700 matches
-
trăiesc în ținutul meu natal. Cea mai frumoasă femeie de la noi este vecina mea. La soare te poți uita, dar la ea, ba. Mi-a făcut ochi dulci, zilnic, peste gard, timp de trei ani și tot nu m-a înduioșat. Cum să fiu un bărbat cu mare slăbiciune pentru femei? În realitate, Deng Tuzi este un mare admirator al frumuseții feminine." Regele statului Chu i-a cerut explicații. Song a spus: "Nevasta lui Deng nu e deloc frumoasă. Dar lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trecut, pentru că dintr-odată Matei se așezase lângă mine în lumina difuză, liniștitoare și verde a veiozei, îmi cerea să-l iert pentru tot felul de lucruri nemaiauzite, o carte și un capitol cinci, încerca, nu știu de ce, să mă înduioșeze, îmi vorbea scriind despre dragul meu Filip (care părea să fie și fratele lui și pe care, oricât l-ar fi contrazis, se vedea clar că-l iubește enorm), despre Uca, despre Știm și Ștam, despre nevoia lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră, iar Rowe nu-și mai putea aminti pentru ce anume venise În acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care călca gemea sub pașii lui, parcă Înadins ca să-l Înduioșeze. „Lasă-mă, te rog, să plec de-aici“, se auzi el spunîndu-i agentului de poliție, dar acesta Îi răspunse: „Încotro, scumpe domn?“ „Acasă“. „Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să pleci“. Și ori de cîte ori Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întinse mîna, dar Anna se trase Înapoi, și mai aproape de fratele ei. — Du-te dincolo și așteaptă! strigă ea. Îndreptă revolverul spre el și gemu: Ieși afară! Suferința Îi făcea din nou frate și soră. — Nu-l lăsa să te Înduioșeze, Îi spuse Rowe. A Încercat să te omoare. Cuvintele lui se izbeau Însă de zidul puternic al rudeniei de sînge. Cei doi frați păreau atît de uniți, Încît ai fi zis că au drept de viață și de moarte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn și dacă fata o certa pentru faptul că nu se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe larg întâlnirea, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să aibă doi, trei copii să nu-și mai vadă capul de griji? Foarte indispus Angelescu continuă: Într-o zi au să mă găsească pe o stradă mizerabilă, țeapăn, ce, te joci cu inima omului...Își imagină scena morții, se înduioșă și mai și, gata, gata să dea în lacrimi. Am nervii slăbiți azi, să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea asupra înfofolitului Viorel Angelescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fiecărei vacanțe. Tot asta era curtea în care, iarna, înălțam împreună adevărați uriași de zăpadă, la capul cărora ne urcam cu scara pentru a le pune pipa în gură și cărbunii în locul ochilor. De aici, pornesc amintirile școlare care mă înduioșează și pe care le iubesc atât de mult, amintiri ce umplu sufletul meu, bucurându-mă în ceasurile târzii ale maturității. Ce plăcut este, domnule dascăl, să-mi amintesc de locurile unde am învățat și mai ale de dumneavoastră care ați
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața de Apoi, Își zise domnul Húsvágó Tamás Húnór, Înduioșat de liniștea spre care se va Îndrepta și el cu voia Domnului. Asta dacă nu cumva va fi repartizat cine știe unde, În celălalt „Sector”, unde lucrurile stau cu totul altfel. Cel puțin așa susțin cei care nu lipsesc niciodată de la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de dragostea bunicii. Afară, o lumină albă și difuză. Copilul meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă simt ca și cum port în cârcă un iceberg uriaș. E ceva prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acest Autor mă calcă pe nervi, pentru că vine în mintea mea nepoftit. M-am făcut că nu observ cititul pe furiș al jurnalului, faptul că el însuși ia notițe în timp ce eu gândesc, dar acum pot spune că prezența lui mă înduioșează și îmi dă încredere. Poate exist pentru că mă raportez la el ca om-personaj, aceasta mă face să cred că nu sunt un balast, ești un balast necesar, Mioara! Mamă, știi cumva, proștii sunt un balast necesar? Nu știu, Mioara, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altă persoană. Întâia mea mișcare fusese să judec situația sa necuviincioasă. Întotdeauna greșești rămânând la un a priori. Aerul său uluit îmi devenea simpatic, modul său de a se introduce la mine iar apoi de a se abandona aici mă înduioșa. Un rânjet interior mă avertiză că, mai devreme sau mai târziu, coabitarea cu scandinavul își va pierde din farmec: o să miroasă, o să pută, o să se umfle, și nu va fi decât începutul. Această caniculară lună iunie nu era deloc convenabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îmi dădui seama că rulam spre nord. -Am priceput, zise Sigrid zâmbind printre lacrimi. Mergem în Suedia. -Da, am improvizat. -Țara aceasta îți este la fel de străină ca și mie. -Într-adevăr. Efectuăm un pelerinaj pe urmele lui Olaf. -Mulțumesc. Asta mă înduioșează. Am traversat Belgia, Olanda, Germania și în sfârșit Danemarca. Acolo, am trecut peste atâtea poduri și insule încât aveam impresia că mergem pe mare. Solul suedez ni se păru sfânt. Pneurile Jaguarului fremătară atingându-l. La Grand Hotel Vasa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Constantinescu-Severin este încarnat chiar spiritul lui Aurel Constantinescu-Severin, care n-are nici talent, nici bun-gust. IntAmplAri cu un blond In blugi Ne plictisim de moarte când cineva ne arată fotografiile dintr-un album de familie și ne dă explicații interminabile, înduioșat de propriile lui amintiri. Tot ceea ce pentru el este important, ca făcând parte din viața lui, pentru noi rămâne fără semnificație. Greșeala celui care îi agasează pe musafiri cu albumul de familie o face și Veronica-Alina Constănceanu, autoarea unui scurt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și ei îndrăgostiți. Autorul, lipsit de educație estetică, folosește o retorică ieftină, de romanță, pentru a-și exprima sentimentele. Și îi mai și adaugă, ca fond sonor, un fel de vaier, format din suspinuri și gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e dor de zările senine, / Dulceața gurii tale, șerbetul buzelor - când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o trimite cu nou-născută cu tot la părinți. Dumnezeu intervine salvator, pentru ca el să nu devină un asasin, și face ca Elvila, cu mercurul în ea, să moară din cauza unui accident de circulație. Toată această invenție epică menită să ne înduioșeze mai degrabă ne enervează, prin infantilismul ei. Există totuși ceva în roman care ne poate face să plângem, și anume greșelile de gramatică. În timpul lecturii, avem toate motivele să vărsăm lacrimi amare, de mila limbii române. Autorul scrie „fosta-mi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Național de Poezie „Avangarda XXII“, ediția a II-a, Bacău, 8 septembrie 2001 și prezentată în termeni entuziaști în prefața semnată de Petru Scutelnicu, folosește pe scară largă personificarea. Rezultatul? O poezie plină de sensibilitate, dar naivă, care l-ar înduioșa, poate, pe cititor dacă nu l-ar amuza. Aproape toate lucrurile evocate în carte au îndeletniciri omenești. Anotimpurile își zâmbesc, duminicile se târăsc în genunchi (sau se dezbracă în pielea goală și ademenesc copiii), orologiul din turn numără speranțele, timpul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
același pahar, aceiași părinți, aceleași rude, aceiași prieteni, același trup. Dar fiindcă una desena, iar alta scria, abia dacă se cunoșteau. De fapt, ele locuiau în zone diferite ale aceluiași suflet. Anca Pedvis era mai sofisticată, mai complicată, mai indecisă.“ Înduioșată până la lacrimi de povestea propriei ei vieți, poeta dramatizează, într-un stil grandilocvent, momentul în care, stabilită la New York, s-a ocupat exclusiv de design, renunțând temporar la poezie: „În vremea asta Anca Pedvis hibernează. Bucata de suflet pe care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sintagma regăsită la prieteni / te surprinde cum o frivolitate în flagrant / dovadă că iubim / (când iubim) / cu toții aceeași iluzie / intimă.“ (Manager la muză) Să credem că lenjeria de corp este o metaforă pentru spiritul identitar? Versurile din acest volum ne înduioșează și în cele din urmă ne plictisesc, prefața ne intrigă și în cele din urmă ne amuză. Să ne întoarcem deci la prefață, ca să ne mai procurăm puțină bună dispoziție: „A sosit momentul să ne referim la starea conglomeratului poetic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să susțină o dezamăgire“ etc. S-ar putea crede că sensibilul critic reacționează astfel numai când este vorba de cărțile unor doamne și că își redobândește neutralitatea afectivă atunci când comentează cărțile unor domni. Dar nu se întâmplă așa. El se înduioșează, din principiu, ori de câte ori se pronunță asupra textelor unui autor, fie el bărbat sau femeie. Scriind despre poeziile lui Ion Machidon, se lansează într-o confesiune sentimentală lacrimogenă, dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cînd m-am trezit, perna era umedă și eu încă suspinam. Treacă noaptea. Fă cruciuliță, mă sfătuiește soția. Numai că și ea avea un mare surplus de lacrimi. Enigmaticul moș Pantalon După cîteva zile de arșiță ecuatorială, Dumnezeu s-a înduioșat și a trimis spre "păcătoșii români" o zi de răcoare, pentru a vedea diferența dintre iad și rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am desfăcut o bere, am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
împotriva tagmei tale. Vezi, de asta-mi place de tine, avocățico! — Iar Bentham, jurist englez, spunea că singurul om care conducea condamnatul la moarte fiind călăul, acesta întreba asistența ce are de spus, cu alte cuvinte până și călăul era înduioșat de o asemenea sentință. Hai să mergem, că te-am plictisit cu jurisprudența și jurisdicția mea. —Deloc. Chiar îmi face plăcere să mă familiarizez cu fapte necunoscute mie. S-au mai plimbat pe alei mai puțin frecventate, Cecilia temându-se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
De ce? îngăima Matei aproape plângând, urcând scările cu greutate. După ce l-au aranjat în pat, logodnicii au coborât la petrecere unde s-au distrat oână către ziuă. Îl compătimeau pe Matei. Îmi pare rău de el. Suferă foarte mult, se înduioșa Leontina. Cât a fost de aventurier, Cecilia l-a dat gata. Înseamnă că o iubește foarte mult. Nu poți spune că Cecilia nu-l iubește; dovadă că l-a iertat pentru măgăria lui de a fi jignit-o pe nedrept
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]