250 matches
-
ea, săraca... Întreba de tine.“ „Eu eram aici ?“, am întrebat-o. „Nu, nu erai, era numai ea, zicea că ai să vii...“ „Ia du-te tu până dincolo“, i-am spus, „poate că eram acolo“. „Mă duc“, a spus ea, îndatoritoare. S-a dus în camera de alături, după câteva clipe s-a reîntors. „Nu erai acolo“, a spus. „Atunci înseamnă că sunt aici“, am spus. „Da“, a confirmat ea. Am tăcut un timp, pe urmă am întrebat-o iar : „În afară de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am și speriat! Obișnuiește să-și vorbească singură, ca și cum s-ar adresa unui copil, ori de câte ori nu e nimeni în preajmă: "E timpul să te culci, draga mea", "Vai, Melania, ce distrată ești" etc. Încolo, pare o femeie de treabă. Blândă, îndatoritoare. ― Pare, într-adevăr... Și domnul Matei? ― Sculptorul? O mică lichea. Nu s-a sfiit deloc să-mi facă curte, o curte grosolană, la cinci minute după sosire. Grigore Popa e un bătrân morocănos și ca toți bărbații care au depășit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Filip reușise să-mi strice ziua. Văzîndu-mă, Arhivarul a început să-și tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întîmplase. El dădu înțelegător din cap. ― Știți cum sânt bătrânii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredință că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunț la cererea mea. Ați văzut Stîncile? mă întrebă el ca să încheie discuția. Și mă lămuri că se găseau după un mic cot pe care-l făcea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. Pe cine căutați, domnule sculptor?" m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încît mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: "Pe nimeni". Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
perspective să joc un rol și mai însemnat în azil și urmăreau să se pună bine cu mine din vreme. Mai târziu ar fi fost prea târziu. Ca la ruletă, când n-ai mizat pe numărul câștigător. Aristide devenise foarte îndatoritor și îl deranja vizibil faptul că-l preferam pe Dinu. Sonia nu-mi mai vorbea cu "ascultă, dragă", ci trecuse la "dumneavoastră", la "opera dumneavoastră". Numai Victor stătea mai departe cufundat în tăcerea lui, închis în ea și așteptând era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sale doctorul Rieux, când fu anunțat Joseph Grand. Funcționar la primărie și, cu toate că ocupațiile sale acolo erau foarte diverse, era folosit periodic la serviciul de statistică al stării civile. În felul acesta ajungea să facă socoteala deceselor. Și, cum era îndatoritor din fire, consimțise să-i aducă el însuși lui Rieux o copie a rezultatelor sale. Doctorul îl văzu pe Grand intrând împreună cu vecinul lui, Cottard. Funcționarul vântura o foaie de hârtie. \ Cifrele urcă, doctore, a anunțat el: unsprezece morți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
își ucid consorții și pentru mai puțin de atât. Marty se trezi gândindu-se serios la doamna Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul exhumării. Revăzu scena în minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături, ținându-i șervețelele lui mami. Totul foarte înduioșător. Numai că ... În momentul în care sicriul fusese scos din pământ, Emily Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a vrut ca totul să se termine repede. Să nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu ești derviș, au apostrofat-o cinic surorile ei la unison, hotărâte să o facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi toate trei au Început să ridice obiecții, fiecare pe tonul cel mai Îndatoritor cu putință. — Bagă de seamă că dervișii obișnuiau să se Îmbrace În pânză aspră de sac și În haine de lână, nu să se Înfășoare În șaluri de cașmir, a intervenit mătușa Cevriye, cea mai sentimentală dintre toate. Mătușa Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu vrei și fundul?“. Țipa, plîngea, Îi era ciudă că-și făcuse sînge rău pentru mine, că dăduse telefoane pe la doctori În toiul nopții ca să-i aducă val-vîrtej să-mi facă injecții, În vreme ce eu dădusem peste o infirmieră mult mai Îndatoritoare: „Eu sînt cea care trage ponoasele pentru că-s la curent cu toate mizeriile tale, iar tu faci pe țanțoșul acasă la marea ta iubire! Spune, și ea Îți Înghite sperma? Ești un ticălos! Ești un tip josnic!“. Îi răspunsesem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-se cum de un bărbat care conducea atâtea companii putea să nu Înțeleagă ceva atât de simplu. Apoi schimbă subiectul. — Iubitule, aș vrea să-ți fac niște poze aici, să am o amintire de-a ta la New York. Matthew acceptă Îndatoritor, scoase aparatul, coborî și se ținu după ea, făcând poze În toate camerele: salonul cu pianul, biblioteca, holul. Dar nu dovedea nici urmă de entuziasm, nu voia să facă fotografii, o voia pe ea. Când terminară cu fotografiatul, urcară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
reușise să-mi strice ziua. Văzându-mă, Arhivarul a început să-și tot fixeze, încurcat, ochelarii pe nas. I-am spus ce se întâmplase. El dădu înțelegător din cap. Știți cum sunt bătrânii, mă consolă. Pe urmă, pe un ton îndatoritor, mă încredință că nu exista o cameră mai luminoasă, ceea ce mă determină să renunț la cererea mea. Ați văzut stâncile? mă întrebă el ca să încheie discuția. Și mă lămuri că se găseau după un mic cot pe care-l făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. „Pe cine căutați, domnule sculptor?” m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: „Pe nimeni”. Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
perspective să joc un rol și mai însemnat în azil și urmăreau să se pună bine cu mine din vreme. Mai târziu ar fi fost prea târziu. Ca la ruletă, când n-ai mizat pe numărul câștigător. Aristide devenise foarte îndatoritor și îl deranja vizibil faptul că-l preferam pe Dinu. Sonia nu-mi mai vorbea cu „ascultă, dragă”, ci trecuse la „dumneavoastră”, la „opera dumneavoastră”. Numai Victor stătea mai departe cufundat în tăcerea lui, închis în ea și așteptând era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să vorbească încetinel, minunându-se de puterile lui. Era un băiat de la curtea găinilor, pe care Pampu îl simpatizase întotdeauna. Îl chema Mărineci. Tot ascultându-l pe acesta, își dădea seama că Pampu se schimbase. Știa că fusese un om îndatoritor și gata să facă tot ceea ce nu le plăcea celorlalți să facă. Le era cam tuturor simpatic, dar așa cum îți este drag un cățel. Nimeni din cei din jur nu se gândise la el ca la un adversar. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jos în sus, dar nu cu umilință, ci analitic și tăcut. Ea a reparat casa, care se crăpase la un cutremur, și-a vopsit-o în galben. În urma ei, a rămas un băiat în casă. Era un ins plăpând și îndatoritor cu toată lumea. El a mai cumpărat teren și a mărit curtea în așa fel încât avea acum intrare prin două străzi. A continuat negustoria tatălui său, dar fără noroc. În 1755 iarăși au venit urmașii lui Ioniță: casa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a-l încredința focului. Mă îndoiesc că Reginei îi păsa prea mult de lucrul acela uscat și fără gust pe care Rebeca i-l oferea. - Nu-i așa că sunt bune, întreba ea când erau scoase din cuptor. Dădeam din cap îndatoritoare, străduindu-mă să-mi înghit bucățica cu multă apă, căci doar apă mi se dădea să beau. Din fericire, servitoarele ei erau brutărese mult mai bune și turtele lor erau dulci și suficient de moi ca să mulțumească orice regină. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de parcă l-ar fi lăudat până la cer. Ceea ce nu făcea niciodată. Bunica nu vorbea niciodată rău de Esau, dar nici de bine nu spunea nimic. Pe soțiile lui, în schimb, le detesta în cele mai mici amănunte. Deși ele erau îndatoritoare și, din când în când, îi trimiteau daruri în speranța că-i vor intra în voie, ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese de ele fără menajamente, așa că veneau acolo doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dietă pe care a descoperit-o. Violet, bineînțeles. Sophie știa de Violet și se poate să fi ghicit că și Philip lua așa ceva. Dar mă îndoiesc că a vrut s-o incrimineze pe Violet. —Eu știam de insulină, sări Hugo, îndatoritor. De fapt, mulți au aflat de la ea. Și chiar dacă nu mi-ar fi spus, aș fi bănuit eu că se vede cu Philip. Gândește-te și tu, nu erau deloc discreți. Vacanțe luate în același timp. După care pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
L-a lăsat corigent iar... îl persecută... fiindcă el e timid, nu e îndrăzneț ca alții... a fost și bolnav. Poate cunoști pe cineva, să pună o vorbă bună la toamnă... - Punem, punem, cum să nu, se oferi Pascalopol, întotdeauna îndatoritor, dar eu zic ca până atuncea să-l prepare cineva, ca să fim mai siguri. Felix ședea pe o bancă în apropierea chioșcului, în bătaia luminii, nehotărîndu-se să plece, câtă vreme Otilia se afla prin preajmă. Deodată auzi glasul fără densitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Issa-Issa pe care-l execută cu mare gravitate, îngînat de glasul satisfăcut al Aglaei: - Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-amputut suferi niciodată. În aceste împrejurări, Weissmann pică în casă în căutarea lui Felix, care nu era acolo. Îndatoritor ca întotdeauna și sociabil, studentul se interesă de sănătatea bătrânului, îi luă pulsul, se prefăcu a-l consulta și a rămâne foarte mulțumit. Moș Costache îl privea cu mare stimă, ascultîndu-l ca pe un oracol: - Ți-țiu dietă strictă, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ricin, ulei de migdale dulci, untdelemn și ulei de mușețel. De dat ușor cu un tampon de vată. - Vai, câte știți, domnule Weissmann, vă rog să-mi scrieți rețeta, ca să n-o uit. Aurica rămase nu numai încîntată de caracterul îndatoritor al lui Weissmann, dar, ca de obicei, se aprinse până la marginea de a-și închipui că poate să intereseze pe student, îl lăuda la toată lumea că e "cavaler" și-i încredință pe toți că un astfel de tânăr, oricât de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și adune curajul să-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului la spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l scoți la bătaie, ar fisura la barajele de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ființa sedusă, fie ea mulțime sau femeie, sfîrșește prin a nu mai avea decît o opinie, cea a seducătorului, și o voință, voința lui"215. Prestigiul seduce, iar conducătorul este un seducător. Și aceste cîteva cuvinte rezumă toată politica lui îndatoritoare față de mulțimi. Acesta e și temeiul însuși al acțiunii magnetizatorului sau hipnotizatorului, care amenajează cadrul în care urmează să își primească pacienții, regizează ritualul ședinței, dirijează contactul fizic, se folosește de privire și pronunță formule alese anume pentru a favoriza
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
caracteristice ale individului. Într-adevăr, Conțescu era de o mare forță a voinței, la nevoie reglementîndu-și existența barbar, avea o curiozitate naivă și pedantă, care-l făcea să răsfoiască tomuri pentru cea mai neserioasă chestiune și să țină corespondență, era îndatoritor și iubea animalele. Pomponescu simți mizeria gestului de a evoca un om în pragul morții cu anecdote, și de aceea la friptură (grătar eclectic:poulets a la broche, rognons, cotes de porc etc., aduse în piramide, căci lui Gaittany îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]