219 matches
-
printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l ajute să-și mențină direcția generală. Mai mult nu putea spera. Mergând fără oprire prin această pădure aparent fără sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
barcă. Peretele muntelui Lalezar creștea din mormintele unei mări. Zarathustra Înțeleptul le secase din ape și lăsase doar creste cu cărări pentru oi. Pentru el, un copil încă nedus la școală, Kerman era oaza fructelor de ajil și-a covoarelor îndesite din majlis-ul bunicilor: „Lână de Kerman“, zicea capul respectatului șir de popi, care începea cu un athravan și se prelungea pân’ la tată-său, care ajunsese mobed. „Lână de Kerman“, zicea maică-sa, pipăind țesătura albastră, cu fir, a unor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. "Doamne mulțumescu-ți", am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor da rechinilor", mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: ― Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar, își permitea să fie și generos. În
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. „Doamne mulțumescu-ți”, am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. „Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor da rechinilor”, mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: — Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar, își permitea să fie și generos. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
început să spună într-un glas cu ea „Bine, bine, bine”, cloncănind ca un stol de porumbițe. Inna a început să-i maseze pielea din jurul anusului, care era foarte umflată. A masat cu mișcări din ce în ce mai puternice și durerile s-au îndesit tot mai mult. Apoi a pus mâna Rahelei pe burta Leei și i-a arătat cum să împingă în jos, delicat, dar ferm, când a venit momentul. I-a spus Leei să nu împingă, să nu împingă, până când Lea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeia din fața mea mea au împins-o înapoi, s-a lovit de mine, de era să cad și eu, cei din spate începuseră să se împingă-n față, cineva din spate m-a îmbrâncit, am căzut în față, rândul se îndesise până la refuz, ca atunci când ne zbăteam să luăm autobuzul cu asalt, cineva mi-a tras un cot în coaste, iar eu, din instinct, am dat cu piciorul într-acolo, am încercat să înaintez, dar mă împingeau în continuare, ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de pâinea-maimuței rămăseseră de mult Îndărătul nostru, iar În locul lor se Înălțau acum copaci uriași, din ce În ce mai deși, cu scoarța neagră, cu frunze mari și cu trunchiul ca o cădere de apă Înghețată. Ierburile, tot mai verzi și mai Înalte, se Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea să ne spele de pe pământ cu tot cu copaci, cu dobitoace și cu frunzele alea uriașe și băloase care creșteau prin băltoace. Pădurea se Îndesise Într-atât, Încât abia dacă reușeam să-l urmăm pe cel ce deschidea drumul - de cum făcea doi-trei pași, crengile și florile grele se coborau Îndărătul său până deasupra potecii, de trebuia să ne croim și noi drum, cu sulița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau că se sprijină de suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu neputință să descoperi unde începea uscatul. Pe alocuri, nuferii se îndeseau atât de mult, încât la prova caiacului nu se întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
duceau împreună la cimitir, aprindeau candela la capul meșterului, plângeau ca femeile, apoi își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cineva. După vreo douăzeci de pași se abătu de la cărarea pietruită și o luă pe un drumeag ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se lărgi de vreo doi stânjeni lungime și tot atâția lățime. Dibui, prin penumbrele care se îndeseau, niște pietre și mărgini cu ele câteva palme de loc pe care desfăcu legătura de crengi. Deșertă deasupra o sticluță cu gaz și le dădu foc. Ramurile se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în ele și acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dispărură, rămaseră albul și negrul, succedându-se ca într-un proiector de pe vremuri. Masca îi acoperi ridurile, lăsând în loc o paloare care nu mai răsfrângea lumina. Sprâncenele i se subțiară și se arcuiră, mărind spaima din priviri, iar părul se îndesi și se înnegri. Pe chipul bătrânului curgea acum fantasma unei tinereți desfigurate. Era el și tot el se privea, ca și cum ar fi stat în spatele ecranului și vedea lucrurile de-a- ndoaselea. Nu știa cum să facă să se trezească, întinse mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scânteietoare ale cuțitului, veni șuierul ascuțit al ară tării, care își vârî degetele în gură și suflă în ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi putut fi careva primprejur. Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt ce agită bălăriile. Și atunci, dindărătul grohotișurilor, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-i aștepte. Acolo unde cele patru spinări de copil aveau loc, umerii celor trei bărbați abia încăpură. Rămaseră, astfel, câteva clipe, în tăcere, cu ochii închiși și capetele rezemate de trunchi. Când simțiră un vânt ușor agitând crengile și îndesind frunzele de pe caldarâm, știură că Magul frunzelor venise să le dea semnalul și jocul putea începe. Copiii săreau de pe un picior pe celălalt, chiuind și ghemuindu-se. Fiecare pas înainte era o izbândă și Magul făcea câte un cerc în jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai făcut tu ce trebuia ? — Adică nu știu ce sens mai are... Bătrânul mergea, bâjbâind pe întuneric. Se opri la lumina felinarului, ca și cum s-ar fi apărat sub acoperișul unui cort. Intraseră pe strada Tăbăcarilor, trecătorii se răriseră, umbrele, în schimb, se îndesiră. Cerul era înnorat, de aceea întunericul căzuse mai devreme. Ar fi putut începe să plouă. Vorbeau doar pentru a avea aerul firesc al unor trecători obișnuiți. Ia spune, măi, Cosinus, își aminti Tili de porecla din școală a lui Jenică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se mai arăta. Nu apucă să facă decât câțiva pași când simți cum o șfichiuitură de aer de origine polară îl pișcă pe obraz, în timp ce pe frunte îi căzu și câțiva stropi din aceeași proveniență. Observând că picăturile răzlețe se îndeseau văzând cu ochii, privi mai cu atenție în jur. Se stârnise o ninsoare în toată regula. "Curios fenomen", își zise dialogând cu propria-i persoană. "S-a schimbat anotimpul văzând cu ochii. Am intrat în magazin toamna și am ieșit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deal în vale / Ș-am trăit cu supărare, / Am îmblat văile-n ling, / N-am noroc să trăiesc mult. Când mi-ar fi lumea mai dragă / M-am veștezit prea degrabă, / Când mi-ar fi drag să trăiesc/ Durerile mă-ndesesc. Nu-i mai grea boală anume / Ca bătrânețile-n lume. De-ai da aur și argint, / Nu-s leacuri de-ntinerit. De-ai da aur cu cântarul, / Nu-ți lungește nime traiul."239 În fața măreției destinului, omul tradițional îmblânzește "lumea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
are o pană sub aripă, care îl trezește și atunci bate din aripi și cântă. Care cucoș e bun cântă iarna în patru sferturi de noapte, în patru răstimpuri: la 10, la 12, la două și la patru. Spre ziuă îndesesc cucoșii cântatul. Noaptea, la miezul nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este În vreme de război, larma de afară anunță o iminentă confruntare, reluînd modelul. Pe rînd temută (de popa Iancu) și acceptată (de Stavrache, om de han, obișnuit cu zarva), ceata gălăgioasă are momentul ei de mister:" Dar bubuiturile se-ndesesc sunt oameni mulți afară. D. Stavrache, fără să mai asculte de stăruințele popii, care tremură ca varga, îl împinge cît colo și trece în prăvălie. Trăgînd bine cu urechea, hangiul înțelege că are de a face cu o lume veselă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale basmului, ca de exemplu: Din partea mea, mâncarea-i numai o zăbavă; băuturica mai este ce este, zise Setilă; și aș ruga pe luminarea-sa că dacă are de gând a ne ospăta, cum s-a hotărât, apoi să ne îndesească mai mult cu udeala, pentru că acolo stă toată puterea și îndrăzneala. Vorba ceea „Dă-i cu cinstea, să peară rușinea-. Dar mi se pare că ne-am prea întins cu vorba și luminarea-sa nu știe cum să ne mai
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ale căror titluri însumate dau începutul romanului râvnit dar niciodată scris: Dacă într-o noapte de iarnă un călător în afara localității Malbork Ițindu-se de pe coasta abruptă Fără a se teme de vânt și amețeală Privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se intersectează Pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale Ce poveste își așteaptă finalul?" Adevărul e că apocriful decameron al lui Calvino are autonomie în fiecare din cele zece părți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
împregiurări încă și mai folositoare decât câștigarea producturilor. Dacă acoperirea pământului cu plante mici favorește reciproca lucrare între atmosferă și pământ, și adunarea materiilor roditoare înrâurind totodată asupra climei și a timpului, apoi și lucrarea plantelor mari, precum sînt arborii îndesiți în păduri, trebuie de asemine să arăte a lor favoritoare înrâurire într-o măsură cu mult mai mare. Aceasta s-au dovedit din cercare. În multe țări stârpindu-se pădurile, s-au schimbat și clima, multe isvoare s-au astupat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
vestit dintr-un orășel provensal acele case cu adevărat creștinești, unde copiii își păstrează din generație în generație simplitatea, modestia, sobrietatea prin aceea că sînt moștenitorii părinților lor, care nu vor altceva decît să-și facă mănos ogorul, să-și îndesească turmele, să-și întemeieze familia"55... Dar această imagine a unui trecut fericit care s-a păstrat e prezentată doar pentru a i se opune tristul spectacol oferit de evoluția precipitată a moravurilor: uitarea "excepționalei demnități a celui sărac", a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]