2,093 matches
-
opus - nu facem decât să mai construim încă un binom, dintre acelea care dau farmecul și erudiția eseurilor: bine-rău, obiect-subiet, materie-spirit, ideal-real. Aceste dihotomii, implacabil metamorfozate în antinomii - conform viziunii lui Andrei Pleșu din recenta sa carte de angeologie - subzistă îndeobște, având termenii aruncați de-o parte și de alta a baricadei confruntărilor ideologice. Mai totdeauna s-a dovedit însă că nu se poate nici trăi, nici gândi, fără ambele aspecte și că, din perspectiva dialecticii, “lupta contrariilor” este surclasată de
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
didacticism sec și supărător”. Mai complicat se arată pentru lector accesul în lirica goetheană, după prezentator chiar Dante fiind mai accesibil, în schimb cu brațele deschise este întâmpinat Victor Hugo, socotit părintele direct al parnasului, “lucru bătător la ochi și îndeobște cunoscut”, precum și izvorul lui Baudelaire, al lui Verlaine, Rimbaud, ba chiar al lui Mallarmé. Actual se dovedește și Baudelaire, de asemeni părinte de trib, de vreme ce influența lui se întinde de la britanicul Swinburne la italianul d^Annunzio, la germanul Stefan George
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
isonuri terne, caduce. Arareori însă mi-a fost dat să sorb o cronică muzicală ca pe o ceașcă de cafea aromată a cărei gust persistă mult timp și după ce zațul întărit e numai bun pentru ghicit. Articolul despre muzică este îndeobște aidoma unui ceai depurativ, în stare să te ușureze de toxine, dar și de pofte. E un fel cinic de a fi ținut la regim ori într-o cură de slăbire, în care Doamne ferește să pui gura pe niscaiva condimente
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
intenția de a-și proteja familia sau din simpla dorință a scriitorului de a fi lăsat să își facă meseria - ea cred că nu poate fi negată și nici acoperită cu o aură de dizident 1) la care se recurge îndeobște nu doar în ceea ce îl privește pe scriitorul în cauză. Cu toate acestea, este bine de știut că nicodemismul lui Moravia a fost de scurtă durată și că nu se reflectă în nici un fel în scrierile sale. În sfârșit, la
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
și indirect în opinia publică), intens manipulată la acea vreme de propaganda sovietică, așa cum reiese din excelenta carte a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței. Mircea Iorgulescu dovedește că implicarea lui Panait Istrati în mișcarea socialistă a depășit nivelul a ceea ce îndeobște se numește un compagnon de route. Viitorul scriitor avea o reală vocație politică, iar climatul romantic, idealist, generos, al anilor de început ai socialismului, a constituit pentru el o tentație irezistibilă. Scrie Mircea Iorgulescu: „Nu erau numeroși; nici n-ar
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
întorc o clipă la momentul Ceremoniei de iarnă, prima carte a Gabrielei Melinescu. O cerință a colecției în care apărea era prefața, cartea trebuia neapărat să fie însoțită de o prefață pe care noul venit în literatură i-o solicita îndeobște unui maestru, pentru a-i gira debutul cu prestigiul său. Nu astfel a procedat Gabriela Melinescu ci i s-a adresat, pentru prefață, unui tânăr critic (pe atunci), aflat ca și ea la început de drum. Acel tânăr critic de
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
poate fi, desigur, o "barieră", după cum e o ghilotină. Bombă, petardă, pocnitoare sau, baremi, un bruiaj subit, râsul (cel "urât de filistini", cu un cuvânt al lui M. Ralea, mai înainte să se facă, și el, un filistin roșietic) e, îndeobște, exploziv. Explozia, însă, este scurtă și, uneori, ratând, e doar un fâs... Deschid, aici, o nouă paranteză, ca să-ți spun că,-n toiul perestroikăi, am scris, pe-un capăt de hârtie, un mic, așa-zicând, "oracol", rămas, cu alte mai-nimicuri
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
-o pe sub fuste, prin pantalonii de doc sau de salopete, dându-i tot felul de nume de alint și căreia îi fac tot felul de propuneri pe care ne e rușine să le numim pe șleau acum, acel loc numit îndeobște izvorul tămăduirii. Ei bine, sub buricul Ludmilei nu era nimic! Ceea ce el știa sau își mai amintea că trebuie să se fi arătat ca o falnică, tânără pădurice de scoruși - neagră și creață în primăvară, roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun regulilor sau normelor care standardizează: este vorba doar de simțul limbii ca atare, o expresie sinonimică la ceea ce se cheamă Îndeobște „filologie”. Când autorul strânge expresia și pune puncte de suspensie după ea este de la sine Înțeles că o izolează, deci construiește mai Întâi atmosfera, lumina stinsă dinăuntru, iar apoi somnul și visul, se păstrează, așadar, constant În zona abstracțiunilor, nu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, În ferestrele Întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se Îndeobște că poezia de dragoste eminesciană este tristă. Mai sus, Însă, textul spune: Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii În lumină. Nu este de crezut că poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină.” (1Tim 2,4). Acum să ne Întoarcem la cele două Întrebări cu privire la nașterea creștinismului. Ca și fundal pentru cele două Întrebări, unii afirmă că spre sfârșitul veacului al doilea se naște creștinismul - Îndeobște aceștia vorbesc despre creștinisme; Înainte de aceasta ne găsim Într-o situație foarte ambiguă și fără prea multe pârghii. Această afirmație este dovedită cu diferite tipuri de argumente. Întâi de toate se consideră mai tardivă despărțirea dintre creștini și iudei. În
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
S. Damian Rezemat de motocicleta de pe care abia coborâse, bărbatul cu privirea posacă stătea de vorbă cu cineva în fața unei cafenele din Paris. Foarte rar putea fi văzut așezat înăuntru la una din mese fiindcă nu frecventa îndeobște localurile publice. Interlocutorul său părea hipnotizat de debitul verbal care nu se mai întrerupea. Nu numai vorbirea precipitată stârnea perplexitate. Pe umeri îi atârna o canadiană, în jurul gâtului era înfășurat un fular, de mâini fluturau, agățate, mănuși mari, negre, obișnuite
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
în text. Întotdeauna aproape de cuvîntul evangheliei, analiza curge într-un limbaj simplu care e în sine o chemare la a urmări, cu atenție necontenit deschisă, prefacera și mișcarea internă a textului. Există o atmosferă specifică a interpretării textelor religioase care îndeobște ține de ceea ce numim duh al înțelepciunii, atmosferă greu de definit sau de descris. Ea capătă aici nuanțe particulare, articulațiile textului celei de-a patra evanghelii sînt citite într-un discurs care e și duhovnicesc, și intelectual, într-un fel
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
aparte. Așa că, obligându-mă să trec la asemănări din domeniul liricii, mai degrabă m-aș gândi la Douglas Dunn (cu toate că el are o tematică socială mult mai accentuată decât a lui Cristian Simionescu), decât la Cezar Ivănescu, cu care e îndeobște asociat. Paradoxul acestei poezii e că, dincolo de stilul constant (deja ingambamentele pot fi considerate un soi de antet al scriitorului), rămâne inegală și rareori hotărâtă asupra unui ton. O pildă a acestei inegalități apare în Interviu: când versuri care-ți
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
relațiile homoerotice masculine decât de cele feminine, tocmai pentru că el e un "el". A doua parte a trilogiei (Celălalt Eros) se ambiționează a face Queer Theory, dar ar fi cu siguranță respinsă de cei ce se ocupă cu această disciplină, îndeobște foarte tolerantă. Analizând, în capitolul "Tipul napoleonic" figura "heterosexualului înverșunat", Bălan constată că acesta "nu înțelege de fapt niciunul din cele două sexe" (pag. 45); ba chiar contrastul dintre Napoleon și Caesar e schițat în următorii termeni: Cîtă consecvență și
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
unui Iuvenalis ethicus a înregistrat o carieră absolut impresionantă, după cum ne demonstrează cu argumente convingătoare autoarea), neglijîndu-se alte aspecte poate mai interesante din perspectiva cititorilor de astăzi ai satirelor sale, a condus la discreditarea implicită a unui demers poetic considerat îndeobște moralizator. Tocmai prin subtilitatea și soliditatea argumentelor cu care Alexandra Ciocârlie reușește să substituie imaginii mumificate "a unui moralist scandalizat de devierile contemporanilor de la canonul etic tradițional", pe aceea a unei personalități poetice dintre cele mai contradictorii, și deci mai
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
revelată mai tîrziu, de a lăsa anumite "goluri" temporare sau permanente în înformația narativă (cele din urmă trebuie completate de cititor, după puterile și gusturile lui) etc. În ce privește construcția naratorului, Mateiu I. Caragiale folosește un procedeu original și elegant (folosit îndeobște în construcția narațiunii, mai ales în nuvelă, cînd o mare surpriză, care aruncă o lumină neașteptată asupra întregii narațiuni, se produce în final, uneori chiar în ultima frază sau chiar în ultimul cuvînt). Naratorul din Remember este de-a lungul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Alexandrescu și Nicolae Balotă, de la Ismail Kadare la Francois Furet și Mario Vargas Llosa. Se poate spune că Rodica Binder transformă o specie jurnalistică în ceva mai important, în urmă de viață, perspectivă și unghi de refracție pentru niște biografii îndeobște mai puțin comune, precum cele de scriitori. Fiecare dintre interviuri e precedat de o schiță biobibliografică oferind cititorului un maximum de informație bine cântărită, niciodată superfluă. în același timp dialogurile sunt grupate pe criterii tematice cartea căpătând structură și articulație
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
și riscuri Există însă și lucruri mai delicate de care purtătoarea de sâni artificiali ar trebui să țină cont. Niște sâni care au obținut jobul de asistenți de moderator TV sunt, de exemplu, profund incompatibili cu un alt organ prezent îndeobște în corpul omenesc: creierul. O asistentă TV care manifestă cea mai vagă urmă de sinapsă va fi imediat penalizată, iar, dacă cumva persistă în eroare, concediată fără milă. Dacă șeful ei îi cere să latre, să alerge în patru labe
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
numi-o prietenia-corvoadă. Ceva cu totul străin de cum simt eu că ar trebui să ne înțelegem cu prietenii noștri. Abia în preajma lor cred că ar trebui să ne permitem luxul de a ne purta mai liber decât o facem, poate, îndeobște. Abia în spațiul protejat al acestei intimități atât de prețioase ar trebui să ne pese mai puțin de “ce se face” și “ce nu se face”. Nu pledez pentru gesturi nepăsătoare, pentru lipsa de grija față de celălalt, ci pentru transparență
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
n-am să le regret și de care am să mă bucur o vreme că voi fi scăpat, dar prefer să păstrez acest pomelnic pentru urechile prietenilor apropiați, cei obișnuiți să ne asculte văicărelile cu mai multă indulgenta decât reclamă îndeobște subiectul. Vreau, în schimb, să vă vorbesc despre crâmpeiele unei Românii de care îmi va fi chiar foarte dor și pentru care am să mă întorc cu drag ori de câte ori voi găsi un răgaz. Din decembrie anul trecut, de când planurile mele
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
Bucurenci Am văzut, prin presă și în social media, mai multe reacții de solidarizare cu polițiștii care au participat la mitingul neautorizat de vineri din fața Palatului Cotroceni și sunt dezamăgit de cat de ușor s-au putut rinoceriza niște minți îndeobște lucide. În logica există o lege care spune: Duplex negațio est affirmatio. A nega negarea înseamnă a afirma. Non-non-A e totuna cu A. Unii merg mai departe și judeca: Dușmanii dușmanilor mei sunt prietenii mei. Dar stați puțin! Negațio duplex
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
lege și, deci, un soi de desperados de Levant 2. Că termenul provine, în română, din slava veche, cf. kral?, rudă, acesta, cu maghiarul király; și că, la rân- du-le, aceștia doi se trag dintr-un crai-Carol, e lucru îndeobște cunoscut. Or, dacă acest Carol, ilustru și dinastic, dimpreună cu atâtea alte nume (ca englezescul Scarlett sau cu Scarlat al nostru), ca și cu écarlate și scarlatine, provine realmente din latinescul medieval scarlatus 3, ieșit, la rându-i, din persanul
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui adînc Aici ne suntem de imprevizibili ne suntem. înclinați a îmbrăca în alb un negru în doliu, aici unde doar nebunii mai au candoare, o ezitare - și ce mai
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
cu un titlu, ba cu o idee, sau cu mai multe, ba cu vreun paragraf de încheiere ori de început, care nu le ieșea și pace. A știut, totdeauna (puneți la socoteală că orgoliul auctorial, chiar și al criticilor-cronicari-gazetari, e, îndeobște, mare...), să îndrepte delicat și să laude convingător, dar cumpătat. Mi-e și greu să-i găsesc altă muză decît justa și plina măsură. Aceeași, în viață și în cărți. Iarăși, nu-mi aduc aminte cînd i-am citit prima
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]