633 matches
-
aproape nimic, doar am dezvoltat unele fascicule de viață. Eu nu am născocit aceste lucruri, ele sunt niște produse ale realității noastre. Toate personajele din piesa mea au drept prototipuri oameni concreți, care s-au născut în Republica Moldova." Dincolo de finalul înduioșător și sec al acestei de-clarații, să încercăm, totuși, să înțelegem acel frisonant și individual "de ce" care planează asupra Oamenilor nimănui. Primele argumente - pe care le veți pasa, desigur, cu bună știință, dar nu și cu bună-credință - țin de stricta intenție
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
experiență recentă. La colțul unei străzi, în centrul vechi, medieval, al Torunului, e o statuie căreia n-am reușit să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
Liana Tugearu Dansul clasic este în continuare iubit de o bună parte a publicului zilelor noastre pentru frumusețea liniei sale, pentru performanțele tehnice care stârnesc adesea ropote de aplauze, pentru poveștile sale înduioșătoare sau eroice. Recenta premieră a Operei Naționale București, Corsarul, balet în trei acte pe muzica lui Adolf Charles Adam, pus prima oară în scenă cu 151 de ani în urmă, la Paris, are toate datele mai sus menționate, făcând parte
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
e să fie dat pe mîna poporului, prin referendum, atunci să vedem dacă nu cumva există altul mai potrivit, ca să nu mai pierdem vremea cu Băsescu la Cotroceni încă doi ani, în eventualitea că va cîștiga referendumul. Mi se pare înduioșătoare grija celor ce se tem că dacă va deveni un candidat printre alții la președinție, Băsescu ar putea să nu mai cîștige. Dar printre care alții, cînd ultimele sondaje arată clar că el e, de la mare distanță de următorul clasat
Cum îl dăm jos pe Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9737_a_11062]
-
lăsau să ies pe ușa redacției din strada C. Mille, fără să mă ...controleze. CÎnd li se părea că sărisem calul, confiscînd o poză prețioasă, mi-o opreau; cu fotografiile obișnuite Însă, mă lăsau să trec, probabil și impresionați de Înduioșătoarea și inedita mea pasiune... Nostim a fost un episod dintr-o vară a acelor ani : primesc un telefon de la unul din redactori - Virgil Munteanu - și sunt luat la-ntrebări : Băi, ne-a dispărut registrul cu telefoanele colaboratorilor ; nu l-ai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
na, care se ocupă cu purificarea dragostei voastre, înțelegi că, într-un fel sau altul, în doar câteva biete rânduri, trebuie să reușești să treci de acest obstacol neașteptat, să poți alerga mai departe, să scurtezi timpul până la momentul revederii înduioșătoare a miresei inimii tale. nouă în al treilea loc: sub pământul pe care călcați, și tu, și hanuman cel din fața ta, regele încoronat al cultului nancy ma, simți că este un munte, v-ați întâlnit la mare înălțime, lupta se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne Înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce?! Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și Înduioșător peste Întregul decor al risipirii fără de rost. A doua zi, În jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua În primire cheile de la casă. Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
împreună... Ioana nu putea să creadă că toate aceste lucruri nu le va mai vedea, nu le va mai putea numi „ale mele” sau „ale noastre”.” (Casa părintească). În acest univers mirific, fericirile sunt simple și, cu atât mai mult, înduioșătoare, mai ales că, fără bani și alte posibilități materiale, chipul și sufletul unui copil se pot lumina cu surpriza împlinirii unui vis arzător: „...Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
destinul le scrisese în cartea vieții cea mai tristă dintre paginile ce puteau să impieteze viața a două mame trăitoare, pe acest pământ bântuit de atâtea rele. Ina, cu gândul de a contribui la deslușirea încurcatei situații, formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lăsau să ies pe ușa redacției din strada C. Mille, fără să mă ...controleze. CÎnd li se părea că sărisem calul, confiscînd o poză prețioasă, mi-o opreau; cu fotografiile obișnuite Însă, mă lăsau să trec, probabil și impresionați de Înduioșătoarea și inedita mea pasiune... Nostim a fost un episod dintr-o vară a acelor ani : primesc un telefon de la unul din redactori - Virgil Munteanu - și sunt luat la-ntrebări Băi, ne-a dispărut registrul cu telefoanele colaboratorilor ; nu l-ai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în minte înfățișarea ei din seara când am văzut-o pentru prima oară, în gara Liverpool Street, în mijlocul ceții, cu stropi de apă în păr. Imaginea ei de azi, pe care o percepeam ca fiind ultima înaintea despărțirii, îmi părea înduioșător de mult imaginea unei ființe muritoare întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică pălise. Acum vedeam, în urâțenia ei, frumusețea ei. Era aproape insuportabil. Nu purta pălărie și își trecea întruna mâna prin păr încercând să-l domolească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de frig. Chiar și ostentația hainei lui de blană i se părea Înduioșătoare, pentru că era totalmente inutilă. Nu-i putea pune În ordine sumele și nici nu-i putea Încălzi degetele. Coral deschise ușa și intră. El Își ridică fața și zâmbi, dar munca Îl absorbi. Ea simți nevoia să-i ia hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale domnului Eckman: — Am crezut că nu mă placi. Își ridică mâinile de pe hârtii și spuse absent: — Poate pentru că sunt evreu. — Ești obosit. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zece. Setul său de noime se epuizează rapid și, în cazurile grave, omul se agață cu disperare de norme. E momentul în care pe un asemenea ins nu-ți mai vine nici măcar să-l contrazici. Prostia omenească e un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
e redus la jumătate. Iar cele două gimnaste arată ca niște fete care mai fac și altceva, de pildă să meargă la o înghețată cu băieții, nu numai cascade de „șuruburi” și „echere” perfecte. Dar până și aceste imagini retro înduioșătoare răsar din luciul irizat, din tehnologia superfină a videodiscului... Toate rezultatele sunt afișate digital. Electronicăria sofisticată care la sprint sau natație scoate un învingător din neantul sutimii de secundă dă senzația preciziei absolute, a cântăririi farmaceutice, și deci corecte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai degrabă o despărțire decît o Întîlnire - și chiar și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută a fost la fel de Îngrozitoare, urmă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În stare să deosebească literele și să le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo ore Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în putere, iar, cînd s-au damblagit, să știe să-i schimbe cu alții la fel de buni pe cît au fost ei la început. Să-i schimbe, pricepi, să-i schimbe chiar dacă li se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o birjă, iar în afară de oraș nu umbla deloc. Doar cînd era trimis ici-colo cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită, numele fiecărei plante culese de băiețel. Iată‑l acum pe tata adolescent, prima lui pălărie, prima lui plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să‑și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căsătorise cu Ovidiu în sala mare a Casei Căsătoriilor. Era toamnă, avea o rochie carmin din catifea, cu o pajură brodată pe piept. Îi însoțea o mulțime de cunoștințe. Mama ei, tatăl, sora, cumnatul, formau un stol distinct, rezervat, erau înduioșător de emoționați cu toții. Pistruii Elenei parcă deveniseră mai purpurii de încântare, părul roșcat îi era încrețit acum și, Doamne, ce plete minunate avea atunci când se maimuțărea în fața oglinzii în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3 ani jumate cu el... îi învidiez tinerețea, eșecul meu pare mai grav, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu această idee până peste câțiva ani, când m-am dus la grădiniță și am facut un desen cu fortărețele mele zburătoare, iar educatoarea a râs de mine și mi-a explicat ce sunt ele în realitate. — Iată o poveste înduioșătoare, spuse Fanny. — Mulțumesc, zise Adrian. — Numai că dumneavoastră v-ați născut la doi ani după război, continuă ea. — Întocmai, îi dădu dreptate Adrian. — Iar amintirea cu pricina îi aparține unuia dintre eroii celui de-al doilea român al dumneavoastră. — Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cimitirul Eternitatea. "Ce cîmpi mai bați! Și ce de prețiozități! Pe cine crezi că păcălești cu ele? se răfuiește cu mine vocea vitregă. Iordan a cerut ajutor, a apelat la forța ta și l-ai lăsat cu mîna-ntinsă. Te voiai înduioșător de plăpîndă. Nu l-ai sprijinit. Trebuia să te duci și să-i aprinzi tu lumînarea, să vadă. N-a văzut să moară. I-auzi cum doinește Poetul pe care-l răscitezi: "ca să-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plecau întrebând, împinse se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare și, ciudat, picioare care renunțau. Blestematele! Păpușa avea picioare șleampete, scurte, înduioșător de durdulii. Încrâncenate în adversitatea lor pentru mers, știau doar să țopăie și Mioara o învăță toată istoria dansului, puțin din istorie, o firimitură din fiecare, un sâmbure din ceea ce citise sau văzuse la TV, privind specificul, zona, rolul, simbolistica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]