627 matches
-
spătăria mare, Îmbrăcat cu mantia purpurie, semn al puterii și al ungerii divine, deasupra platoșei din piele de cerb, cu incrustații slavone. Nu avea sabie, dar purta sceptrul, pe care Îl folosise deja și ca buzdugan pe ceafa boierilor mai Îndărătnici. Părea voios. - Ziua bună, vitejilor! spuse, așezându-se În jilț. - Să trăiești, Măria Ta! răspunseră boierii din spătărie, sosiți din zori la sfatul de taină. - Măria Ta, cu iertare... spuse spătarul Albu, Încercănat după noaptea nedormită. Înainte de orice, căpitanul Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să facă a se da ascultare în București pretențiunilor ei îndreptățite și nu tocmai exagerate. Mesajul regelui Carol ne învață însă că România nu gândește nici pe departe măcar de-a îndeplini dorințele noastre și că rezistența ei e mai îndărătnică decât oricând. Mesajul respinge datina obicinuită de-a îndulci c-o prevenitoare politeță pilula amară pe care o oferă statului învecinat. Din contra, se servă de-o manieră de-a vorbi francă și neînflorită și compensează prin sinceritate ceea ce-i
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sau după ordinea alfabetică, și care să aibă a hotărî daca o cestiune în litigiu e a se considera ca "administrativă" sau ca "de principiu". În tot cursul acestor tratări purtarea României a fost de la început până la sfârșit incorectă și îndărătnică România nu s-a mulțumit cu opoziția din Comisia Dunăreană; ea a mutat cearta pe uliță. Oameni din opoziție cari, vorbind fără încunjur, au poftă de bani și funcții și diplomați austrofobi ai mai multor state se uniră în intrigi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca pe purtătoarea unei misiuni în Orient. Asta voim să recomandăm reflecțiunii dumnealor. Nu stă pe deplin în legătură cu cestiunea Dunării, dar totuși puțin [stă]. Pentru că dumnealor cred că interesul Austriei e angajat în cestiunea aceasta în linia întîia s-arată îndărătnici și opoziționali în București. Ei bine, dacă e adevărat că monarhia noastră e atinsă în mod eminent în cestiunea dunăreană, atunci fie convinși în București că nu Austro-Ungaria va fi învinsă. Influențele {EminescuOpXII 422} și legăturile monarhiei noastre în Europa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un grad mai pregnant, caracterul îndoit al epocii în care trăiește și al rasei căreia îi aparține. Toleranța sau netoleranța, asprimea sau blândețea lui va fi aceea ce-l caracterizează pe popor însuși. Germanii, cari sânt de un caracter mai îndărătnic, au avut un cler mai neîngăduitor decât italienii, ba mai mult încă, biserica reformată din Germania poartă aceeași maculă de judecați a ereticilor, de arderi de viu a vrăjitoarelor ca și biserica cea catolică. Atârnă deci de energia cu care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Troița Prin comparație cu transformarea geografiei fizice pe care o operase Haussmann la Paris pentru a face orașul lizibil și a facilita dominația statului, transformarea Rusiei rurale de către bolșevici a fost mult mai profundă. În locul unui mir opac și adesea Îndărătnic, s-a conceput un colhoz lizibil. În locul a mii de ferme mici, s-a creat o unică unitate economică locală. O dată cu Înființarea fermelor de stat cu structură ierarhică, mica burghezie cvasi-autonomă a fost Înlocuită de angajați dependenți. Așadar, În locul unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
familiei, ci de la învățătorul Rebega, cu puterile sale vrăjitorești". Naratorul este pus în situația să revină în oraș, la casa din strada Arcadiei, unde reușește să-i smulgă lui Dimitrie Cristea niște lungi și pasionante mărturisiri. Cititorul află că după ce îndărătnicul profesor se ambiționează să nu cedeze în fața "ciudățeniilor varvariene", vrând cu orice preț să ajungă la rădăcinile varvarianismului, decide "să reziste cu propriile lor arme, să-i înșele cu perfidie, dându-le impresia că devenise unul de-al lor". Ajunge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu, chiar din punctul nașterii "Galaxiei Grama", constituie garanția trăiniciei și vitalității Mitului Eminescu. Orice act demolator seamănă fatalmente, cu unul ritualic, sacrificial, menit să reîmprospăteze și să revigoreze memoria colectivă". Parcă pentru a convinge și pe cei mai îndărătnici, Theodor Codreanu aduce o puzderie de probe în acest uimitor dosar, cu o energie și o logică detectivistice rar întâlnite, încât cartea se citește cu sufletul la gură, chiar dacă sunt dezvoltări "tehnice" nu pentru toată lumea agreabile și lipsește orice urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de făcut..." Angoasa, tărâmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o cale de cumpănire a judecății lui Theodor Codreanu printre multiplele antiteze, "împăcate" sau "monstruoase", ale vieții ("antitezele sunt viața") românești. De la un articol la altul (și, am putea spune, de la o carte la alta) se produce o lentă și îndărătnică separare a apelor, o demarcare clară între transparența deschisă a întregului, care înglobează, apropie și armonizează diferențele, și opacitatea părții închise, criticiste, înverșunate, exclusiviste. Pe o latură se află iubirea integratoare din treimea creștină, terțul inclus, timpul kairotic al arhetipului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întocmi pe loc iar sancțiunile se vor aplica imediat. III. Lucrătorii evrei vor executa lucrul zilnic, cu bucata. Cei care nu vor termina lucrul zilei, nu vor primi hrana de seară și se va aplica pedepse severe celor leneși și îndărătnici. Toți cei care vor da dovadă de rea voință la lucru vor fi formați în echipe speciale și li se va aplica regimul cel mai sever, pentru a lucra con form programului de lucru. Comand. Comp. I. Drumuri Căpitan, Voloșevici
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
au fost ceruți, precum și maximum de randament, la lucru. La orice instituție, atelier sau șantier de lucru, se va găsi afișat tabelul nominal al tuturor evreilor repartizați la munca obligatorie, cu evidența, la zi, a mutațiilor. Pe cei absenți sau îndărătnici la lucru, îi vor aduce la cunoștința cercurilor de recru tare, care vor raporta situația acestora, Marelui Stat Major prin corpurile de armată (comandamentele teritoriale), pentru a fi trimiși în Transnistria, cu familiile lor. d) Unitățile militare, instituțiile civile, precum și
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
au ocupat o poziție bună la Tobut. La 10 august dimineață a fost atacat de bașibuzuci și de două batalioane de redifi, la amiazăzi de două batalioane de redifi din Tuzla și două de nizami din Bielina. Lupta a fost îndărătnică, a durat treisprezece oare necontenit până târziu noaptea și s-a sfârșit cu respingerea turcilor. În aceeași zi artileria sârbească din Lieșnița a avut o luptă și a luat întăriturile inimicilor de la Iania. De la armia de pe Ibar (sub Ciolac Antici
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pasiunei; din care cauză principalul lui colaborator - Legouve - era acela care vorbea prin gura eroilor celor ce trebuia să inspire simpatie. În piesa aceasta însă lipsește cu totul graiul pasiunei; chiar regele suedez, coborâtorul casei de Wasa, a cele mai îndărătnice familii regale ce-au existat vrodată, nu vorbește limba lui Gustav-Adolf sau a lui Carol al XII-le. Căci, pentru ca acest erou să vorbească limba neamului său, autorii ar fi trebuit să aibă simțământ, ceea ce trebuie să li denegăm aproape
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zeu al războiului, al sângiurilor, un D-zeu al puterei brute. Îmblânzirea treptată a lumei nouă este un netăgăduit merit al religiei creștine; afară de aceea ea a mai fost și păstr [ător ]ul culturei antice. Ce servicii au adus omenirii îndărătnicul și egoistul neam evreiesc? Ocupîndu-se pretutindenea numai cu traficarea muncii străine, alegîndu-și de patrie numai țările {EminescuOpIX 300} acele unde prin deosebite împrejurări s-a încuibat corupție, ei urmează în emigrația lor pe pământ tocmai calea opusă omenirei întregi. Căci
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că nu i-au luat o probă de creier spre analiză, și ani de zile m-a urmărit ideea că doar ora foarte înaintată - două noaptea - i-a împiedicat s-o facă. Așadar, intenționez să mă arăt inflexibil. Nu și îndărătnic. Îmi dau totuși seama că pășesc pe o muchie îngustă sau pe o scândură foarte fragilă, dar aș dori să înaintez încă o clipă pe ea; pregătit sau nu, am așteptat ani la rând să se acumuleze toate aceste sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răsturnînd sticla în paharul lui Mihai, umplîndu-i-l. Noroc! Ce-ai vrut să-mi zici? A, nimic... murmură Mihai, savurînd tăria lichidului gălbui, convins de eticheta de pe sticlă că-i îmbuteliat în Scoția. Așa-i cum îți spun eu: țăranul era îndărătnic; ținea la pămînt mai ceva ca la viață, zău! Poate pentru că pămîntul însemna însăși viața; așa a gîndit țăranul întotdeauna. Săteanu își trece palma peste față, în sus, apăsîndu-și-o puternic pe frunte, lăsînd apoi degetele răsfirate prin părul bogat, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să intervin. Da, da, îl îngână Dan, malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îl roagă el pe Avocat, care părea să fie singura persoană în stare să-l vadă și să-l audă. Ce, te pomenești că n-ai mai umblat pe la parastase? Avocatul cască binișor din fălci și respiră anevoios, receptându-și îndărătnic propriul puls, în vena jugulară. Mesmerism... Mă, bărbate, mă! Îți imaginezi, tu, ce liber, ce lin și ce fericit sunt eu, în copârșeaua asta de scândură? Fără presiuni! Fără opreliști! Fără țărmuri! Și fără finanțe...! Să mă crezi, că da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și nimeni nu se sustrage acestei alternative - viață reușită sau ratată... -, moartea nu-i o catastrofă. Cel mult o ocazie de a pune punct final unei experiențe pline de veselie sau de a termina odată cu o vale a plângerii. Celor îndărătnici, gata să obiecteze că, tocmai, ipoteza unei existențe radioase poate suscita dorința de a-i mai adăuga ceva și a beneficia de o prelungire, Lucrețiu le răspunde dinainte afirmând că moartea este o necesitate, o evidență căreia nu i te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să fie acum atât de fără milă. Dar, gândi el imediat cu o neânduplecată hotărâre, acești paznici nu-s decât niște simboluri ale distrugerii. Din clipa în care aceștia adoptaseră un caracter inuman, ei nu mai erau decât niște barbari îndărătnici, care trebuiau nimiciți ca niște bestii agresive și dați uitării imediat. Și-i uită. În fața lui se înălța ce mai rămăsese din Mașina jocurilor. În toate aceste ore, Gosseyn își bazase speranțele pe o lege logică. O lege care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
loc de detenție pentru cei care au fost pedepsiți. Supraveghetorii clubului se găsesc în situația de a avea de-a face cu cei mai răi elevi din școală într-un moment al zilei când acești elevi sunt în cea mai îndărătnică și dificilă formă. Erau zece copii în Homework Club în după-amiaza când Sheba era de serviciu. Aproape imediat ce și-a început tura, o dispută violentă a izbucnit între două fete din clasa a noua, una dintre ele acuzând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se ridică să-i vină În ajutor, fără Însă a reuși s-o mai ajungă. — Vai, Christina, scuză-mă, cred că te-am jignit... Dar e ceva foarte normal, dragă, toate facem asta! strigă În urma ei. PÎnă la urmă, prostia Îndărătnică a românului reuși să-l enerveze. Nu Înțelegea chiar nimic! Doctorul Thomas Încercase zadarnic să-i explice cum e cu realitatea. Între timp, mai băuse Încă două pahare de votcă. — Domnule, dumneata ești de fapt proiecția În spațiul tridimensional a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi Înțelegem pe toți ceilalți. Mai ales prin intermediul televiziunii, cei enumerați mai sus au avut posibilitatea să comunice publicului larg, desigur contracost, argumentele În favoarea referendumului și alte idei care le veneau În cap. Totuși, publicul larg se dovedea În continuare Îndărătnic, Într-un mod care sfida orice teorie sociologică. Și asta numai din cauză că, pînă atunci, de fiecare dată cînd guvernul anunțase măsuri pentru dublarea pensiilor, prețurile se triplaseră. De fapt, publicul larg dorea un singur lucru: să lucreze cît mai puțin
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de inferioritate ale confruntării cu marile literaturi, primul care a avut conștiința valorii în sine a marilor noștri scriitori (adică a universalității lor intrinseci) și a scris despre ei pagini fundamentale. Părtinirile lui de cenaclu nu sunt cu mult mai îndărătnice și mai disproporționate decât ale lui Lovinescu și oricând Luciei Mantu, de pildă, îi poate fi opusă Ticu Arhip. Dar nu strică să „reamintim” și faptul că pe Hortensia Papadat-Bengescu a publicat-o mai întâi Ibrăileanu, tot așa cum pe Ion
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]