25,689 matches
-
până-n ziua când a descoperit o urmă de mucegai verde pe peretele de pe scara blocului domnul Carol îl lăsă în pace. Nu-și amintea cum își găsise cuib în adâncimea ființei sale gustul pentru fatalitate al destinului său. Putea, fără îndoială, să devină un altul, așa cum putea măcar să-și schimbe numele; dar devotamentul ce-l lega de cel care fusese era fără margini. Totdeauna brava cu patimă pe această temă, dar pentru cei câțiva prieteni întâmplători, această fidelitate tenace și devotamentul
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
indirect, la întâlnirile pe care le-ați avut cu scriitorii sau cu oameni politici români, v-a îmbogățit în vreun fel ideea pe care o aveți despre figura dictatorului, v-a inspirat în vreun fel dictatura lui Ceaușescu? - Fără nici o îndoială. În sensul acesta, România, din nefericire, a trăit, ca și multe țări din America Latină, experiența guvernelor autoritare, a regimurilor totalitare, a cunoscut minciuna, cenzura, manipularea opiniei publice, procesele politice, arbitrariul, disparițiile de persoane, chipul caricatural al justiției, toate aceste lucruri
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
Paul Hirst și a lui Grahame Thom-pson despre globalizare a stârnit, încă de la prima sa ediție din 1996 (urmată de o a doua în 1999, total rescrisă și fundamental adăugită), multiple controverse tocmai prin scopul declarat de a pune la îndoială conceptul în cauză. Un concept la modă, dar pe care cei doi autori - profesori de științe sociale, respectiv de economie politică - îl consideră mult supraevaluat și, în aceste condiții, distructiv prin iluziile pe care le favorizează. Hirst și Thompson se
Globaliștii, antiglobaliștii și scepticii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14512_a_15837]
-
D. Dinu Pillat nu ne va aminti, de bună seamă, nicicând, de acel lot de tineri cu pretenții de scriitori, care vor să pătrundă cu orice chip și cu orice preț, în literatură. Si acest lucru se va vedea, fără-ndoială, în cel mai apropiat viitor. (N. Papatanasiu, "Moartea cotidiană", roman de Dinu Pillat) 1) Dinu Pillat, Scrisoare către Cornelia Pillat, 22 aprilie 1944. 2) Dinu Pillat, Tinerețe ciudată, ediție îngrijită, prefață și bibliografie de Monica Pillat, Minerva ,București, 1984.
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
acestea sunt, în unele cazuri, cel puțin discutabile. Îți trebuie o anume doză de umor pentru a înghiți sute de citate foarte pesimiste (și fără context) din Cioran, Ralea și Rădulescu-Motru despre firea ori realizările românilor, ori pentru a asimila îndoieli franc exprimate despre originea daco-romană a românilor. Trecând la date mai concrete, cunoștințele autorului sunt despre o țară care, în primul război mondial, "nu a avut nici un succes militar propriu" pentru că nu a declanșat nici măcar o acțiune militară după criza
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]
-
a ajuns autor lansat și, din anticomunist feroce, cum se considera și, mai ales, ținea să se manifeste, a devenit articlier de frunte al propagandei antiburgheze". După cum nu ne poate lăsa indiferenți o consemnare lucidă a slăbiciunilor de caracter, fără îndoială autentice, cu grele repercusiuni asupra conștiinței literare și a operei, detectate la Mihail Sadoveanu: "Că pe M. Sadoveanu nu l-au preocupat în prima linie problemele artei sale, ci avantajele personale, ne dovedește frecventa schimbare de macaz în conduita cetățenească
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
poate aminti continuarea. Neștiind cine e autorul, n-am putut găsi poemul. Poate vreun cititor să mă ajute?" sau "Caut trei poezii: Lebăda de Sully-Prudhomme, Micul Palémon de Albert Samain și Sfinxul care nu e scris de Hérédia, ci, fără îndoială de un autor de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Mulțumesc pentru ajutor." Sau "Mi-ar putea cineva comunica numele autorului și textul complet al unui poem pe care l-am citit acum cîțiva ani, care se numea Edelweiss, poem suprarealist
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
oameni de afaceri - nu se potriveau cu tiparele romantice. Omenirea a trebuit să aștepte apariția lui Napoleon ca să-și afle eroul dorit, iar America a trebuit să aștepte emanciparea negrilor ca să afle o cauză morală satisfăcătoare. Modernismul - rebel tânăr, fără-ndoială - a produs o moștenire artistică splendidă în Europa. Dar tradiția extraordinară - asemănătoare sau superioară - a lui Shakespeare, Vermeer și Bach, creatori de geniu care au slujit o pătură burgheză de mijloc centrată pe familie, s-a pierdut. Artistul de avangardă
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
Gard a scris un roman dramatic, iar Hermann Broch unul poematic și versificat), care îndeplinește mai multe sau mai puține condiții de verosimilitate (Cimitirul Bunavestire de Arghezi îndeplinește mai puține decît Răscoala lui Rebreanu). Astăzi nimeni nu mai pune la îndoială faptul că Pîlnia și Stamate de Urmuz, Metamorfoza lui Kafka ori Ingeniosul bine temperat de M. H. Simionescu sînt romane. O lărgire similară a conținutului descoperim în poezie: pînă în jurul lui 1900 poezia era legată de vers și implicit de
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
între generali și politicieni". Ce-i drept, întrucât a decis să călătorească singur, spre a fi cu adevărat "izolat cu forțele istoriei", subiectivitatea nu poate fi evitată - dar tocmai această provocătoare subiectivitate dă farmec lecturii. Cititorul român va acorda fără îndoială atenție trecerii către București și chiar - în lumina recentelor considerații privind aderarea la UE și NATO - spre Sofia. Bulgaria e văzută (din nou îmi amintesc de Wischenbart) prin definiții canettiene. Uneori, o singură frază pregnantă dezvăluie toată compexitatea lumii străbătute
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
de forță surclasează un real bulversat, supus, printr-un discurs coroziv, deriziunii și unor neobișnuite mutații (în ordinea semnificațiilor și a reprezentării deopotrivă)". Negativismul nu e descărnat, vid, ci umplut de materie estetică densă, conducînd la viziunea unei lumi fără îndoială abjecte, deformate, mincinoase, o mundus adversus, salvată însă expresiv, prin mijloacele artei. Ardoarea nimicirii se reconfigurează precum o reconversie în forma-i intrinsecă. Ca în estetica urîtului, practicată de marii maeștri ai picturii, de la măștile oribil crispate ale lui Bosch
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
veche - auditori de muzică nouă (sau, cum s-a exprimat frust băiatul meu de șase ani în pauza concertului, muzică de un compozitor "mort" și unul "viu"). După un astfel de concert, se întărește convingerea că aceste muzici au fără îndoială multe în comun. Alături de "mașina timpului", caut obsesiv în Berlin una "a spațiului" care să circule mai des spre România. N-am găsit deocamdată decât câteva emisiuni radiofonice ale unor posturi culturale. Una despre Aurel Stroe omagia cei 70 de
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
scriind cu litere latinești, bine ar fi fost să urmeze duhului italienesc, adică a scri după cum vorbim..." (și nu etimologizînd, n.n.). Heliade voia "restabilite literele străbune... și expulsia atîtor slove de prisos pentru limba română" (ed. Guțu, p. 459). Fără îndoială, Heliade urmează ideile care circulau în Transilvania Școalei Ardelene, de unde provenea învățătorul său luminat Gh. Lazăr ("doctor în teologie", hirotonisit arhidiacon, dar și francmason) - dar le adaptează altor circumstanțe culturale. El însuși continuă a scrie sînt, îs, folosind pentru fonemul
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
mai departe pragul secolului. Concepția "populistă" este apărată în Moldova, în revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar și în Muntenia, în revistele lui Ovid Densușianu și ale scriitorilor moderni. Cine ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
să nu să închine mie, ce să se închine numai ție. Ce nu umbli cu dereptul? Și tu ești plilistitoriu, că te-ai născut dintr-o muiare, ca și alalți oameni" (p. 245). Dar cel mai interesant apocrif este, fără îndoială, Lemnul Crucii unde este vorba despre originea lemnelor din care au fost cioplite cele trei cruci (a lui Isus și a celor trei tâlhari) și peripețiile lor până la ajungerea în Ierusalim. În urmă cu doi ani, România literară a publicat
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
pacifiști în luptă cu autoritățile de pe toate continentele. Ceea ce nu vrea numaidecît să spună că războiul este mai îngăduitor cu viețile oamenilor decît pacea, dar spune cu siguranță ceva despre gradul de agresivitate al celor mai pașnice manifestații. Nu încape îndoială că războiul este un lucru oribil pe care n-ar trebui să-l dorească nimeni. Mai cu seamă în secolul XXI. Între argumentele lui Fukuyama despre sfîrșitul istoriei, îl găsim și pe acesta: o dată cu rezolvarea conflictelor majore, de tipul celor
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
atât, ci și o acuzare că tot ce ar fi fost în trecut era rău. Un mister al istoriei noastre este acela că vechea boierime se stinge, în mod natural, cam de la 1900 încoace, nu numai din cauza comunismului - care fără îndoială i-a împrăștiat peste tot, i-a împiedicat să aibă copii, i-a omorât la Sighet sau la Canal - ci, pur și simplu nu mai au urmași; nu mai ai Văcărești, Dudești, Câmpineni. - Ați citit "Ghepardul" lui Lampedusa? - Da, splendid
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
ansamblurile, căci dacă Verdi a eliminat ariile închise, în schimb a înlănțuit numeroase ansambluri, de la două până la 9 voci soliste cântând simultan și chiar în măsuri diferite (polimetrie!!) ca să nu mai vorbim de celebra Fugă finală a întregului ansamblu. Fără îndoială, conducerea sa dinamică a transmis discursului impulsul energetic necesar și simfonia a fost foarte prezentă, chiar prea, obligând cântăreții la efort sau pe alocuri acoperindu-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe parcurs, și este important cu
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
structural feminine. Studiul acesta este realmente extraordinar de interesant, din toate punctele de vedere-uman, social, al patologiei bolilor respective, sexual, și nu în ultimul rînd, teatral, al tipului de relații, modificat, care se naște în acest context. Colonelul este fără îndoială reprezentantul puterii, al ordinii și ierarhiei armate. Dar este, totodată, și singurul bărbat printre cele șase femei. Iubirea și adorația se insinuează, firesc, în text, încălzindu-i registrul poetic, exploatîndu-l mai îndelung într-o atmosferă cazonă mult mai hazlie sau
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
excepțional roman. Relatare despre regele David sau cum se scrie istoria). Așadar, am crezut și eu ca mulți critici din Germania că scriitoarea s-a deghizat de fapt în Medeea pentru a putea poza în victimă a împrejurărilor istorice. Fără îndoială că în roman sînt puse față în față două lumi antagonice: Colhida și Corintul, Orientul și Occidentul; antiteza se poate extinde la nesfîrșit - civilizație-barbarie, patriarhat-matriarhat, societate urbană alienată, fără sentimente și iluzii, și rurală, mînată de forțe primitive, înrobită naturii
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
de strategic), nu ai decât să-l însoțești pe Bloom în foarte personala lui întreprindere. Cât privește idiosincraziile pe care nu și le recunoaște, voi discuta despre unele dintre ele mai târziu. Unul dintre meritele majore ale cărții constă fără îndoială în arta lecturii pe care el o propune. În general, Bloom este neîntrecut în a-ți arăta cum trebuie să te apropii de o capodoperă literară pentru a te bucura de ea pe deplin și cu cel mai mare folos
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
ca și cum condiția umană se depășește pe ea însăși într-o încercare dramatică de a-i semăna lui Dumnezeu. În aceste condiții, treaba criticului literar (adică: "aprecierea originalității și respingerea a ceea ce doar se întâmplă să fie la modă) este fără îndoială una extrem de dificilă și de solicitantă. De fapt, e atât de dificilă încât, pare Bloom să sugereze, un critic literar autentic trebuie sa aibă astăzi ceva din figura înspăimântătoare a unui profet. Citind Genius. A Mosaic of One Hundred Exemplary
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
fi dat afară de la universitate e destul de probabil să fie un blazon de excelență." Poate că e adevărat, poate că Bloom are dreptate, dar în acest caz el își trăiește viața într-o manieră cel puțin foarte, foarte auto-ironică. FĂră îndoială, unul din lucrurile cele mai ingenioase și mai provocatoare din cartea lui Bloom este tocmai principiul pe baza căruia cele o sută de "spirite exemplare" sunt împărțite pe grupuri sau familii. Fiecare "geniu din cei o sută este unic, dar
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
România literară", 8 din 26 februarie 2003, am citit în trei rânduri, în două articole diferite, expresia latinească magna cum laude scrisă greșit cum laudae (la pag. 15 de două ori și la pag. 21 o dată). Aici nu mai încape îndoială în privința felului cum s-a ajuns la forma greșită: autoarele textelor sau corectoarele (judecând după semnături și după caseta tehnică, în ambele cazuri este vorba de două persoane diferite) nu știu sau știu foarte prost latinește! Amintindu-și, probabil, că
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
o altă țară, asemănătoare ascezei lingvistice pentru care se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]