22,247 matches
-
stranie, care mă fixau insistent. Am deslușit, cu greu, siluetele mai multor corbi înghesuiți unul lângă celălalt pe o ramură. Am avut senzația bizară că mă aflu în fața plutonului de execuție pregătit să-și facă datoria. M-am scuturat ca să îndepărtez asemenea gânduri culese, parcă, din filmele horror și am agitat brațele spre ei ca și cum aș fi vrut să-i lovesc. Brusc și-au luat zborul și s-au făcut nevăzuți. Am răsuflat ușurată și m-am pregătit de plecare. în
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
am trezit în pat. Aveam febră mare și în pumn țineam strâns o pană neagră... ...Mi-am revenit din amintiri când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
urmă ceasul care continua să măsoare ireversibilul i-au luat amprentele și astfel au ajuns la cel care-ntr-un fel atât de neobișnuit ajunsese la ei. cu paharul în cealaltă mână pentru a nu bate la ochi s-a îndepărtat printre copaci și în continuare de-a lungul lizierei până când n-avea să mai răzbată dintr-acolo nici un murmur uman. dar o secundă are patru anotimpuri și-a trebuit să vină iarna ca să înțelegem o, mângâierea se naște înaintea atingerii
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
salutase, când, deodată, auzise o voce cunoscută, ușor pițigăiată, punctată de copitele cailor lovite surd de pământ. "E timpul, Ioane." Își ridicase capul surprins, dar până să-și reobișnuiască ochii ținuți închiși cu lumina încă puternică a soarelui, căruța se îndepărtase deja, trăgând după ea, ca pe un balon pe jumătate dezumflat, vocea babei lui, pe care n-o mai auzise de un sac de ani. Înțelesese atunci că toropeala nu-i va mai trece și că trebuia să se pregătească
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
atâtea tăiat carne pe ea și de atâta curățat, la sfârșitul fiecărei zile. Pisica îl întâmpină cu un miorlăit lung și răgușit, încolăcindu-și corpul lung și moale în jurul picioarelor sale. O împinse scurt cu piciorul drept și pisica se îndepărtă nedumerită, tremurându-și coada ridicată în sus. Câteva fire albe din blană rămaseră lipite pe pantalonul de sărbătoare. Îi era probabil foame și se gândi că poate era mai bine s-o hrănească înainte. Stătu preț de-o clipă pe
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
ea va reveni, toate vor fi sub zăpadă. și-a scufundat fața în palme. se făcea mai frig. își dorea să adoarmă. mușterii întărâtați scrijeleau cu briceagul metri cubi de snoave. Naufragiul 1. încă de dimineață mă așezasem lângă ferestruică. îndepărtasem praful de pe sticlă și în lumina aceea ca de lampă șopârlele se desfătau pe zidul cald. urmăream cum o femeie își aranja gulerul subțire. îi vedeam foarte clar degetele: zece sloiuri începute de scarlatină. și-a tăiat unghiile le-a
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
desfătau pe zidul cald. urmăream cum o femeie își aranja gulerul subțire. îi vedeam foarte clar degetele: zece sloiuri începute de scarlatină. și-a tăiat unghiile le-a adunat pe făraș le-a lăsat la intrare. o auzeam cum se îndepărtează. vedeam cum i se albesc nările de parcă ele s-ar fi aflat în pragul leșinului. adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat și noi ca târâtoarele în noroi cu bivolii și porcii în praf precum găinile și caii. habar
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
încă n-a scris ar avea o șansă să fie capodopera. Dar tu ești o femeie inteligentă și generoasă. Așa că am nevoie de tine, de luciditatea și energia ta, de punerile tale la punct care m-ar împiedica să mă îndepărtez prea mult de subiect, vreau să zic de obiectul discuției.... Sunt lingușitor? Și, la urma urmei, de ce n-aș fi... De ce să nu fiu lingușitor? Un ocean ne desparte în momentul de față, așa că politețea poate că nu e de-
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
contextul social și politic al Greciei arhaice”. Abordarea interdisciplinară a lui Hahn este una îndrăzneață în măsura în care autorul nu recurge la obișnuitele instrumente filologice și arheologico-istorice, angajate de regulă în studiul originilor filosofiei grecești, ci tocmai la un domeniu atât de îndepărtat precum e arhitectura și alte domenii conexe (istoria artei, istoria arhitecturii etc.). Dar de ce Hahn, atunci când caută originile filosofiei grecești, se ocupă tocmai de arhitecți, și nu de, bunăoară, meșterii fierari, de țesători, sau - de ce nu? - de moașe? Pentru că era
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
crucile făcute cu abnegație de călătorii vreunui tramvai ajuns în dreptul cîte unei biserici; celebrările mai mult sau mai puțin formale ale diverșilor sfinți; slujbele, transformate în obligații de rutină, de către preoți din ce în ce mai plictisiți și mai preocupați de cele lumești) au îndepărtat enoriașii de adevăratele valori ale spiritualității ortodoxe. Lipsită de suportul spiritual, societatea românească a tranziției se scufundă tot mai adînc într-o mizerie materială și morală (munții de gunoaie care riscă să ne sufoce, corupția generalizată, tîlhăriile la drumul mare
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
legii. Mai curînd trebuie să ne asigurăm că persoane care au slăbiciuni și chiar vicii vor găsi tăria, în sistem, pentru a le depăși în exercitarea magistraturii. Iar dacă nu, că sita sistemului e suficient de deasă pentru a le îndepărta. Se știe că există în provincie găști locale din care fac parte și judecători și procurori și puternici ai zilei - politicieni, oameni de afaceri etc. -, găști care se afișează fără jenă, ca tovarășii de pe vremuri. E așa de greu ca
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
acoperite de riduri. Sigur că frumusețea lor poate să fie prelungită, dacă sînt fardate, estetic operate sau restaurate. Dar și restaurările distrug în timp, se știe. La fel și elixirele de tinerețe. Exemplele ar fi de prisos și ne-ar îndepărta de la subiect. Fotografiile, portretele călătoresc prin case, buzunare, medalioane, albume și arhive. Dar nici modelele nu stau degeaba, să se plictisească, în poze. Mai au și alte treburi, cum aflăm din Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
cititorul obișnuit de unde să știe că acest sondaj nu e marea revelație a ziarului care îi este oferită ca atare, pe două cearșeafuri? * În rubrica sa din ZIUA, Scenarii la zi, Sorin Roșca Stănescu e de părere că Uniunea Europeană se îndepărtează de România. Folosind informații apărute în presă, directorul Zilei își construiește scenariul încercînd să anticipeze mutările Puterii de la București și pe cele ale Uniunii Europene. Pentru Sorin Roșca Stănescu Uniunea Europeană ar avea un foarte bun pretext pentru a suspenda negocierile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
Aceasta este de fapt teza eseului. Respectând schema dualismului clasic gnostic, Eliade creează un eșafodaj narativ care mimează semnificația profundă și poziționează centrifug lectura în marginalitate, în secund; sunt coduri care colportează înșelător sensuri de camuflaj înadins folosite pentru a îndepărta de miez, de esență. Acest eșafodaj se bazează pe... nimic, nu duce nicăieri și are rolul de a agrementa o pleură confecționată pentru a seduce atenția și inteligența cititorului la nivelul estetic, opacizând referențialitatea constant metafizică a textului. Narațiunea cu
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
unei enumerații suspendate, considerate suficiente pentru descrierea situației: „îi botezau, îi cununau, nu știu ce, mergeau la...” (CORV = Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită, 2002, p. 104); „că freonu ăsta tot iese, iese, iese, din instalațiile frigorifice, din spray-uri, nu știu ce, îndepărtează stratul de ozon și pătrunde” (CORV 76-77); „o parte să fie de pragmatică a textului, dialogului, nu știu ce...” (Interacțiunea = Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Interacțiunea verbală în limba română actuală, 2002, p. 43). Adevărul e că în comunicarea curentă enumerările nu sînt niciodată prea
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
armata erau în efervescență, foarte iritate de actul de la idele lui martie pe care-l socoteau criminal și de neiertat; în consecință, Decimus Brutus consideră că participanții la conjurație trebuie să se retragă în insula Rodos sau în alt loc îndepărtat în așteptarea unor vremi mai bune. La 18 aprilie același an Cicero exclamă disperat într-o scrisoare către editorul și prietenul său Atticus: “O zei binefăcători! Tirania trăiește, deși tiranul a murit! Ne bucurăm de moartea tiranului, dar îi apărăm
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
trăitori după 1989, știm asta mai bine decît oricine. Inteligența (sau cultura) manifestată excesiv este ostentativă și, prin aceasta, riscă să fie o contradicție în sine, căci nu e inteligent (și nu prea este o dovadă de cultură) să-ți îndepărtezi auditoriul, excedat de discursul tău sclipitor, devenit orbitor. În fine, politețea excesivă este obositoare și chiar enervantă. Firește, ar trebui mai întîi să definim ce înseamnă, de la caz la caz, “excesiv”. Este dificil, dar, din fericire, inutil. Cred că, în
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
negură, dispărută în spatele Cortinei de Fier. Așa, din curiozitate, am început să învăț singur această limbă neglijată, pe baza unui manual. Mi-a părut deosebit de interesantă și chiar fascinantă, cu un profil, cu un caracter cu totul special, care se îndepărta considerabil de limbile surori. N-am încetat apoi s-o studiez. Aveam norocul că acolo, la Freiburg, se afla Biblioteca Română, actualul Institut Român, o instituție unică în toată lumea occidentală pentru studiile române, unde am găsit cărți și am primit
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
sala retrasă a Muzeului pustiu, rar străbătută de turiști și în apropierea căreia am stat, ducându-mă și revenind, aproape un ceas... O nevoie presantă, între timp, de mult amânată, la un moment dat mă făcuse să alerg, să mă îndepărtez, căutând locul cu pricina, unde șapte japonezi mă înconjurară imediat înaintea vaselor albe de porțelan, vorbind între ei gutural și râzând tare, pe când o ceată de alți zece cu aparatele pe umăr, așteptau la rând, - și mă-ntorsei fuga ca
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
fără să se consulte cu nimeni. Gesticula enervată cu dicția ei anevoioasă, cu acel ăăăăă insuportabil dintre cuvintele greu nimerite... Înțelesesem că ar fi fost o rușine din partea ei să stea alături de mine. Exact ca pe vremea stalinismului, cînd te îndepărtai ca de un lepros de dușmanul de clasă... Moment pe care nu am putut să-l uit niciodată... Acum, Ana nu mai era Ipăteasca de la patrușopt, cu pistolul în mînă... Acum, în intransigența ei brutală, bolșevică, era chiar Ana Pauker
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
această experiență. Poate că gestul meditativ de gândire, reluat continuu, asupra temei, ar fi mai propriu momentului și ne-ar face să descoperim, chiar și cei care joacă rolul observatorilor intrigați sau rolul năpăstuiților, răul imboldului înfrânt, spre a-l îndepărta.
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
Grotowski, dimpotrivă, cu timpul, s-a impus un anume dezinteres pentru concentrare în favoarea unei pasiuni care îi e proprie, pasiunea pentru fluiditate, expresie supremă a vieții. Brook caută unitatea organică a vieții, ridicată la un nivel incandescent, în timp ce Grotowski se îndepărtează de teatru încercînd să regăsească prin “acțiunile” sale mobilitatea fluviului. Un fluviu care e diferit de cerc, căci, dacă Brook “a rămas, cum o spune el însuși, la marginea pădurii, Grotowski a vrut să dispară în inima ei pentru a
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
și Grotowski au constituit “marea prietenie” a acestui sfîrșit de secol. Ei sunt indisociabili. Pentru mine de asemeni. Brook mă reconciliază cu teatrul, Grotowski mă atrage spre acel altundeva unde poate... Unul ne invită să rămînem aici, altul să ne îndepărtăm.
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
de date, de obsedante lumini de care au nevoie oamenii, locurile, timpul în schimbare și peisajele, deopotrivă simple și inepuizabil aceleași, pentru a fi înțelese. Tot el răspunde întrebării: cine este autorul, după atâția ani de când acesta s-a tot îndepărtat din sfera atenției lumii literare. Alexandru Lascarov-Moldoveanu, autor de romane, de proze scurte, de mărturii cu tentă autobiografică, traducător, printre altele, al dramei religioase Femeia adulteră, scrisă în franceză de Monseniorul Ghika. G. Călinescu îi observă fără cordialitate, în Istoria
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
retină mereu gata să înregistreze evenimente, obiecte, mișcări, imagini, proiecții ale fanteziei, se potrivea de minune sensibilității sale, imaginației lui “imperialiste”. I-a venit exact la momentul oportun definiția deja citată a “imaginii poetice” ca ecuație între elemente cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât mai apropiate, căci contiguitatea metonimică putea face servicii similare celor ale metaforei. Micul moment futurist-dadaist-constructivist de la “75 H.P.” a fost, așadar, unul de exercițiu destructurant, de eliberare de reguli logice și gramaticale, de încurajare
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]