și cu astfel de oameni, dar nu toți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe , trăgaci, dar glontele n-a pornit. A fost un rateu ori chiar nu era încărcat, nu am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își strânge pumnul și își îndoaie cotul, ridicând-o în aer cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mirosul e gros ca ceața. Mirosul pe care nimeni nu vrea să-l tragă pe nări. Și, îndreptându-ne către scenă, către cercul de lumină al lămpii de stafii, Ducele Vandalilor spune: — Înainte să fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că-l urmăm, și spune: Eram exact opusul unui hoț de opere de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre, cu toții scriem: exact opusul unui hoț de opere de artă... De închiriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Jur pe trandafirul tatuat pe fesă că bătrânul m-a violat. Și brusc cortegiul funerar se oprește. În clipa asta, Tovarășa Lătrău e victima numărul unu între victime. Restul suntem cu toții în roluri secundare. Doamna Clark, care ne conduce, privește îndărăt și spune: — Ce-a făcut? Și din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Și pe mine. Pe mine m-a violat primul. Sfântul Fără-Mațe spune: — Păi, la naiba... mi-a vârât-o și mie. De parcă țârului de Sfânt i-a rămas ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Clio. Am uitat totul. Îmi pare tare, tare rău. — Hei. Stai liniștit, nu face nimic. Mâna ei pe gâtul meu și degetele ei mângâindu-mi buclele de păr de pe ceafă. Nu face nimic. Totul e în ordine. Se trase ușor îndărăt, ca să mă poată privi în ochi. — E-n ordine. Acum suntem aici și totul e în ordine. — Clio, am spus. — E-n ordine. Știu. Tu nu mai ești. — Sunt chiar aici. Nu, nu-i așa. Ești moartă. Clio se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Storrer A. de la comic al meu H Ecranul se aruncă înainte cu un flash electric sonor și toate luminile se stinseră. Televizorul ateriză cu o bufnitură grea, sticloasă, în întuneric și eu, cuprins de-o panică animalică, m-am tras îndărăt, târându-mă pe călcâie și pe podul palmelor. M-am lovit cu umerii de sofa și m-am cățărat neîndemânatic pe ea, trăgându-mi genunchii de pe podea și vârându-i sub bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]