1,549 matches
-
pe o coardă, că eu nu mai pot”...O încercat el să îngaime ceva, dar nu ieșea nimic. „Hai să tăcem, să vedem ce vor face jivinele” - am spus eu” Ajuns aici cu povestea, Pâcu s-a oprit să-și îndese tutunul în lulea. Era foarte preocupat de această treabă, încât nici n-a auzit întrebarea lui Vasile Hliboceanu. Sau mai degrabă s-a făcut că n-o aude. Ce au făcut până la urmă jivinele, moș Pâcule? Uite așa faci matale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asta. Mai ales că ai pomenit astăzi de un vis din tinerețile tale...Când or fi fost acelea - a încheiat moș Dumitru vorba, în râsul sacadat al cărăușilor. Pâcu a privit într-un anumit fel în jur și, în timp ce își îndesa luleaua cu tutun a întrebat: Nu vi se pare că totuși lipsește ceva de pe masa asta? Costache crâșmarul parcă atâta aștepta. A pornit glonț către beci și, în timp ce el se întorcea cu ofranda, Pâcu a clipit de câteva ori, bodogănind
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Adică să vedem de ce o murit. Așa-i în spital, bădie.” „Si de ce o murit, mă rog matale?” „Pentru că n-o mai avut zile.” „Da’ când să trec s-o iau acasă?” „Cam peste vreo câteva zile.” Omul și-o îndesat cușma pe cap și o plecat acasă, nedumerit încă ce înseamnă „otopsia”. Tot drumul până acasă numai cuvântul aista i-o umblat prin cap și se întreba mereu: „Măi, ce înseamnă asta? Te pomenești că o spală, o îmbracă frumos
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la număr, cam băteau laturile... PRICINĂ: Apoi când a fi și-a fi să vă scurtez, ție-ți tai capul mai întâi și mai întâi, poate-așa ți-o mai tăcea gura... POSACUL: Iară pe urmă tot trebuie să-i îndese în gâtlej un șomoltog de câlți, că altfel nu-i chip! PRICINĂ: Așa c-am să vă mărit, cum am zis. Da' nu cu fitecine, cum ar crede unii și alții. Să-mi spui tu, fata mea cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru falnici cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Păi da! De asta trebuie șmotriți cei abia ajunși aici, cum era zăbăucul acela care a început să zbiere când m-am uitat la el; ca să nu mai umble cu genunchii înțepeniți de atâtea mătănii și să nu se mai îndese unul în celălalt, călcând de sus, ca-n străchini. MAVRICHIE: Eu ți-oi mai spune una, Sisoe. Nu-i chip să-i dezveți pe toți de naravurile vechi. De asta unii chiar încearcă, din când în când, să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Zamfira, în timp ce punea pe masă de ale gurii. Cu toată graba pe care o avea, moș Dumitru a mâncat pe așezatelea. Așa îi era feleșagul, cum spunea el. Când s-a ridicat de la masă, și-a făcut cruce, și-a îndesat cușma pe cap și a ieșit... Mergea grăbit, cu gândul la oamenii care ar fi buni pentru treaba pe care o plănuise... Bine te-am găsit, Costăchele! Bine ai venit, moș Dumitre. Ia spune, cum a fost drumul și cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
le țină piept, precum un minuscul Atlas(Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. ) sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea, ar fi fost observat de Victoria numaidecât, și nimic bun n-ar fi ieșit din asta, fără îndoială. Totuși, chiar și așa, dânsul nu izbutea niciodată, cu niciun chip, să se apropie sufletește de mama lui, iar certurile se îndesau și deveneau tot mai înverșunate și mai violente pe zi ce trecea. Mai mult decât orice, ambii erau plini de amor propriu, dar Șerban era cel ce domina aici. Puțin câte puțin, chiar și pe mama sa reușise cu abilitate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea s-a transformat într-o groapă adâncă în care se lăfăiau mormane urât mirositoare de gunoaie. Ne jucam afară
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț, vădit stânjenit de palmele cam prea mari pentru statura sa, din care pricină și le tot Îndesa discret În pantalonii de trei sferturi, cu bretelele intersectate. Lui Milu Îi puteam cere aproape orice. Îmi zâmbea liniștit, descoperindu-și dinții mari ca niște lopeți, Între care găseai mai tot timpul un firicel de iarbă verde. Accepta totul cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
destul de sumar pentru vârsta ei și pentru vremea de afară, dar nu vom da detalii. Mătușile nu reprezintă slăbiciunea nici unui cititor, mai ales dacă au trecut de o anumită vârstă. Se așază și ea pe canapea la capătul celălalt, se îndeasă în perne și își pune picior peste picior; apoi, cu foarte multă prețiozitate, își trece mâna peste părul strâns într-un coc în vârful capului. — Se pare că s-au terminat căldurile anul acesta. — Da, așa se pare. — În curând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mașina de servici, făcându-i, discret, pa, cu mâna ei mică și frumoasă, lui Tinel Blezneac. Ăsta păși iute spre căciula în care erau adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse la arborele de mai dincolo, o aruncă între câteva crengi, reveni
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Da, erau bani. Se apropie, puse mâna pe bani, îi pipăi. Îi smulse din bocanci. Îi scoase și pe cei de mai dedesupt. O cuprinse întâi o bucurie foarte mare. Bucuria se transformase, mai apoi, într-o frică la fel de mare. Îndesă banii, înapoi, în bocancii găsiți, și gândi: i-aș duce la poliție, dar, oare, or fi valorând mult? Pentru mine, poate, pentru alții, cu siguranță, nu. Deci, îi ascund.și îi ascunse, cu tot cu bocanci, în sacoșa în care, de obicei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vreunu' dân oamenii ăia la loto?", face icnind a râs cetățeanul. "Nu, bă, nu. Adică nu știu. Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu', dăgeaba. Cred că a băut-o dom' profesor și habar n-a avut. Uf! Ce mi-am uitat dă ea vineri". Îndreaptă un deget acuzator către el: "Și tot dân cauza ta, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am văzut, dom'ne, pă nimeni. Banii era pă pervaz, adică pă tabla aia dă afară, și mai am găsit și niște sfori, da' al'ceva nimic. Am simțit că mor cân' vedeam cum zboară banii ăia prin aer și să îndesa toți husenii să-i umfle..." "Șit! Nașpa la maxim'!" "Super-nașpa, super-șit! Plus că mă simțeam ca ultimu' om, ultimu' guțan. Da, ce să mai vorbim! Și atunci, ce era să fac. Banii mei ca banii mei, da' trebuia să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
putut mai mult treaba. Întâi a avut de lucru cu scuturatul lulelei de tocul ciubotei. Pe urmă a scos suvacul să-i desfunde muștiucul. Apoi a încercat-o, de mai multe ori, așa „la rece”. Și abia după aceea a îndesat tutunul în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască a durat mai mult ca niciodată. Numai nu lua foc și gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
parapon spre moș Dumitru și-a scos luleaua, punga cu tutun și celelalte scule trebuitoare. Le-a așezat pe masă. Cu un calm demn de un mare meșter, a pornit să meremetisească luleaua. Cu mare nepăsare s-a apucat să îndese tutunul în ea. Mitruță, atent la toate mișcările lui Pâcu, s-a repezit pe dată să-i aducă un cărbune pentru a-și aprinde luleaua. Pâcu, ca drept mul țumire, a plecat ușor capul și atât. După ce și-a văzut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nasul lui fin, l-a mirosit pe Hliboceanu. A întins mâna și, luându-l de braț, a ieșit cu el afară, sub clar de lună... S-au așezat pe o buturugă, lângă fântână... Cu mișcări leneșe, Pâcu a pornit să îndese tutun în lulea. Hliboceanu, cu toate că nu era fumător, și-a răsucit și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-a învăluit pe amândoi ca un lințoliu, Pâcu a început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bage carul în curte, Pâcu a dus mâna la chimir, fără să gândească, și a scos punga unde avea luleaua cu toate cele trebuitoare. Cât timp moș Dumitru a pus boii la locul lor, Pâcu a umplut luleaua cu tutun, îndesând-o cu dușmănie parcă. Când moș Dumitru s-a întors la poartă, Pâcu pufăia de zor din lulea... Dumitre! Tu mai ai ceva în fundul zămnicului, care să încălzească inima? Nici nu trebuia să mă întrebi, Pâcule. Tocmai la asta mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mea... Spre seară, Pâcu s-a ridicat să plece: Am ajuns și la ziua de care mă temeam, Dumitre. Dar cum vremurile trecute nu se mai întorc, trebuie s-o facem și pe asta... După ultimul cuvânt, Pâcu și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap pe Dumitru. Până acum, acasă era doar musafir. De azi încolo, ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Thomas, ajunsese să-i furnizeze informații de maximă importanță despre rolul pisicilor În traficul de droguri din zona Pacificului. Cu perspicacitatea sa recunoscută și invidiată de superiori, Înțelesese rapid că bietele animale erau folosite ca vehicul pentru săculeții cu heroină Îndesați cu forța pe gît. Asta Însemna că exportul de pisici, cu care se Îndeletnicea Între alții Bill Waks, folosea doar ca paravan. Ce se afla Îndărătul acestui paravan era de-a dreptul stupefiant, dacă se poate spune așa, căci pisicile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat, care nu fac altceva decât să Îndese În ele cu ghiotura ca pe niște gunoaie Într-un sac de plastic cele mai mari aiureli de pe pământ. Nu vezi că nu te mai ascult? Nu vezi că Îmi tremură pleoapele de nervi. Nu vezi, chiar nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]